Creatia – de la idee la realizare

Tirgul Mesterilor Populari vs Tirgul de Produse Traditionale, sau e mai bine sa fii cine esti decit sa pari altcineva

Cam tot ce facem in viata are un inteles. Uneori e nevoie sa te distantezi suficient ca sa il gasesti.

Am ajuns in 2013 la mai multe tirguri, in diverse locuri, mai mult – sau mai putin – intimplator. La primele tirguri am fost foarte ocupati sa admiram, sa fotografiem, sa comentam exponatele, dar mai ales sa cautam idei si inspiratie. Ultima data am ajuns la Bucuresti, unde se desfasurau in acelasi timp la Romexpo o multime de evenimente, de la Bookfest si KIDEX pina la o expozitie de masini de epoca, de unde nu ne mai venea sa plecam. N-am avut pina atunci prea multe ocazii sa ne pozam linga un Rolls Royce 😀

Abia dupa ce am vorbit despre creativitate acum citeva zile, am putut sa pun alaturi si sa compar vizitele de atunci. Doua tirguri s-au evidentiat, din motive complet opuse.

Tirgul de Produse Traditionale, care are loc periodic in incinta Romexpo, pe Aleea Negustorilor, fosta alee-parc de acces spre pavilionul principal, transformata, ca si multe dintre strazile si parcurile noastre, intr-un ciorchine de tarabe si casute. A fost ultimul vizitat, dupa simultanul de tirguri din acea zi si ne-a lasat un gust amar. De aceea nici nu avem decit doua fotografii. Produsele alimentare ne-au facut cu ochiul, intr-adevar, dar vitrinele frigorifice amplasate in plin soare, intr-o zi cu peste 30 de grade la umbra, si preturile triple fata de normal, ne-au alungat de indata.  N-am inteles nici de ce ar fi denumite traditionale colierele statement cusute cu margele ieftine, pietrele semipretioase indoielnice, sau sapunurile naturale cu unt de cocos si condimente exotice.

„Brandul” eclipseaza numele, locatia scuza pretul. Doar inca un exemplu printre multe altele in care oamenii incearca sa para ceea ce nu sint, impingind in fata produsele, sub umbrela unui titlu detinut ilicit.

Tirgul Mesterilor Populari, organizat de Muzeul din Golesti si desfasurat in Pitesti. Un tirg care ne-a retinut ore bune, in care am admirat si fotografiat fiecare stand, de la ceramica de Cucuteni realizata de Nicoleta si Ion Mitroi, pina la icoanele lui Adam Curta. Dar am fotografiat si multi artizani, veniti din toate zonele Munteniei, imbracati minunat, in straie populare sofisticate. As vrea sa mai vad un astfel de tirg. Tot respectul pentru organizatori!

Iata niste oameni care nu s-au ferit sa se declare mesteri populari si sa ne arate creatii deasupra acestui nivel.

Pe termen lung, a fost mai bine asa. I-am tinut minte. As fi vrut sa fotografiez toate numele, afisate la vedere in fiecare stand. N-am avut pe atunci prezenta de spirit s-o fac. Am luat citeva carti de vizita, prea putine. Mi-a fost pur si simplu jena sa-i deranjez doar pentru o poza, stiind ca am nimerit acolo din intimplare, cu buzunarele complet goale. As fi vrut sa cumpar tot.

Privind inapoi, simt ca lumea ar fi mult mai frumoasa, colorata si fericita, daca toti am avea curajul sa ne punem numele alaturi de creatiile noastre.

 

Anunțuri

Descopera tipul de creativitate care te caracterizeaza

Motto: „Ea a tesut pinze subtiri si le-a vindut” (Proverbe 31:24)

„Dar sa nu te rusinezi de cele ce urmeaza si sa nu pacatuiesti tinind seama de oameni:(…) sa fii corect la cintar sau greutati, sa cistigi mult sau putin; sa ai cistig in urma unei vinzari,(…) sa numeri si sa cintaresti tot ce incredintezi cuiva si sa scrii totul, ce dai si ce primesti.”(Intelepciunea lui Iisus Sirah 42:1,4-5,7)

S-a vorbit de multe ori despre educatia ortodoxa ca si cum ar descuraja activitatile economice, prin comparatie cu alte culte. Nu sint sigura daca o astfel de eroare se datoreaza necunoasterii Bibliei, necunoasterii doctrinei ortodoxe, sau nici nu este o eroare ci o manevra psihologica pentru a descuraja romanii sa investeasca, o incercare de a face publicitate mascata sectelor, sau toate deodata.

Intr-adevar, Biserica Ortodoxa Romana nu pune la dispozitia credinciosilor cursuri de afaceri, precum nu scrie nici manuale de economie casnica. Credinciosul poate gasi toate informatiile privind calea cea dreapta in viata, in gospodarie si in afaceri chiar in Biblie, iar aplicarea principiilor in practica – in legislatie si in diverse manuale laice.

Una peste alta, nu este gresit sa ai o afacere, gresit (si rusinos, pentru ca este contrar Bibliei, deci un pacat, iar pacatul ne acopera de rusine) este sa nu o conduci bine, sa nu tii contabilitatea la zi si sa fii necinstit, inselind la cintar, sau scotind pe piata produse de proasta calitate. Gresit mai ales este sa-ti faci griji, precum saminta cazuta in pietris (Matei 13:3-23), pierzind nadejdea in Dumnezeu. Afacerea in viziunea ortodoxa este cea ideala, in care faci cu simt de raspundere ceea ce stii mai bine si ce-ti place, vinzi surplusul pentru a cumpara ce-ti lipseste, inveti si te perfectionezi permanent, fara sa-ti neglijezi sufletul si familia, iti iubesti si iti respecti aproapele, oferindu-i produse cit poti tu sa le faci de bune si ai incredere absoluta ca Dumnezeu va avea grija sa cistigi cit ai nevoie pentru a trai in belsug, dupa masura sufletului tau si nu dupa masura oamenilor.

Orice afacere porneste de la o idee, functioneaza in baza unei metode repetitive si ramine in viata prin perseverenta, contabilitate orientata spre management (nu spre fiscalitate) si reclama (platita sau din gura in gura)[v. nota 1]. Daca insa pentru industrie, turism, comert, etc. exista posibilitatea de a cumpara ideea sub forma unei inventii, a unui designer industrial, a unui arhitect/decorator, sau a unui bucatar, creatorul devenind angajat, sau traind de pe urma vinzarii/inchirierii drepturilor de autor, lucrurile stau putin altfel atunci cind artistul si artizanul se hotarasc sa-si deschida propria afacere.  Foarte multe magazine handmade[v. nota 2] se deschid cu entuziasm si apoi sint abandonate. Foarte multi artisti fac eforturi supraomenesti sa gaseasca o modalitate potrivita pentru a-si expune si vinde lucrarile, accesul la Uniunea Artistilor Plastici, de pilda si deci la expozitii oficiale, popularizate prin mass media si muzee, fiind limitat nu de nivelul artistic, ci de existenta unei diplome. In acelasi timp, creatorii de kitsch, care reproduc grosolan picturi celebre si le inrameaza somptuos, sau mizgalesc pinza fara sa aiba habar de tehnici si armonie coloristica, sau pur si simplu listeaza postere cu imagini din domeniul public (royalty free), au un succes major in rindul maselor lipsite de educatie artistica, ale caror suflete cauta ceva ce le ramine neclar.

Ce face diferenta, de ce raportul intre calitate si cistig s-a inversat? Faceti o comparatie intre succesul financiar al arhitectilor faraonilor egipteni, sau chiar al scolilor de arta renascentiste si saracia lucie in care au murit Van Gogh, sau Luchian. Cine-i vinovatul? Managementul defectuos, sau revenirea periodica a unor epoci intunecate, in care valorile se inverseaza si detinatorii banilor platesc pentru ce pot intelege si nu vor sa evolueze ca sa inteleaga mai multe? Nu au artistii suficiente cunostinte de marketing, sau nu au cumparatorii sufletele deschise spre mesajul artei?

Orientarea spre pragmatic si urmarirea obtinerii de rezultate financiare imediate au creat doua fluxuri convergente. Unul este al creatorilor de pseudo-arta, sau chiar kitsch declarat, care urmareste fabricarea cit mai rapida a unui numar mare de artefacte cu un cost de productie redus si evitarea investitiei in educatie. Al doilea flux este al cumparatorilor, care doresc sa fie in trend (un trend care le este indicat mura-in-gura de mass-media si alte mijloace publicitare si care implica multi bani, atit pentru mass-media cit si pentru producatorii la moda), dar sa cheltuiasca sume cit mai mici, pentru a putea sa se incline dupa cum bate vintul de indata ce apare urmatorul trend, adica urmatorul val de cumparaturi.

