Leviticul

Romania, intre democratie si demagogie I – Istoria se repeta

Cindva am fost intrebata cum m-am simtit trecind de la dictatura la libertate. Va mai amintiti perioada de inceput a anilor ’90? Dupa ce traisem ani de zile – multi dintre noi, practic de la nastere – intr-o societate strict reglementata, am fost cu adevarat liberi. Nu aveam un guvern veritabil, FSN era constituit ad-hoc, mai cu seama pe baza de merite revolutionare si nu pe criterii de coloratura politica, iar Presedintele era oarecum „interimar”.  Nu exista legislatie noua, iar de cea veche ne straduiam sa uitam.

Fiecare cetatean a interpretat libertatea dupa cum a dorit. Unii au inteles ca nu trebuie sa se mai prezinte la programul de lucru  – orasul era plin, la orele cele mai neasteptate, de cetateni facind cumparaturi in timp ce erau pontati la servici cu norma intreaga. Altii au inteles ca este liber comertul  si au inceput sa faca naveta, nu de acasa la serviciu, ci din Romania in Turcia, sau in China, aducind, precum Capra cu trei iezi, sarsanalele cu bunuri de contrabanda. Aflindu-se, in tot acest timp, in concediu medical. Inca suferim consecintele acestui spirit intreprinzator: multi prefera sa dea o spaga mica pentru a se pensiona pe caz de boala, lucrul manual utilitar sau pe post de hobby a devenit exotic, iar daca pantalonii cumparati din bazar se destrama la prima imbracare, macar nu ne pare rau dupa bani.

Elevii si studentii au iesit in strada, sau in curtea liceului, ca sa dea jos directoarea/rectorul/guvernul, muncitorii au reinventat greva – o fosila proletara, de mult uitata in anii de socialism.  Altii au cintat si protestat intr-o promiscuitate hipiota in Piata Universitatii, iar minerii au venit fuguta la chemarea Presedintelui ca sa reinstaureze ordinea, precum spargatorii de greva in timpul Marii Crize.

Pe scurt, am trait intr-un an cit altii intr-o viata si perioadele istorice s-au suprapus exact ca in Intelepciunea lui Iisus Sirah. Pe masura ce lucrurile s-au asezat si Constitutia a fost votata, am reinventat noi oare democratia, sau demagogia?

Libertatea inseamna sa fii, sa gindesti, sa faci si sa spui ceea ce doresti, fara a deranja pe altii din acelasi proces. In esenta, libertatea inseamna sa-ti iubesti aproapele ca pe tine insuti si el pe tine la fel.

Libertatea s-a materializat la noi sub forma democratiei doar pentru scurt timp. Pentru ca democratia inseamna in primul rind dezbatere de idei. Ca sa poti conduce1 o societate intr-o directie, trebuie sa concepi acea directie la nivel de idee si principiu si apoi sa concepi si punerea lor in aplicare.  Iar intr-o democratie de tip reprezentativ, votul cetateanului ar trebui sa se indrepte spre ideile care il reprezinta, si nu spre numele rasunatoare. Si intr-adevar, nu de idei am dus lipsa in ’90. Indiferent de virsta, urmaream adunarile televizate ale Constituantei, la fel cum urmarisem transmisiunile din decembrie ’892. Oricare cetatean cititor de ziar dezbatea – acasa, in autobuz, sau la servici – probleme arzatoare, precum: Republica sau Monarhie? Parlament unicameral sau bicameral? Cit de mare sa fie puterea Presedintelui? Liberal sau socialist? Retrocedare in integrum, sau limitata? Etcaetera, etcaetera, ideile s-au cristalizat si materializat in Constitutia din 19913. Iar multe casatorii s-au format si destramat dupa cum sotii erau monarhisti sau republicani.

