Comentariul tau e in asteptare sau ora de religie in scoli

Ati scris vreodata comentarii pe diverse bloguri si dupa ce v-ati chinuit sa scrieti un roman intreg si ati apasat pe”trimite” sau echivalentul, ati descoperit mirificul mesaj „Comentariul tau e in asteptare”?

Ati avut curiozitatea sa reveniti, ca sa vedeti daca v-a fost aprobat?

Oare n-ar fi mai usor sa stergem comentariile aiurea, dupa ce au fost postate, daca tot facem efortul sa citim tot?

Conceput initial pentru a proteja de spam si de mesajele cu limbaj colorat, sistemul de validare individuala a comentariilor este folosit pe post de cenzura de catre multe persoane. Comentariile trec de cenzura si apar sau ramin etern in asteptare, functie de politica interna a blogului. Uneori chiar sint sterse, depinde cit de tare s-a enervat bloggerul cind le-a citit.

In general, blogurile partizane, care doresc sa demonstreze ceva cu tot dinadinsul, sau sa indrepte opinia publica intr-o anumita directie, au tendinta de a adapta realitatea la ideile lor. Astfel vor bloca oricare comentariu ce aduce dovezi impotriva, sau este suficient de convingator in a demonstra ca n-au dreptate. Este foarte greu pentru unii sa accepte diferentele de opinii, diferentele intre oameni, sau pur si simplu propria lor nestiinta intr-un domeniu oarecare (Va amintiti zicala, cel ce nu stie ca nu stie…ocoleste-l? Eheee, mare e Gradina ta Doamne si multi de acestia sint in ea!)

Credeti ca merita sa reveniti pe un astfel de blog? Merita sa credeti ce va spune, fara sa cercetati? Eu n-am considerat ca merita sa le fac publicitate, oferindu-va citeva link-uri, nici macar spre amuzament.

Ei bine, cam asa sta treaba si cu ora de religie in scolile romanesti. Convinsa fiind ca extrasele din manuale, de genul „daca esti obraznic, te calca masina” sint incercari de discreditare a Bisericii, am patruns in jungla programei scolare pentru Religie. Sigur, sint si parti bune:  sarbatorile imparatesti, cite ceva despre post si rugaciune… Adica Tatal Nostru e imperativ pentru un crestin, nu-i asa? Ca putem sa-l invatam mergind la slujba, unde se spune de nenumarate ori, sau poate bunica sau mamica ni-l „preda” in fata icoanei, e altceva. Fara sa vorbim de nenumaratele carti de rugaciuni de care tarabele sint pline.

Dar unde este explicatia semnificatiei rugaciunii? Unde este indrumarul privind ritualurile si traditia? Unde este doctrina? Unde este Biblia, oameni buni?

Asa ca am inteles ca ora de religie nu este pentru a crea sau intari credinta si nici pentru a explica doctrina. Este pentru a spala creierele. Pentru a exersa memoria cu vietile sfintilor, „povestiri biblice” reformulate conform politicii oficiale si rugaciuni invatate papagaliceste. Probabil pentru a cultiva frica de Dumnezeu? (Dar ce ne facem, ca in Evanghelie se spune ca porunca cea mai mare e sa-L iubim, nu sa ne fie frica de El?) Pentru ca un numar marisor de absolventi de teologie la specializari care nu aduc hirotonisirea, femei in special, rude de preoti in general, sa aiba un salariu de la buget.

Credeti ca orele de religie au facut copiii sa citeasca Biblia mai mult si mai cu drag, sau poate au chiulit si de la aceste ore ca si de la altele? Oare Dumnezeu il va judeca pe cel mic daca n-a reusit sa invete pe de rost o rugaciune? Il va pedepsi oare pentru ca a chiulit, sau nu il va asculta cind vine la El plingind? Ce drept avem atunci noi sa-i dam nota mica? Poate fi cuantificata credinta si masurata comunicarea cu Dumnezeu?

Ora de religie e la fel ca si  „Comentariul tau e in asteptare” – un mijloc de indobitocire si de a-ti impune parerea bagind pumnul pe git celor care te contrazic.

Rezultatul? Dumnezeu isi face lucrarea in lume, iar omul face lucrarea Lui, fie ca ora de religie vrea sau nu.

Nu religiei in scoli! Nu fatarniciei celor care condamna Internetul ca smintitor si isi fac in schimb pagina pe Facebook si site pentru donatii! Celor care condamna televizunea, insa isi fac posturi de televiziune. (Ghici – cind au avut dreptate? 😛 ) Celor care predica ecumenismul, dar se tem de istoria religiilor. Da religiei in Biserica, in familie, in minastire, Da preotului care-ti intra pe usa ca sa te sfinteasca si Da duhovnicilor care pot aplica „Lasati copii sa vina la mine” prin duh si iubire si nu cu batul si cu nota mica in catalog.