„Sa nu pacatuiesti tinind seama de oameni”… Doar de Dumnezeu. Sa nu te lasi luat de val. Sa stai pe val inseamna sa-ti asculti vocea interioara, inspiratia si admiratia. Cu toate acestea, nu e rusinos sa vinzi lucrul miinilor tale. Cum punem de acord inspiratia cu dezvoltarea unei afaceri?

Nosce te ipsum! a spus Socrate. Literatura dedicata micilor afaceri handmade sustine ca nu trebuie sa ai nici o pregatire prealabila si ca totul se invata din mers. Inselator mesaj. Poate ca se invata din mers administrarea afacerii, dar ca sa ai ce sa administrezi trebuie ca mai intii sa ai o afacere viabila. Ori viabilitatea oricarei intreprinderi depinde de trei aspecte: sa stii ce urmeaza sa faci, sa stii cum sa faci ceea ce ti-ai propus si sa delegi ce nu poti face tu insuti. Dar ca sa stii ce urmeaza sa faci trebuie sa intelegi mai intii ce vei face cel mai bine, pe termen lung, adica sa te cunosti pe tine insuti, sau cel putin sa stii exact in ce tip de personalitate creativa te incadrezi.

Chiar daca te grabesti si nu ai timp sa te pregatesti in avans, cel putin vei putea planifica perfectionarea printre celelalte activitati. Se spune ca daca amini inceputul unei afaceri pina ce esti sigur ca iese totul perfect, nu o vei mai porni niciodata. Dar va trebui sa intelegi ca si reversul este valabil: daca nu vei depune cit mai repede eforturi ca totul sa iasa perfect, numele tau va fi uitat in scurt timp si vei ramine doar cu un mare stoc de produse si o gaura in buzunar tot atit de mare.

Pentru a-ti veni in ajutor, am conturat patru tipuri de creativitate, alege-l pe cel care te reprezinta cel mai bine. Ele se aplica indiferent daca te simti inclinat spre creatiile materiale sau spre cele imateriale[v nota 3] si indiferent de meseria/profesia practicate in prezent. Nici unul nu este „mai bun”, „mai rau”, sau superior altora. Sint doar diferite si necesita abordari manageriale diferite. Tipologia aceasta se refera la alegerile persoanei si nu la calitatea rezultatelor individuale, aceasta depinde doar de perseverenta si nivelul moral al fiecaruia.

Desi le-am dedicat in special celor care vor sa inceapa cu succes o mica afacere, oricare dintre noi se poate recunoaste intr-una dintre tipologii. Creativitatea intervine in orice domeniu al vietii, de la gradinarit si agricultura, pina la fabricarea suruburilor.

Lucrurile nu sint intotdeauna atit de simple precum par. S-ar putea sa consideri ca apartii unei categorii si in timp sa-ti dai seama ca te-ai inselat. Daca ai deja o afacere (sau un servici) si te simti nefericit, stresat, te plictiseste, sau te oboseste, poti verifica daca se potriveste tipului tau de personalitate.

Fa click pe fiecare dintre nume pentru a vedea ce-l caracterizeaza. Pentru usurinta lecturii, le-am dedicat articole individuale.

Mestesugarul

Artizanul

Artistul

Designerul

Exista si riscul sa te imbogatesti rapid, facind totul pe fuga si dupa ureche. Pentru fiecare exista un public. Chiar daca nimeni nu-ti va tine minte numele, nici chiar proprii clienti, lipsa ta de etica va avea consecinte pe termen lung asupra calitatii vietii si starii morale a natiunii.

De aceea, fac pe aceasta cale un apel catre potentialii tai clienti: dragi detinatori de bani, alegeti sa platiti pretul corect pentru lucruri mai putine, dar de calitate! Iar daca nu stiti sa le recunoasteti, deschideti o revista sau un site dedicat artei, de exemplu, al unui muzeu. Sau mai bine vizitati un muzeu. Uitati-va la o ie cusuta de strabunica. Alegeti materiale naturale, reciclabile sau reciclate. Intrebati inca doua-trei persoane in care aveti incredere ca vor fi sincere. Cineva care depinde de dumneavoastra nu va avea curaj sa va spuna in fata ca aveti o inclinatie morbida catre kitsch. Ascultati-va inima – cumparati doar ce va merge la suflet, „ce e frumos si lui Dumnezeu ii place”. Daca reusiti sa admirati un fotomodel intr-o revista, veti reusi sa alegeti si cel mai frumos obiect dintr-un magazin. Este mai bine sa aveti confort decit dulapuri pline. Nu cade cerul daca nu schimbati decorul casei o data pe an. Dar se cutremura de fiecare data cind mai apare o uritenie pe lume.

________________________

Nota 1: Din pacate, toata lumea evita sa puna intrebarea esentiala: de ce o firma are nevoie de reclama platita? Sint citeva motive posibile: produsele sale nu sint suficient de bune, nu sint diferite prin nimic de ale concurentei, sint exagerat de scumpe fata de ale concurentei, sau se urmareste scoaterea de pe piata a concurentei, sau firma nu este sigura de calitatea produselor sale si vrea o asigurare suplimentara.

Nota 2: Azi o sa spun si eu asa, handmade, in loc de lucru de mina, desi nu este in dictionar. Pentru usurinta, o data ce termenul s-a impamintenit atit de tare incit pina si la Oficiul Registrului Comertului l-am auzit cind a fost vorba de alegerea obiectului de activitate pentru un PFA. Trebuie sa specific totusi ca este vorba de acceptiunea romaneasca pentru handmade, deoarece in engleza exista o diferentiere neta intre handmade, homemade (echivalentul „industriei casnice„), make si craft.

Nota 3: Termenii „obiect”, sau „produs” in acceptiunea prezentului articol sint termeni generali si pot desemna atit creatii materiale, palpabile, cit si creatii imateriale, fie ele digitale (de exemplu: fotografii), efemere (dans, teatru, instalatii ale artistilor plastici) sau care necesita un suport material pentru transmitere (muzica, literatura). Astfel, in tipologia propusa de noi, luind ca exemplu muzica si simplificind la maxim, cu scuzele de rigoare, mestesugarul ar putea fi cintaretul profesionist care interpreteaza melodiile compuse de altii, dar si proprietarul unei case de discuri, artizanul ar putea fi lautarul, dar si cintaretul de jazz, artistul ar putea fi cintaretul de opera, dar si cantautorul, iar designerul ar putea fi compozitorul, dar si dirijorul. Aceasta nu inseamna, fireste, ca un dirijor din viata reala nu se poate recunoaste in mestesugar – acesta ar putea fi motivul pentru care nu are un renume international, profesia lui nu i se potriveste, dar ar putea fi si un punct de pornire pentru a obtine acest renume, perfectionindu-se in moduri specifice mestesugarului. Toate variantele sint pline de respectabilitate, in masura in care individul le-o confera.

Din motive necunoscute, in acest articol nu pot adauga note de subsol decit in acest mod incomod. Imi cer scuze pentru inconvenient!

Descopera tipul de creativitate care te caracterizeaza – Designerul

Designerul este cel care confera calitate si coeziune vietii. El asigura transmiterea ideilor catre generatiile urmatoare si incorporeaza arta in tot ce ne inconjoara.

Element caracteristic: Aerul

Daca:

  • Te simti in siguranta atunci cind ai o idee, o pui in practica si documentezi intreg procesul, pentru a putea fi reprodus ulterior de oricine;
  • De multe ori ai o viziune de ansamblu, sau de sinteza, in care incorporezi elemente creative apartinind altor artisti sau designeri (de exemplu: un designer vestimentar care alege un imprimeu creat de un designer textil);
  • „Unicat” nu inseamna nimic pentru tine, dar „original” inseamna foarte mult;
  • De multe ori produsul tau consta doar intr-un proiect, urmind ca punerea lui in practica sa fie realizata de Mestesugar si Artizan (de exemplu: un kit pentru broderie, un design de scaun sau de masina), sau intr-o tehnica noua destinata Artistului;
  • Materialele au semnificatie pentru tine doar in masura in care sint potrivite subiectului si mesajului tau, daca acesta are o cale de transmitere materiala. De multe ori si proiectarea materialelor face parte din procesul tau de creatie;
  • Pentru a invata o tehnica noua, ai nevoie de o sursa de informatie, dar de multe ori o descoperi si o perfectionezi tu insuti, chiar daca a fost deja creata de altcineva;
  • Acorzi o mare importanta literaturii de specialitate si cunoasterii diverselor metode de lucru, precum si materialelor aflate pe piata. Experimentezi cu ele cit mai mult, dar nu-ti faci un scop in sine din detinerea celei mai performante aparaturi (e treaba inginerului sa proiecteze fluxul tehnologic pentru productia scaunului desenat de tine);
  • Ai putea sa concepi produse cu destinatie exacta, in exclusivitate pentru comenzile clientilor, dar la fel de bine ai putea sa fii inhibat de comenzi si sa preferi vinzarea proiectelor finalizate catre cei interesati;
  • Chiar daca urmaresti curentele artistice ale momentului, te alaturi lor doar daca aveti o viziune comuna. Iti doresti mai degraba sa lansezi tu insuti o moda, sau o gama noua de produse, care sa-i inspire pe ceilalti;
  • Ideile tale au in principal un scop utilitar, practic, dar pentru exprimarea lor ai nevoie de instrumentele si talentul specifice Artistului;
  • Sintagma „produs la comanda” iti sugereaza proiectarea unui obiect anume pentru client, pe care sa-l execute el insusi sau sa i-l produci tu contra cost, manual sau automatizat.