Aruncind o scurta privire inapoi, vom vedea ca istoria se repeta. Am avut o trecere dificila de la feudalism la capitalism, concomitenta cu introducerea gradata a votului censitar4 si cu aducerea in tara a Regelui Carol I. Ne scaldam in aceeasi supa atemporala, schimbind-ul in acelasi timp pe Cuza, ales cit de democratic se putea pe atunci, cu un rege, opusul democratiei. Dumnezeu, in marea lui dragoste, a vrut ca acesta sa fie Carol I, care a facut pentru noi ce trebuie sa faca un Rege pentru tara lui – sa-i fie slujbas si nu sef. Da, a fost o lunga „perioada de tranzitie”…

Apoi, asa cum noi citeam ziarul in ’90, tot astfel si Titirca Inima-Rea descilcea secretele sufragiului universal, iar Agamita Dandanache se alegea cu ajutorul scrisoricii – un fleac, pe linga coruptia adusa in instanta de DNA.  Au avut si ei OMV Petrom-ul lor si „si-au vindut tara” intr-un mod la fel de neprofitabil. Avura si stramosii nostri recenti dictatura lor, sub Antonescu, urmata de Revolutia lor singeroasa – Insurectia Armata din 1944. Razboiul lor fuse mai greu si au murit mai multi pe-atunci decit in timul contemporanului Razboi din Golf.

Sa continuam? Ciclul al doilea – spicuiri:  Interimatul si tranzitia au fost asigurate de scurta si penibila convietuire intre Guvernul Petru Groza si Regele Mihai (executivul la conducere, peste capul Sefului Statului, precum si FSN-ul a fost la noi in 1990), Secretarul General al Partidului Gheorghe Gheorghiu Dej (un conducator de aceasta data, insa nedemocratic, sau mai precis semi-democratic) si Presedintele ales Nicolae Ceausescu. Partidul atotputernic a fost inlocuit si el cu Marea Adunare Nationala. Ei bine, da! Iata surpriza serii: Ceausescu a reinstaurat democratia in Romania! Asta cu mult inainte de a deveni dictator la rindul sau.  Democratia din aceasta perioada a fost una socialista, bineinteles. Conducatorul avea viziunea – construirea comunismului, avea si ideile – materialismul-dialectic si mijloacele de a o pune in aplicare. Realizarea insa a fost defectuoasa si pe undeva notiunea insasi de democratie s-a pierdut, definitia democratiei in Dictionarul Juridic din 1985 fiind inlocuita cu o trimitere la „sistemul democratiei socialiste”.

Q. e. d. Istoria se repeta. Ne aflam in ciclul al treilea. Si pentru ca nu putem sa nu remarcam ca aceste perioade sint din ce in ce mai scurte, se pare ca ne apropiem de finalul sau.

Situatia este similara in majoritatea tarilor ortodoxe sau strins legate de Biblie si Crestinism. Daca URSS cu statul lider Rusia nu sint de ajuns, privind in jur vom vedea ca un ciclu asemanator au parcurs nu doar tarile ortodoxe din blocul fost-comunist 5 ci si tarile islamice precum Egiptul (unde insa coexista si o puternica Biserica Copta), Palestina (zona in care Israelul, fraudulos reinviat in patria Mormintului Sfint, joaca din nou rolul Fariseilor), Siria si Irakul.6

Istoria se repeta pentru ca am facut greseli si trebuie sa le identificam si sa le corectam. Ca si in calculul traiectoriei unei rachete. Perioadele istorice din ce in ce mai scurte sint semnul reducerii numarului de corectii necesare.

Ce s-a intimplat? Sint crestinii si islamicii in esenta lor ne-democratici? Intervine Satana pe ultima suta de metri si ne face sa ne abatem din drum, stiind bine ca, daca ajungem la destinatie, el este sortit uitarii? Nu este democratia calea cea dreapta? Sau pur si simplu notiunea insasi nu a fost inca definita sau aplicata corect?

Societatea crestina traditionala se bazeaza pe cunoasterea si aplicarea Cartii Sfinte, aceasta implicind atit libertatea in intelesul precizat mai sus, cit si auto-cenzura si nadejdea in Dumnezeu. Fiecare membru al unei societati crestine traditionale traieste o viata sfinta si urmeaza porunca Domnului, prin propria sa alegere, consecinta a liberului arbitru. Astfel, el se supune doar unui conducator de drept divin, asa cum evreii s-au supus lui Moise si apoi lui Iisus Navi, David, etc.  Totul este reglementat prin Biblie, iar Biblia o respectam, nu de frica sau prin constringere, ci pentru ca avem credinta ca este Cuvintul lui Dumnezeu si ne spune Adevarul. Institutii precum DNA, politie, ANAF, SPP si SRI nu-si au rostul.