Atunci:

  • Primul pas este sa te asiguri daca domeniul tau intra sub incidenta profesiilor legiferate si institutionalizate, care necesita inregistrarea ca persoana juridica si, eventual, inscrierea intr-o asociatie profesionala. In acest caz, trebuie sa faci toate demersurile necesare inainte de a incepe sa obtii vreun venit si sa-ti angajezi un contabil.
  • Daca nu ai neaparat nevoie sa lucrezi sub umbrela unei persoane juridice pentru a fi in legalitate, veniturile tale sint venituri din drepturi de autor, deci trebuie sa studiezi acest aspect, in special latura sa fiscala. Daca nu ai inclinatii financiare, angajeaza un contabil – unul bun, dar intelegator, care sa nu-ti ia bani daca nu ai activitate o luna, sau un an.
  • Daca intentionezi sa produci personal o parte din proiectele tale sub forma fizica, este posibil sa fie nevoie de inregistrarea ca persoana juridica – SRL, PFA, etc, apoi sa-ti gasesti un contabil si sa afli ce tip de impozite ai de plata. In general produsele fizice care produc in continuare drepturi de autor – diagrame, tipare, reviste, CD-uri, etc, nu necesita inregistrarea ca persoana juridica pentru a fi distribuite legal. Nu te baza pe altii, studiaza singur legislatia.
  • Trebuie sa-ti protejezi drepturile de autor. Tocmai datorita caracterului reproductibil la infinit al creatiilor tale, ele vor fi extrem de tentante pentru cei care doresc sa le puna in practica fara sa-ti plateasca, dar si pentru cei care simt nevoia sa le transmita gratuit prietenilor. Incalcarea drepturilor de proprietate intelectuala se sanctioneaza conform legii. In plus, daca s-au obtinut si foloase materiale, poti solicita compensatii banesti in instanta. Trebuie sa detii dovezi palpabile asupra faptului ca esti autorul operei de arta. Solicita o consultatie in acest sens de la un avocat specializat, sau inscrie-te intr-o asociatie care se ocupa de acest lucru. Sau poti sa te bazezi pur si simplu pe protecctia divina si sa ignori acest aspect. In situatii obisnuite nu ar trebui sa te preocupe atit de mult problema piratajului, avind in vedere ca oricind poti crea ceva nou.
  • Daca obisnuiesti sa iti rezervi drepturile de autor si sa vinzi doar drepturile de utilizare unor intreprinderi, pentru productia de serie, poti fi expus spionajului industrial. Vei avea nevoie de masuri suplimentare de siguranta a datelor. In aceste cazuri clientii tai ar avea mai mult de pagubit decit tine si nu ai de unde sa stii cita credinta au ei.
  • Vinzarile tale depind de calitatea si claritatea instructiunilor pe care le atasezi fiecarui proiect. Ele trebuie sa fie corecte, inteligibile, usor de urmat si sa includa detalii privind tehnica de lucru, in cazul in care cumparatorul o incearca pentru prima data. Pe de alta parte, daca nu vei aborda si descrie tehnici diverse, clientii fideli se vor plictisi la un moment dat. Pe termen lung, invatarea si aprofundarea unor metode noi si variate este capitala.
  • Chiar daca iti produci propriile proiecte, tot va trebui sa le atasezi instructiuni de fabricatie detaliate, daca vrei ca afacerea ta sa dureze si sa devina mostenire de familie.
  • Participa la cit mai multe expozitii, concursuri, anunta presa specializata de fiecare data si fa-o sa scrie despre tine, offline sau online. Creeaza-ti o imagine de expert, dar ai grija sa fii cu adevarat un expert daca faci acest lucru.
  • Studiaza neincetat. Urmeaza cit de multe cursuri poti in domeniul tau de interes, dar evita sa preiei cliseele pe care le vehiculeaza.
  • Spre deosebire de Artist, poti aborda toate metodele si pietele de desfacere disponibile, online si offline, pentru tipul tau de produse (materiale sau imateriale), iar promovarea directa, din om in om, iti este la fel de utila ca si utilizarea diverselor optiuni oferite de internet. Este foarte important ca numele tau sa aiba o rezonanta cit mai larga in rindul potentialilor clienti, asa ca poti alege una (doar una) din variantele de socializare, care ti se potriveste mai bine: un forum unde clientii pot pune intrebari si pot sa arate ce-au produs folosind ideile tale; un blog, unde sa oferi si gratuitati, sau detalii in avans (campanii teaser); un site care sa permita si comenzi directe sau sa iti expuna portofoliul; un multi-site, care sa combine un blog, unde anunti noutatile si un magazin de unde ele pot fi cumparate.
  • Pastreaza si arhiveaza ordonat toate lucrarile trecute sau in curs. In afara documentarii drepturilor de autor, o lucrare abandonata poate prinde viata din nou peste ani.
  • Ai nevoie de o cultura enciclopedica. Diversifica-ti domeniile de interes, citeste, calatoreste, participa la seminarii, inscrie-te in grupuri creative.

Puncte forte:

  • Reproductibilitatea proiectelor iti poate aduce venituri constante si permanente atit timp cit produsul tau ramine pe piata. Poti utiliza sisteme de licentiere si franciza care de asemenea aduc venituri constante si cu potential de crestere in viitor.
  • De regula, lucrezi bine cind trebuie sa te incadrezi intr-un termen, desi, pe termen lung, s-ar putea sa devii obosit si stresat. Negociaza termene mai lungi. Ai grija sa iti oferi momente de relaxare de cite ori poti.
  • Caracterul utilitar al creatiilor tale le face accesibile unui public foarte larg.

Puncte slabe:

  • Ai mai multe idei decit poti pune in practica. Tine asupra ta un jurnal creativ, in care sa notezi toate ideile care-ti trec prin cap, chiar daca te-au trezit la o ora inaintata din noapte. Angajeaza personal cu inalta calificare pentru activitatile post-creatie, cum ar fi redactarea instructiunilor, testarea si evidentierea erorilor, multiplicare, prezentare si promovare. Sau externalizeaza unele din aceste operatiuni.
  • Designerul este cel mai expus caderii in kitsch, mai ales atunci cind clientul doreste un produs care sa se vinda repede si nu un produs de calitate. Asigurati-va tot timpul surse alternative de venituri si selectati-va clientii.
  • Piata in care trebuie sa evoluezi este una extrem de concurentiala. Trebuie sa fii cu adevarat perfect pentru a te distinge ca un adevarat designer dintre nenumaratii si zgomotosii epigoni.

Idei de dezvoltare a afacerii

  • Inregistreaza-te ca freelancer pe site-uri specializate;
  • Cauta sa iti extinzi clientela la nivel global;
  • Organizeaza cursuri si infiinteaza scoli de creatie;
  • Scrie carti educationale, manuale scolare, enciclopedii; colaboreaza cu reviste de profil;
  • Dupa ce ai deja un renume, ai putea cistiga bani frumosi vinzind prototipurile pe care nu le-ai putut introduce in productia de serie.
  • Foloseste materiale de cea mai buna calitate, materiale pretioase, sau materiale concepute de tine;
  • Creeaza o gama proprie de produse, pe care sa o mentii in vinzare cit mai mult timp cu putinta. Desi moda vine si trece, multi clienti isi doresc sa poata cumpara in mod constant, pentru toata viata, produsele de care au fost satisfacuti. De exemplu: Chanel No5 😀 In acest caz, pentru a evita sa blochezi banii in stocuri, incheie contracte de exclusivitate pe termen lung cu furnizorii pentru materii prime conforme cu specificatiile tale.
  • Asociaza-te cu Artisti, care sa compenseze punctele tale slabe, cu Artizani, care sa-ti produca materiale si elemente constructive pe comanda si cu Mestesugari, care sa efectueze testele si sa execute prototipurile sau productia de serie.
  • Gaseste mijloace prin care sa-ti inregistrezi si sa-ti pui in practica ideile cit mai rapid, chiar daca in final vor fi destinate executarii manuale: programe de proiectare/desen, aparat foto, aparatura computerizata, etc.

Daca totusi nu merge:

  • Urmeaza cursuri de marketing si vinzari directe; intocmeste-ti un portofoliu profesionist si viziteaza diversi potentiali clienti;
  • Cauta sa intri in contact cu personalitati care ar putea sa te recomande in cercuri unde nu ai acces tu insuti;
  • Daca produsele tale se adreseaza publicului larg (de exemplu: tipare de croitorie), plateste pe cineva pentru a-ti deschide cont pe un site de socializare oarecare si a se ocupa de promovarea ta acolo;
  • Te poti angaja in departamentele de creatie ale unor firme de design independente, poti incheia contracte de colaborare cu ele, sau poti sa te angajezi direct la o firma care produce in serie mare, cit mai cunoscuta – va fi un punct pozitiv in portofoliul tau;
  • In ultima instanta, cauta sa te angajezi intr-o institutie de invatamint.

La fel ca si in cazul Artistului, dorinta ta de a impartasi cu altii nu poate fi inabusita. Daca ii acorzi atentie si pornesti de la simple tutoriale, sau experimente cu alti parinti si copiii lor, cu timpul vei ajunge sa-ti materializezi visul si sa poti urma cel putin citiva din pasii de mai sus. Nu renunta niciodata!

Descopera tipul de creativitate care te caracterizeaza – Artistul

Artistul este cel care confera profunzime vietii, ne scoate din zona de confort si ne ofera subiecte de meditatie. El este agent al progresului.

Element caracteristic: Focul

Daca:

  • Te simti in siguranta atunci cind reusesti sa materializezi propriile idei si sa transmiti un mesaj care te framinta si nu te lasa sa dormi;
  • Intotdeauna exista un mesaj, dincolo de frumusete, chiar daca nu esti constient de el – de aceea uneori arta ta nu este perceputa ca „frumoasa”, mai degraba ca „tulburatoare”;
  • Nu poti reface nici una din creatiile tale, dar poti insista asupra unui subiect, – o tema de lucru sau un model – pina ce esti satisfacut de rezultat (de exemplu, Grigorescu a pictat numeroase care cu boi, toate diferite, dar avind un aer comun).
  • „Unicat” nu inseamna nimic pentru tine, toate creatiile tale sint unice in mod natural;
  • Nu are prea mare relevanta ce instrumente folosesti, daca ele te ajuta sa te exprimi. Scopul lor nu este de a asigura repetitivitate unor operatiuni, ci de a adauga un element de surpriza, o semnatura personala.
  • Materialele au semnificatie pentru tine doar in masura in care sint potrivite subiectului si mesajului tau, daca acesta are o cale de transmitere materiala. Aceasta poate deveni o problema daca simti nevoia sa sculptezi in jad sau marmura, sau sa combini pictura cu foita de aur, precum Klimt;
  • Pentru a invata o tehnica noua, ai nevoie de o sursa de informatie, dar apoi o folosesti in felul tau;
  • Ai propriul tau ritm de creatie (productie) si iti este greu sa scoti pe piata un numar specific de produse intr-un interval de timp, sa respecti sau sa-ti impui termene.
  • Te ingrozeste ideea de a modifica/repeta la comanda un obiect deja terminat.
  • Chiar daca urmaresti curentele artistice ale momentului, te alaturi lor doar daca aveti o viziune comuna;
  • Creatiile tale nu au ca intentie principala un scop utilitar, practic, chiar daca acesta poate apare pe parcurs, sau este inerent artei in sine, precum in cazul arhitecturii;
  • Ai putea sa fii un excelent promotor al artei tale, foarte activ in expozitii, media, pe bloguri si site-uri de socializare, sau dimpotriva, sa nu te pricepi citusi de putin la asta, iar pretul corect sa ramina pentru tine un mister.
  • Sintagma „produs la comanda” iti sugereaza primirea de la client a unei teme de lucru, pe care sa o dezvolti conform propriei tale viziuni.

Atunci:

  • Primul pas este sa te asiguri daca domeniul tau nu intra sub incidenta profesiilor legiferate si institutionalizate, care necesita inregistrarea ca persoana juridica si, eventual, inscrierea intr-o asociatie profesionala. In acest caz, trebuie sa faci toate demersurile necesare inainte de a incepe sa obtii vreun venit si sa-ti angajezi un contabil;
  • Daca nu ai neaparat nevoie sa lucrezi sub umbrela unei persoane juridice pentru a fi in legalitate, veniturile tale sint venituri din drepturi de autor, deci trebuie sa studiezi acest aspect, in special latura sa fiscala. Daca nu ai inclinatii financiare, angajeaza un contabil – unul bun, dar intelegator, care sa nu-ti ia bani daca nu ai activitate o luna, sau un an.
  • Trebuie sa-ti protejezi drepturile de autor. Chiar daca arta adevarata este imposibil de reprodus, ea poate fi folosita fara drept in diverse moduri. Artistii si asa nu sint suficient platiti, ar fi pacat sa pagubesti si mai tare. O utilizare neautorizata a lucrarilor tale, chiar daca nu este un fals (implicind intentia de inselaciune, caz sanctionat penal), tot reprezinta incalcarea drepturilor de proprietate intelectuala si se sanctioneaza conform legii. In plus, daca s-au obtinut si foloase materiale, poti solicita compensatii banesti in instanta. Trebuie sa detii dovezi palpabile asupra faptului ca esti autorul operei de arta. Solicita o consultatie in acest sens de la un avocat specializat, sau inscrie-te intr-o asociatie care se ocupa de acest lucru.
  • Invata sa delegi. Starea ta cea mai porivita este cea creativa, bucataria unei afaceri nu este pentru tine. Aminteste-ti ca multi pictori geniali au inceput amestecind vopseluri pentru proprietarul unei scoli de pictura, adica proprietarul scolii de pictura nu facea el insusi asa ceva. De ce sa nu iei pe linga tine un ucenic? Sau o secretara. Poate fi cineva din familie, care te va ajuta gratuit, sau va fi fericit sa-i faci portretul in schimbul serviciilor.
  • Priveste lucrurile asa: nu deschizi o afacere care sa produca arta, ci vinzi arta ta prin intermediul afacerii tale.
  • Cauta-ti un sponsor. Sau mai multi. Solicita avansuri pentru comenzi;
  • Tehnica este tot atit de importanta ca si inspiratia. Invata si experimenteaza, nu te multumi cu putin. Chiar daca muzica lautareasca se cinta dupa ureche, tot trebuie sa stii sa minuiesti arcusul. Daca nu ai starea potrivita, dar ai tehnica la degetul mic, poti satisface comenzi minore ca sa traiesti totusi din ceva. Aminteste-ti de Al. Dumas, care era platit functie de numarul de rinduri publicate. Daca ai starea, insa nu te ajuta nici macar tehnica, poate trebuie sa alegi alt mijloc de exprimare artistica?
  • Fii tu insuti, nu trai din vinzarea de reproduceri.
  • Participa la cit mai multe expozitii, concursuri, anunta presa specializata de fiecare data si fa-o sa scrie despre tine, offline sau online. Dar te rog, nu incerca sa apari in presa pentru ca ai divortat sau ai fost implicat intr-un scandal!
  • Nu face rabat de la arta de dragul clientului. De exemplu, daca esti arhitect, nu proiecta dupa desenul mizgalit de client pe hirtie, doar pentru ca plateste gras ca sa-i desenezi turnulete de pagoda peste o cutie de chibrituri. In timp, vei avea mai mult de cistigat, portofoliul tau va produce mai multa valoare adaugata daca e curat.
  • Ai grija in ce companie apari. Chiar daca esti disperat sa vinzi, nu te inscrie pe orice platforma de tip marketplace si nu-ti expune marfa oriunde. Exista site-uri dedicate artistilor, acolo este locul tau. Inainte sa inchiriezi un stand la un tirg, incearca sa afli ce vor expune ceilalti participanti. Mai tirziu iti poti deschide propriul website si poti apela la un intermediar renumit (casa de licitatii, editura, etc), acesta va mari pretul operelor tale.
  • In cazul artei veritabile, clientela nu se gaseste pe site-urile de socializare. Nu-ti pierde timpul cu ele.
  • Tine un jurnal de creatie.

Puncte forte:

  • Arta este o forta. Ea poate schimba societatea si ii poate deschide ochii asupra unor aspecte care altfel sint trecute cu vederea, poate emite avertismente. Ea atinge sufletul oamenilor in moduri nebanuite si ii apropie de Dumnezeu. Foloseste-ti puterile in scopuri pozitive si vei avea satisfactii spirituale neasteptate.
  • Orice artist tinde sa-si dezvolte un stil personal si inimitabil, care va face ca operele sale sa se distinga din multime. Daca operele tale sint suficient de multe, sau foarte bine promovate, vor fi imediat recunoscute de clientii fideli si fani.