Intre poporul ales si Dumnezeu s-a incheiat un legamint – in termeni moderni, un contract permanent si fara clauza de reziliere, prevazind drepturi si obligatii bilaterale. De pilda, capitolul 25 din Leviticul ne explica detaliat cum pamintul nu se afla niciodata in proprietatea omului. Dumnezeu il detine si i-l da omului in concesiune. Toate tranzactiile imobiliare au valabilitate limitata, o data la 50 de ani resetindu-se sistemul si pamintul/casa revenind la fostul proprietar. Sintem chiar invatati cum sa calculam „valoarea justa”, aplicind un precursor al „amortizarii activelor imobilizate”. De asemenea, sint prevazuti ani de odihna a pamintului.

Pe scurt, daca noi respectam Legamintul, obligatiile noastre contractuale, Domnul nu va fi nevoit sa-si ia singur ce i se cuvine 7 . In marea sa mila, Dumnezeu ne da ce ne-a promis, chiar daca noi nu reusim mereu sa ne tinem de cuvint la timp.

Daca am demolat dintr-un condei ideea insasi de proprietate privata („cel ce isi va pierde sufletul sau pentru mine…„), o vom desfiinta oare la fel de usor si pe cea de democratie?  Vom vedea intr-un articol viitor.


  1. Sa conduci, nu sa guvernezi. Conducerea inseamna o viziune spre care liderii ii indreapta pe cei care ii urmeaza. Guvernarea este doar executarea unor comenzi, de aceea, din momentul in care s-a oferit Executivului puterea de a emite acte normative cu valoare legislativa, tara a pierdut directia si pluteste in deriva pina azi – sau poate azi mai rau decit oricind. 
  2. Da, si pe atunci ii vedeam pe alesii nostri la TV, dar mai mult in exercitiul functiunii si mai putin in conferinte de presa. 
  3. Interesant cum ambivalenta perioadei se regaseste in abivalenta anului: 2×1 si 2×9 (6 rasturnat). 9 este la rindul sau un numar misterios. Ah! Nu va speriati! Nu ati nimerit din greseala la Horoscopul zilei. Nu este numerologie. In Biblie numerele sint esentiale si nu degeaba Kabbala s-a dezvoltat in jurul lor. Numarul „de om” care contine sesari stiti cu totii al cui este, in timp ce 1, pe cale de consecinta logica, il reprezinta pe Unul. 
  4. Daca faceti abstractie de partea introductiva, in mod evident manipulativa, articolul domnului Stefan Teris este foarte util. Istoricul inceputurilor votului in Romania se dovedeste a fi palpitant si destul de picant. 
  5. Nu vi se pare graitor ca blocul comunist a cuprins in principal tari ortodoxe si islamice, iar tarile membre CAER de alte orientari – Ungaria, Germania, Polonia si Cehoslovacia – nu au fost niciodata complet absorbite, colectivizate si deprivatizate, organizind in acelasi timp o rezistenta anti-comunista consistenta? Mentinerea lor in comunitate a necesitat uzul de forta, mergind pina la interventia armata. 
  6. Nu sint oare musulmanii, prin Arhanghelul Gavril, verii nostri? Si la ei, Mohamed a uzurpat Coranul, asa cum Papa a uzurpat Evanghelia. 
  7. Precum ANAF-ul realizeaza si executarile silite 😀 Dumnezeu este totodata parte contractanta si arbitru in persoana divina a Fiului, deoarece el realizeaza Justitia absoluta, neavind nimic de pierdut sau de cistigat. Pentru cei care au indoieli ca Dumnezeu isi ia oricum dreptul sau, un calendar al razboaielor si epidemiilor, cind pamintul ramine nelucrat – dar si al schimbarilor de granite – ar putea fi un ghid interesant.