Puncte slabe:

  • Termenele si banii sint inamicii tai principali. Daca vezi ca incepi sa mizgalesti ceva doar ca sa onorezi comanda, numara pina la 5 si respira adinc, apoi suna clientul si cere o aminare. Daca incepi sa produci kitsch, care apeleaza la psihologia subconstientului ca sa se vinda, in loc sa te reprezinte, cauta o metoda sa te regasesti, sau angajeaza-te undeva, pentru a te elibera de sub presiunea nevoilor vitale esentiale (apa, aer, mincare, acoperis desupra capului).

Idei pentru dezvoltarea afacerii:

Fiecare tip de arta necesita cai diferite. Exista totusi citeva modalitati comune de a obtine venituri suplimentare, care necesita cunostinte tehnice si comerciale minime. Ele pot fi utile la inceput, pentru a-ti face un nume si a-ti incepe cariera artistica, dar nu trebuie sa ramii cantonat in ele la infinit.

  •  Vinzarea de reproduceri pe diverse suporturi: postere, carti postale, tapet, tricouri, etc. Da, chiar si poemele si foile cu note muzicale se preteaza pentru astfel de intreprinderi. Dansul poate fi valorificat prin fotografie, iar muzica, inainte de a intra in atentia unei case de discuri, poate fi vinduta online, sau pe CD-uri artizanale, in zonele turistice, sau cind participi la un spectacol.
  • Publicarea de articole, realizarea de emisiuni TV, documentare, reviste, ilustratii de carte, etc.
  • Colaborarea cu obiective turistice – hoteluri, baruri, restaurante – sau institutii publice, care-ti pot oferi spatiu de expunere, un stand pentru autografe sau chiar te pot plati ca sa le cinti clientilor.
  • Infiintarea unei scoli artistice, case de discuri, edituri, etc.
  • Furnizarea de servicii artistice asociate altor arte. De exemplu, pictorul poate deveni scenograf, arhitectul poate oferi consultanta caselor de film, fotograful poate prelua comenzi de la Designeri, etc.
  • Participarea la actiuni caritabile este o buna modalitate de promovare, care iti satisface si nevoile spirituale;
  • Nu uita, scopul tau este arta, nu comertul. De indata ce ai cit de cit un venit constant, angajeaza un impresar/manager/webmaster sau o editura, dupa caz, care sa se ocupe de stabilirea preturilor, promovare, portofoliu, inchiriere de spatii si contracte. Ai rabdare si nu-i concedia daca nu obtin rezultate in prima saptamina, dar concediaza-i de indata ce au fost necinstiti in orice fel.

Daca totusi nu merge:

  • extinde-ti piata de desfacere in afara tarii;
  • reorienteaza-te spre critica de arta, daca ai o oferta avantajoasa;
  • asociaza-te cu Artizani, Mestesugari sau Designeri, care vor incorpora in alte medii creatiile tale; inchiriaza drepturile tale de autor unor intreprinderi industriale, in acelasi scop;
  • digitalizeaza-ti creatiile si distribuie-le sub licenta pentru uz personal, sau comercial;
  • in ultima instanta, angajeaza-te intr-o intreprindere artistica din domeniul tau, care are deja succes.

Arta este o stare, nu o meserie. Orice solutie de compromis ai alege ca sursa de venituri, nu abandona. Poti practica arta in continuare. Mai devreme sau mai tirziu va fi apreciata la adevarata ei valoare – sau vei ajunge la adevarata ta valoare.

Descopera tipul de creativitate care te caracterizeaza – Artizanul

Artizanul este cel care confera diversitate, culoare si imprevizibilitate vietii si ne mentine starea de bine.

Element caracteristic: Apa

Daca:

  • Te simti mai in siguranta atunci cind reproduci un obiect dupa un designer cunoscut, o revista, o carte, un tutorial, sau cind folosesti un kit, insa faci modificari personale,  combini modelele intre ele;
  • Nu te dai inapoi nici de la fantezii personale, mai ales dupa ce stapinesti suficient tehnica de lucru;
  • Poti reface de multe ori acelasi obiect, dar simti nevoia sa adaugi de fiecare data detalii si mici variatii.
  • „Unicat” inseamna mult pentru tine;
  • Cind trebuie sa creezi produse noi, cauti inspiratie in diverse materiale (carti, reviste, etc), dar folosesti ideile in moduri originale, pentru obiecte diferite;
  • Preferi materiale usor de prelucrat, dar mai ales cu impact vizual, elemente prefabricate, pe care le poti asambla conform ideilor tale, sau materiale noi, promovate in mediile de unde iti colectezi ideile;
  • Folosesti o varietate de tehnici de lucru;
  • Folosesti instrumente sau scule de cite ori poti, in loc sa migalesti de mina, dar cauti sa-ti linistesti constiinta compensind prin interventia manuala, prin materialele pretioase, sau prin complexitatea asamblarii;
  • Acorzi atentie calitatii finisajelor, dar si prezentarii produselor, te straduiesti sa faci poze frumoase si sa le arati si altora, printr-un blog sau prin site-urile de socializare;
  • Pentru a invata o tehnica noua ai prefera o enciclopedie, sau o carte dedicata anume subiectului care te intereseaza;
  • Sintagma „produs la comanda” iti sugereaza personalizarea unui produs deja existent, sau refacerea lui cu modificari, conform indicatiilor clientului.

Atunci:

  • Primul pas: intrarea in legalitate. Primul drum – la Oficiul Registrului Comertului, pentru a te inregistra ca PFA, SRL, etc. Al doilea drum – la contabil si, daca te-ai inregistrat ca PFA, la Administratia Finantelor Publice de care apartii, pentru a afla ce tip de impozit pe venit ai de plata, termenele si declaratiile specifice.
  • Nu ar trebui sa-ti faci la fel de multe griji ca Mestesugarul privind folosirea ideilor, cu toate acestea nu uita ca unele lucruri cad sub incidenta dreptului de autor, de exemplu: diagramele pentru cusaturi, tiparele de croitorie, imaginile si fotografiile digitale, tiparele de crosetat si tricotat (nu punctele de baza, acelea sint intemporale), fonturile. O scurta investigatie in acest domeniu se poate dovedi folositoare.
  • Nu ar trebui sa-ti faci prea multe griji nici daca altcineva produce obiecte asemanatoare. Ale tale prezinta variatii care le fac unice, nu-i asa?
  • Ai avea un avantaj evident daca ai relationa creatiile tale cu tutorialele sau cartile care te-au inspirat. Admiratia privitorului pentru modul creativ in care ai folosit ideea iti poate aduce popularitate, iar autorul ideii se va bucura de reclama gratuita;
  • Daca alegi sa vinzi printr-un magazin real, gaseste o modalitate de a instiinta potentialii clienti ca lucrezi si la comanda, mai ales daca aceasta iti stimuleaza creativitatea. Daca alegi sa vinzi printr-un magazin virtual, mentioneaza acest lucru si ofera si idei de personalizare. Poti imbina ambele metode, dar trebuie sa ai grija sa nu accepti mai multe comenzi decit poti satisface, aceasta iti va sufoca ideile si te va obosi.
  • Daca alegi calea produselor unicat, nu uita ca ideile de la care ai pornit nu trebuie sa fie usor de recunoscut, impleteste in ele cit mai multa creativitate personala. De asemenea, un produs unicat trebuie sa aiba si o valoare intrinseca suficient de mare ca sa justifice pretul si sa acopere imposibilitatea repetarii vinzarii.
  • Daca alegi calea produselor personalizate, evita personalizarea repetitiva, precum inscriptionarea. Mizeaza mai degraba pe construirea unui obiect complet nou, conform dorintei clientului, dar superior asteptarilor sale.
  • Daca vrei sa existi online, foloseste un blog, pe care ulterior il poti transforma in site si magazin. Desi majoritatea materialelor privind marketingul online recomanda promovarea prin site-urile de socializare, aceasta este pura pierdere de vreme. Chiar daca exista o sansa de a-ti creste vinzarile, site-urile de socializare iti folosesc informatiile personale in moduri ascunse si suspecte, isi aroga drepturile de proprietate asupra fotografiilor tale si creeaza dependenta; nu va trece mult pina ce vei pierde mai mult timp verificind daca ai mai primit vreun like decit raspunzind comenzilor de la clienti.

Puncte forte:

  • Creatiile sofisticate, folosind materiale aflate la indemina, sint atuul tau principal. Ar trebui sa adaugi un minim efort pentru a stapini perfect secretele materialelor si tehnica de lucru, sa iti creezi un stil personal si sa il promovezi ca pe o marca proprie. Daca nu te pricepi, plateste pe altcineva ca sa-ti creeze un logo.
  • Iti place sa experimentezi si sa inveti lucruri noi.
  • Reusesti sa-ti pui in valoare creatiile, indiferent de modalitatea de promovare aleasa.

Puncte slabe:

  • Plictiseala iti este cel mai mare dusman. Creeaza periodic o gama noua de produse. Invata tehnici noi. Experimenteaza cu materiale noi. Angajeaza pe cineva care sa faca operatiunile repetitive, externalizeaza unele servicii. Angajeaza un contabil sau un agent de vinzari. Acorda atentie sporita finisajelor.
  • Deoarece iti este greu sa spui Nu, poti foarte usor sa ramii in intirziere sau sa pierzi clienti, acceptind mai multe comenzi decit poti onora, incurcind comenzile intre ele. Nu te baza pe memorie. Tine o evidenta detaliata. O data cu experienta, viteza de lucru va creste, totusi are o limita, pe care trebuie s-o observi, limita dincolo de care calitatea produselor tale incepe sa scada.
  • Invatarea din zbor. Uneori, pentru a avansa, nu ai nevoie de nimic altceva decit de un curs de specialitate.

Idei pentru dezvoltarea afacerii:

  • Orienteaza-te spre un public tinta specific, de exemplu bebelusi;
  • Asociaza-te cu un Mestesugar, sau angajeaza-l; ca alternativa, poti comisiona unui Mestesugar confectionarea de elemente pe care sa le asamblezi (de exemplu: flori de pinza/hirtie, elemente de fier forjat, ceramica monocroma pe care vei picta, etc)
  • Asociaza-te cu un Artist, care sa dea unicitate si mai ales valoare ideilor tale;
  • Mizeaza pe interesul tot mai mare al publicului pentru produsele ecologice, reciclate sau transformate in ceva nou (upcycled);
  • Foloseste in mod creativ arta secolelor trecute, integrind-o intr-un design modern;
  • Participa la concursuri care ofera premii in promovare prin diverse mijloace media.
  • Participa la tirguri cu tematica specifica (Martisor, Craciun, etc).

Daca totusi nu merge:

  • Schimba profilul de activitate. In loc de a-ti vinde creatiile ca atare, integreaza-le intr-un serviciu pe care il oferi: aranjarea vitrinelor, organizarea de evenimente festive, etc.;
  • Urmeaza cursuri de management si dezvoltare personala.
  • Cauta sa colaborezi cu asociatii non-profit, cu o casa de moda, sau cu intreprinderi care au nevoie de produse individualizate (de exemplu: dantela crosetata pentru rochii de ocazie, materiale textile tesute manual, etichete personalizate pentru fabrici de confectii si magazine de lux). Tine cont ca va trebui sa-ti ajustezi preturile si profitul tau va fi mai mic.
  • Organizeaza si gazduieste ateliere de creatie contra unei taxe de participare. Daca vei impresiona prin technica de lucru si amabilitate, vei capata un renume mai valoros decit orice publicitate.
  • In ultima instanta, angajeaza-te la o firma care produce obiecte artizanale de serie mica, de exemplu oale traditionale, sticla sau ceramica pictata, mobilier, etc.

Descopera tipul de creativitate care te caracterizeaza – Mestesugarul

Mestesugarul este baza societatii, executantul prin excelenta, cel care asigura stabilitate si perpetuarea bunelor obiceiuri si practici.

Element caracteristic: Pamintul

Daca:

  • Te simti in siguranta cind asamblezi un kit, folosesti un sablon, sau urmezi pas cu pas un tutorial detaliat, video sau in imagini;
  • Poti reface acelasi obiect intr-un numar nelimitat, fara sa te plictisesti;
  • Cind trebuie sa creezi produse noi, preferi sa refolosesti tipare/sabloane/scheme/matrite/retete care au avut succes anterior, dar cu materiale, culori, arome sau accesorii diferite;
  • Preferi materiale usor de prelucrat (de exemplu fimo in loc de portelan, etamina in loc de pinza deasa, PAL in loc de lemn masiv) si tehnici care sa compenseze ce nu poti face personal (decoupage in loc de pictura);
  • Simti nevoia sa folosesti diverse instrumente sau automatizari ca sa maresti productivitatea, in loc sa migalesti (de exemplu: cutter laser in loc de traforaj, masini de decupat hirtie in loc de cutter, imprimanta in loc de creion si pensula, masina de cusut computerizata in loc de broderie transfer);
  • Acorzi atentie calitatii finisajelor, dar nu te dai inapoi sa faci lucruri foarte simple si cu minima interventie manuala (de exemplu: sa insiri citeva margele sau pandantive pe o bratara sau un lant de-a gata, sa cosi un mini-model monocrom in loc de unul cu puncte diverse si fir metalizat)
  • Pentru a invata o tehnica noua, de exemplu daca pina acum ai cusut fete de masa si vrei sa treci la aranjamente florale, ai prefera sa urmezi un curs.
  • Sintagma „produs la comanda” iti sugereaza cautarea unui model care sa corespunda descrierii clientului.

Atunci:

  • In primul rind ar trebui sa te asiguri ca ai dreptul sa folosesti ideile care te atrag. Ele trebuie sa fie oferite pentru uz comercial sau fara conditii de utilizare (royalty free, copyright free). Ai putea folosi modele populare, idei oferite de platformele de vinzari online, producatorii de kituri si magazinele de produse digitale (majoritatea au bloguri, sau rubrici speciale pe site unde ofera tutoriale, sau trimit astfel de idei de uz comercial prin e-mail). Daca ai dubii privind o carte, sau o revista, contacteaza autorul/editura.
  • Primul pas: intrarea in legalitate. Primul drum – la Oficiul Registrului Comertului, pentru a te inregistra ca PFA, SRL, sau alt tip de persoana juridica. Al doilea drum – la contabil, daca ai SRL, si, daca te-ai inregistrat ca PFA, la Administratia Finantelor Publice de care apartii, pentru a afla ce tip de impozit pe venit ai de plata, termenele si declaratiile specifice.
  • Al doilea pas – doar daca ai PFA si nu doresti sa platesti un contabil din prima zi – este sa gasesti un program de contabilitate pentru partida simpla, sau sa cumperi registrele de la librarie, sa descarci legislatia necesara de pe internet si sa studiezi citeva zile.
  • Pentru ca poti produce mai multe exemplare din acelasi obiect, ai o multime de optiuni de vinzare. Poti apela la un magazin pentru a le vinde in regim de consignatie, dar si sa-ti deschizi un magazin online, sau sa inchiriezi un stand la un tirg, cind ai un stoc mare de produse, sau chiar sa inchiriezi un spatiu si sa-ti deschizi propriul magazin.
  • Urmareste concurenta pentru a-ti ajusta preturile si pentru a-ti pastra prioritatea in punerea in vinzare. Nu ai motive sa te ingrijorezi daca vezi produse similare la altcineva. Sansele sa aiba la baza acelasi tutorial sint foarte mari.
  • Cauta sa ramii la moda. Adauga produse noi in mod constant, din surse cit mai proaspete, informeaza-te asupra tendintelor anului curent.
  • Personalizare poate insemna ceva simplu si rapid, care ti se potriveste: inscriptionare, aplicabila oricarui tip de produs, de la tricouri si bijuterii pina la invitatii de nunta.
  • Acorda atentie promovarii. Daca vinzi online, angajeaza un fotograf profesionist sau roaga pe cineva sa-ti corecteze fotogorafiile. Optional: poti scrie (sau plati pe cineva sa scrie) pe un blog, dar poti apela si la ziarul local la fel de bine.

Puncte forte:

  • Executia si finisarea perfecte, acestea sint atuurile tale cele mai mari. Atentie! Daca nu vei cauta ca rezultatul final sa fie impecabil, vei pierde meticulozitatea si grija pentru detalii, adica exact calitatile innascute care iti pot asigura un numar de clienti stabili.
  • Capacitatea de a lucra pe stoc, producind un numar oarecare de produse identice, care isi asteapta cuminti cumparatorii, in timp ce te ocupi de altceva.

Puncte slabe:

  • Poti sa cazi foarte usor in capcana „usor si rapid”, mai ales daca te inspiri din reviste, care publica tot felul de maruntisuri pentru a putea apare la intervale regulate cu o cheltuiala minima, sau daca acorzi importanta prea mare cantitatii. Cifrele sint inselatoare. Chiar daca vei avea clienti si pentru astfel de produse, ei vin doar pentru pretul foarte mic. Daca vrei sa te dezvolti si sa incurajezi vinzarile repetate, trebuie sa investesti mai mult timp in obiecte si materiale de calitate.
  • Diversitatea produselor tale este limitata de cantitatea de informatie la care ai acces – gratuit, sau contra cost. Ai putea colabora cu un Designer, care sa creeze o linie de produse doar pentru tine.

Idei pentru dezvoltarea afacerii:

  • Angajeaza un Designer, sau asociaza-te cu acesta, pentru a va completa reciproc si a crea o marca avind personalitate proprie. Ca alternativa, plateste licente (preferabil cu o clauza de exclusivitate) pentru utilizarea ideilor preferate ale Designerilor.
  • Alege modele mai sofisticate si foloseste materiale de cea mai buna calitate, pretioase, sau create special pentru tine de alti artizani.
  • Axeaza-te pe un singur tip de produs, pentru care concurenta este limitata in zona ta, de exemplu haine pentru catei, cu o gama de modele din care clientul sa aleaga si pe care sa le lucrezi la comanda si sa le personalizezi la cerere. Astfel vei refolosi tiparele si va trebui sa stapinesti la perfectiune o singura tehnica.
  • Deschide-ti propriul website si anunta pe toata lumea.
  • Angajeaza ajutoare sau cumpara echipamente moderne. Poate ca e timpul sa treci la productia de serie?

Daca totusi nu merge:

  • Urmeaza un curs de calificare in alt domeniu, pentru a diversifica productia sau chiar pentru a schimba complet profilul afacerii;
  • Urmeaza cursuri de marketing, citeste carti motivationale, povesti de succes;
  • Lucreaza la comanda pentru alti Artizani, obiecte finite sau semifabricate pe care ei le folosesc in productie sau pentru a-si promova afacerea;
  • Cauta o noua piata de desfacere;
  • In ultima instanta, recunoaste in sinea ta ca nu ai spirit intreprinzator si angajeaza-te. Sau si mai bine, ramii angajat(a) part-time pina pui afacerea pe picioare.

Deconstructia cliseului

Definitie

Desi substantivul este nou, cliseele sint vechi. Flaubert era deja sastisit de ele cind a scris al sau „Dictionar de idei luate de-a gata”.

Cuvint preluat din jargonul tipografic, trecind prin cel al fotografilor, unde placa tipografica, respectiv negativul unui film pot fi refolosite pentru un numar infinit de transpuneri pe hirtie, cliseul din viata de toate zilele este un sablon mental reutilizat pina la uzura extrema. El lipeste o eticheta pe un obiect sau eveniment, intiparind in imaginarul colectiv acea eticheta in locul obiectului/evenimentului in sine.  Nu „credem” in el, insa am dezvoltat un automatism care-l aduce mereu la suprafata. Rezultatul este saracirea de continut a vietii si dezvoltarea ochelarilor de cal. Dar ce este mai grav este ca e transmisibil, cu o viteza care depinde doar de viteza circulatiei informatiei. „Devine viral”, ca sa exemplific tot cu un cliseu, care a trecut din limbajul adolescentilor internauti in cel al mijloacelor mass-media si din engleza in romana, fara ca utilizatorii sa se aplece prea mult asupra sa.

Cum functioneaza

In conditii normale, aparitia si raspindirea cliseelor urmeaza tiparul ticurilor verbale. Ambele sint mecanisme de auto-protectie a creierului, care se declanseaza automat, dar pot fi controlate in mod constient.

Dezvoltam un tic verbal cind incercam sa folosim cuvinte care nu spun nimic, pentru a ascunde o pauza in vorbire, lipsa din vocabular a cuvintelor potrivite, sau lipsa de cursivitate a discursului. La inceput ne cumparam timp, ca sa umplem spatiul gol fara sa dam de gindit interlocutorului, apoi descoperim ca este mai comod sa apelam la ticuri, renuntind complet la dezvoltarea ideii schioape. Speram ca interlocutorul va completa mental propozitia. De aceea, unul dintre cele mai frecvente ticuri verbale este „Stii?”, urmat indeaproape de „Intelegi?”. E posibil chiar sa incepem sa ne mindrim cu originalitatea noastra si sa repetam un tic verbal ca pe un fel de semnatura.

Daca vorbitorul ne este apropiat, are un ascendent asupra noastra, are calitati de lider, sau pur si simplu petrecem mult timp impreuna, la un moment dat vom prelua ticurile sale, ocazional dindu-i si noi vreunul in schimb.

In mod similar, folosim cliseele pentru a ne integra in societate, mimind cunoasterea intima asupra unor lucruri ce ne sint straine. Ele ne permit sa abordam subiecte diverse fara a invata vreodata ceva despre ele, sa formulam pareri fara a fi nevoie sa le gindim, dar si sa ne alipim unei anumite culturi, prin afisarea unor clisee culturale comune.

Ca si reflexele conditionate, cliseele se creeaza prin asociere. Daca perechea determinat (loc, eveniment, fenomen, obiect, etnie, etc) – determinant (eticheta) este repetata de suficiente ori, eticheta se va lipi in mintea noastra de obiectul pe care il reprezinta, astfel incit ori de cite ori ne gindim la determinatul sau, creierul ii va asocia automat determinantul cel mai cunoscut.1

Spiritul critic amortit permite memorarea rapida a cliseului, mai ales daca el circula deja de ceva timp, fiind intarit prin multiplicare. Daca insa dobindim o cunoastere intima a determinatului, sau ne-am exercitat suficient spiritul critic inca de la prima intilnire cu eticheta, aceasta nu va fi preluata ca atare.

Clisee versus simboluri

Desi ambele sint de natura culturala, intre cliseu si simbol exista o diferenta majora. Cliseul este o eticheta arbitrara, simbolul este o reprezentare derivata din natura insasi a reprezentatului sau. Cliseul este un automatism dezvoltat prin mimetism, simbolul necesita invatare, cunoastere intima a subiectului.

 Factori de presiune

 Sistemul educational institutionalizat

Desi scoala este sursa primara de informatie, saminta culturii generale si locul unde invatam sa invatam, o etapa absolut necesara pentru dezvoltarea noastra ca indivizi, sistemul scolar in forma actuala este si cel mai mare generator de clisee. Pe de o parte, pentru a intipari notiunile elementare in mintea copiilor, creeaza si foloseste o imagerie simplificatoare, care functioneaza drept catalizator, daca educatia nu continua la un nivel de abstractizare superior. Pe de alta parte, modul de verificare a cunostintelor impune de multe ori memorarea ca atare a informatiei din manualele scolare.

Elevul devine vulnerabil la clisee, nu pentru ca trebuie sa memoreze informatiile corecte si este sanctionat daca nu le diferentiaza de cele gresite, ci pentru ca este descurajat de sistem sa-si exercite spiritul critic si sa emita pareri proprii, sau sa aduca informatii din alte surse.

Reutilizarea referatelor, favorizata de internet, repetarea lipsita de fantezie a temelor standard pentru compunerile literare, intirzierea actualizarii informatiei din manuale si cursuri, reproducerea papagaliceasca a lectiilor, impusa de unii profesori, toate duc la aparitia unor formulari tip cliseu care plafoneaza profesorii si au efecte dezastruoase asupra elevului/studentului. Adaugati in ecuatie si inevitabila politizare datorata dependentei sistemului de culoarea guvernelor si veti obtine o problema care isi asteapta rezolvarea de secole. De aici deriva si procentul enorm al inventiilor si descoperirilor stiintifice majore venind de la copii, nespecialisti sau enciclopedisti – neincorsetati de convingerea ca informatia oficiala este definitiva si inatacabila, ei au dat curs pina la capat ideilor care i-au bintuit.

„Expertii” mass-media

Avem nevoie de experti. Chiar daca, de exemplu, inteleg de ce zboara avionul, asta nu inseamna ca stiu sa-l pilotez si cu atit mai putin ca stiu sa-l construiesc. Pot sa invat, dar pina sa ma hotarasc sa o fac, stiu bine ca, daca pilotii si proiectantii de avioane n-ar fi experti, nu m-as urca intr-unul cu acelasi curaj. Expertul si enciclopedistul care a inventat domeniul in care s-a specializat expertul sint oarecum precum yin si yang. In timp ce enciclopedistul isi extinde interesele in domenii complementare, incercind sa capete o viziune de ansamblu asupra lumii, specialistul trece de regula printr-un sistem de invatamint care ii restringe competentele, pornind de la cultura generala, spre meserie sau profesie si culminind cu doctoratul, care ofera expertiza aprofundata intr-o singura patratica a unui domeniu.

Adevaratii experti sint invizibili pentru publicul general, chiar daca sint extrem de cunoscuti de cei care au nevoie de ei – angajatorii, alti experti din acelasi domeniu, invataceii. De aceea, sistemul marturiilor se aplica si in cazul lor: daca suficienti oameni de incredere depun marturie ca persoana este un expert, ne simtim indrituiti sa-l consideram ca atare si sa consideram de incredere informatia ce ne-o ofera, cel putin in domeniul sau de expertiza, fara sa-l mai supunem unui examen de verificare a cunostintelor. Nu avem motive sa extrapolam si sa consideram de incredere orice informatie ne ofera, din orice domeniu, totusi, in practica, de multe ori individul, furat de val si neobisnuit sa-si puna prea multe intrebari, cade in aceasta capcana.

Exact pe aceasta slabiciune mizeaza mass-media cind isi promoveaza proprii experti. „Tehnica pelicanului”2 nu este noua. Folosita intensiv in comert, se regaseste in orice manual pentru agentii de vinzari, iar comertul de tip „multi level marketing” (retele de consumatori-vinzatori) a impins-o spre perfectiune. O persoana, suficient de cunoscuta ca s-o considerati de incredere,  care functioneaza ca martor,  va prezinta o terta persoana ca fiind expertul, dupa care acesta va avea destula autoritate ca sa va arate ca exact de produsul/serviciul/reteaua lui aveti neaparat nevoie ca sa traiti (mai) bine.

Mass media foloseste aceasta tehnica pe scara larga, de la interviurile cu persoane cunoscute, a caror simpla prezenta vinde ziarul/emisiunea, pina la promovarea intensiva a propriilor „vedete”, care ulterior vor promova alte „vedete” interne, dar totodata va vor vinde si pasta de dinti sau detergentul nu-stiu-care. Televiziunea este cea mai insistenta in folosirea tehnicii pelicanului, deoarece s-a transformat pe nesimtite, dintr-un vehicul de informatie intr-un vehicul de publicitate, din ce in ce mai agresiv.

Se simte acut nevoia unei etici a persoanelor publice – sau care ies in public. A vorbi si mai ales a emite pareri despre ceva care iti este necunoscut, pentru care nu ai pregatirea necesara, sau avind un scop ascuns, este de neiertat, nici macar sub scuza prostiei, mai ales atunci cind o faci din postura de expert.3

DIY (fă tu însuți)

De la seturile de croitorie continind tipar, instructiuni pas cu pas si material, pina la avioanele de asamblat pentru copii, fiecare dintre noi a avut de a face cel puțin o data cu un produs DIY, chiar dacă e vorba doar de surpriza unui ou Kinder.

Ideea in sine nu este rea, ea stind de fapt la baza tuturor manualelor de cind e lumea – invatam prin repetitie. Jean Railla, in „The Punk of Craft” (Craft nr. 2, 2006), noteaza: „Este ceva hotarit anti-autoritate in cautatul in tomberon pentru a recicla, sau in tricotat, intr-o era in care putem cumpara cu usurinta bunuri ieftine, iar cultura corporatista si consumerismul salbatic sint in expansiune. In era hipermaterialismului, a lui Paris Hilton si a gentilor de firma de 1000$, probabil ca lucrul de mina (craft) este cea mai moderna forma de rebeliune.”

Iata pericolul! Daca invatarea nu este urmata de initiativa creativa, in loc de o revolutie, reproducerea identica a subiectelor DIY duce la robotizare. Simtul critic este amortit de nevoia de a termina un obiect care nu-ti mai place, dar nu vrei sa recunosti pierduti banii ce i-ai dat pe el.

„Pe termen lung, cel mai puternic aspect al lucrului de mina modern este ca rastoarna cu susul in jos paradigma culturii noastre orientate spre rezultat. Ce conteaza mai mult decit ce lucrezi este cum o faci, sau pur si simplu daca alegi sa lucrezi ceva.” (op. cit.)  Ce te faci insa daca vrei doar sa-ti umpli timpul sau sa umpli un palmares? In loc sa continui sa experimentezi, traduci acest „rezultatul final conteaza mai putin” prin alegerea si promovarea unor rezultate grosolane, prost executate, sau pur si simplu urite. Pe masura ce vrei sa cresti in numere, fara sa fii nevoit sa evoluezi, vei fi tentat sa alegi calea cea mai simpla – lucrurile la indemina, usor si rapid de facut. Anume kiturile DIY comerciale (exista chiar si pentru sapunuri) si revistele de profil intesate de reclame pentru kituri, care promoveaza o multime de clisee, pentru ca aceastea au vinzarea garantata. Dezastrul din scrapbooking, in care se folosesc stampile in loc de desen si flori gata taiate, cumparate la plic, este depasit doar de cel din revistele despre cusaturi, care vind pina si ramele din fotografiile de control.

Eliberarea de sub tirania cliseelor nu se poate asigura printr-un tutorial (DIY). 🙂 Dar daca invatam sa punem intrebarile potrivite, apare la un moment dat si luminita de la capatul tunelului.

 


  1. Sa vedem, cumva afirmatia mea din articolul precedent, privitoare la minastirile-hotel, v-a adus in minte cirtelile televizate impotriva dorintei de bani a oamenilor Bisericii? Cliseul „lacomiei preotilor”? Stop! Mai cititi o data! Calugarul face ascultare, ca asta e porunca lui, gazduieste calatorii, ca asta e misiunea oricarui crestin. Mt 10:8-10 spune: „ca vrednic este lucratorul de hrana sa.” Plata traiului de zi cu zi al preotului, lucratorul pentru noi, se face deja de la buget, adica de la contribuabili. Voi, cei care cirtiti, sinteti cei care supralicitati. Voi donati bani pentru construirea acestor minastiri, nu ca sacrificiu personal, nu ca sa aiba Dumnezeu mai multe lacasuri unde sa-si faca lucrarea, ci pentru a va linistiti constiinta. Prin voi vine sminteala!(Matei 18:7)  Enoriasii se intrec intre ei, care plateste mai mult pentru un botez, sau o inmormintare. Ca sa stea in fata. Ca sa nu se faca de ris. Ca sa cumpere mai multa iertare de la Dumnezeu. Iar daca dati, aveti vreunul curajul sa dati ca femeia sarmana, ultimul vostru ban? Sau va e rusine sa puneti maruntis in cutia milei? Alo! Treziti-va! Catolicii au inventat indulgentele, nu ortodocsii. Cind citeste pomelnicul, preotul nu spune si cit ati platit pentru el. Dumnezeu nu cere bani ca sa te ierte, ci doar sa-ti para rau suficient incit sa-i ceri iertarea. 
  2. Din prima carte de vinzari in care am descoperit tehnica, am aflat si povestea care sta la baza numelui bizar. Se pare ca pelicanii din golful Monterrey nu mai stiau sa vineze si mureau de foame. Drept pentru care biologii au adus pelicani din alte locatii, care i-au invatat din nou sa se hraneasca. Tot astfel, „expertul” are rolul de a te face sa inghiti „ca pelicanul” orice ti-ar vinde ulterior agentul de vinzari care l-a invitat. Este o dubla imputernicire: agentul imputerniceste expertul, al carui singur rol este de a imputernici la rindul sau agentul, pentru ca acesta sa incheie ulterior vinzari repetate, chiar in absenta expertului. 
  3.   Doua exemple de astfel de falsi experti, deveniti periculosi, dincolo de ridicol. Primul este si cel mai notoriu, anume domnul Mencinicopschi, angajatul domnului Voiculescu, proprietar fraudulos al Institutului unde respectivul Mencinicopschi a devenit director si proprietar al televiziunii Antena 1. O televiziune de unde directorul Mencinicopschi, prezentat insistent ca expert, a lansat in eter numeroase pareri privind alimentele, desi este complet lipsit de orice expertiza in domeniul nutritiei si al industriei alimentare – clisee pe care le regasim in revistele pentru femei si care se schimba o data cu moda dietelor si cu interesele importatorilor de fructe exotice. Al doilea exemplu l-am intilnit acum citeva zile intr-o emisiune a Radio Romania Actualitati, din pacate am pierdut prezentarea participantilor la discutie. Acest domn, presupun istoric (daca nu cumva o fi fost si domnia sa la fel de istoric precum era domnul Mencinicopschi expert in produsele alimentare), vorbind despre bataliile lui Mircea, le-a categorisit ca pe o cruciada tirzie. Diferenta intre cruciade  si bataliile pe care Mircea le-a purtat este batatoare la ochi chiar si pentru un elev de scoala generala. Ori inocularea in mintea ascultatorului a unui astfel de cliseu – echivalenta intre evenimente aflate de fapt in antiteza, intre cruciade (catolici vs. otomani) si luptele romanilor (otomani vs. ortodocsi) – este o manipulare mirsava si defaimatoare impotriva ortodoxiei, al carui cap local era domnitorul roman