ortodoxie

Intre creatie si Big Bang II – de ce nu functioneaza unificarea fortelor

Una dintre cele mai mari provocari intimpinate de savantii care au construit scenariul cosmogonic al Big Bang a fost sa modeleze functionarea Universului foarte timpuriu. Pentru aceasta, a trebuit sa rezolve problema interactiunilor dintre particule, la nivel subatomic si la o densitate enorma a materiei.

Interactiunile sint exprimate si masurate prin forte, la aceasta data fiind identificate 5 tipuri de forte fundamentale, pe care savantii au incercat sa le reuneasca, pornind de la premisa ca toate provin, la origine, dintr-o singura forta fundamentala, care actiona in momentul 0 al Universului. Astfel s-a dezvoltat Teoria Unificarii Generale, acceptata azi pe scara larga, desi inca prezinta mai multe variante, in curs de testare si definitivare, teorie care poate descrie unificarea a 4 dintre forte, cu exceptia fortei gravitationale. Desi savantii viseaza la o Teorie a totului, deocamdata nu exista nici una care sa candideze cu succes la titlu. Teoria stringurilor(corzilor), care a facut furori incepind cu anii ’90, fascinind imaginatia datorita multidimensionalitatii propuse, precum si alte idei mai recente, intimpina dificultati deocamdata insurmontabile.

Daca nu sinteti familiarizati cu fortele fundamentale, o scurta descriere, accesibila oricui si destul de instructiva, gasiti aici:  http://www.descopera.org/teorii-unitare-si-teorii-nedualiste/ Va rog sa fiti ingaduitori si sa faceti abstractie de introducere, in care cei 4 evanghelisti au fost trei (sic!), de faptul ca „electromagnetismul” este reunirea a 2 forte si de greselile de ortografie din imaginea explicativa.

 Au fost totodata inventariate in univers doua tipuri de particule, fermionii, care sint purtatori de masa si bosonii, care sint purtatoarele interactiunilor (energie), fiecarui tip de forta fiindu-i specific un anumit boson.

Asa arata o sinteza a unificarii fortelor fundamentale, simplificata la extrem si prezentata in cronologie inversa fata de evolutia Universului – ordinea in care au fost teoretizate. ( Informatii preluate din Prof. Dr. Adrian Patrut – De la normal la paranormal, ed. a II-a revazuta, Ed. Dacia, Cluj-Napoca 1993 si revizuite la zi.)

unificare 2

Forta inseamna putere, iar puterea apartine Creatorului. Universul este unitar, insa mai multe forte actioneaza in el. Tot astfel, Creatorul este Unul, dar natura sa este multipla. Aceasta inseamna ca am putea verifica teoria unificarii fortelor, comparind evolutia cronologica a numarului de forte cu evolutia cronologica a numarului persoanelor divine, pe care o regasim in Biblie.

O schema a acestei evolutii, de aceasta data in ordine fireasca, incepind cu Geneza, arata astfel:

evolutia persoanelor divine

Suprapunind cele doua scheme, vedem ca unele aspecte ale teoriei Big Bang se confirma, altele se infirma, iar unele ar trebui modificate.

  • De pilda, revenind la Crez, ce spune acesta? „Cred intru Unul Dumnezeu, Tatal Atottiitorul„. Care este „atotiitorul” fortelor? Gravitatia, care asigura coeziunea materiei. Gravitatia, de altfel, prezinta proprietati curioase. Bosonul corespondent, „gravitonul”, nu a putut fi descoperit niciodata, insa a fost anticipat si recent confirmat experimental bosonul lui Higgs, care nu transfera interactiune, precum ceilalti bosoni, ci confera masa celorlalte particule. Acest boson, supranumit si „particula lui Dumnezeu”, tratat fara legatura cu gravitatia, duce la rezultate bizare in scenariul cosmologic actual. Dar ce s-ar intimpla oare daca am lua in considerare ortodoxia si am cupla particula lui Dumnezeu cu forta lui Dumnezeu – gravitatia, renuntind la cautarea gravitonului? Pentru ca, pina la urma, doar conferind masa unei particule o supunem actiunii gravitatiei.
  • Creatorul este dual in momentul creatiei, astfel o Teorie a Totului iese din discutie – aceeasi forta, gravitatia, neputind fi unificata niciodata cu alte forte, deoarece Tatal este Unul si neschimbator in lista persoanelor divine.

Ceea ce este esential in privinta persoanelor divine este ca, desi sint descrise ca entitati distincte, ele reprezinta un tot unitar. Nici una din ele nu este singura, sau de sine statatoare, iar fiecare este in acelasi timp toate celelalte, prin coeziunea asigurata de Tatal. Perceptia oamenilor asupra lor este insa in mod necesar distincta, deoarece oamenii nu Il pot „vedea” pe Dumnezeu, ei vad insa actiunea Sa in lume si pot intelege, cu ochii Duhului, principiile active, pe care ni le reprezentam ca persoane, sau laturi, ale naturii divine. Inmultirea persoanelor divine corespunde cu inmultirea fortelor care actioneaza in Univers.

Una din problemele ridicate de introducerea bosonului lui Higgs in ecuatie este ca Universul ar fi trebuit sa intre in colaps cindva, la inceputurile sale (v. de ex. Should the Higgs boson have caused our Universe to collapse? iun 2014). Aceasta deoarece teoria Big Bang presupune ca expansiunea Universului si divizarea fortelor au dus la disparitia singularitatii initiale. Ori, daca diferentierea persoanelor divine nu altereaza unitatea lor, rezulta in mod necesar ca ceea ce sta la originea Universului inca il genereaza constant – „principiul” creator (Geneza 1:1). Au existat, de altfel, si modele cosmologice, cum ar fi modelul „starii stationare” (abandonat in prezent, in urma noilor observatii astronomice), care au postulat generarea continua de materie, pentru a mentine densitatea constanta a Universului.

Demersul nostru a scos la iveala citeva fapte noi si despre ortodoxie. Ca o prima constatare, crucea, ca simbol fundamental al crestinismului, nu se suprapune cu Treimea, desi este indisolubil legata de Fiu. Ea se deseneaza pe trup tinind 3 degete impreunate, in numele Sfintei Treimi, dar atinge 4 puncte ale corpului, al patrulea fiind nenumit (dar spunem „Amin”, adica Adevarat!) si corespunzind lui Petru. Insa crucea este de fapt construita din 5 puncte, cel central fiind subinteles si corespunzind fratelui secret, Andrei, care totodata se reprezinta si printr-o cruce specifica in forma de X – Marea Necunoscuta.

In al doilea rind, Crezul de la Niceea, produs al celei de-a doua Biserici,  este depasit. Desi spune Adevarul, o face intr-un mod incomplet si inflexibil si nu ne pregateste pentru viitor. Nu doar ca nu ia act de toate persoanele divine, dar ne ancoreaza intr-un spatiu static, lipsit de evolutie, intr-o asteptare continua („astept invierea mortilor”, etc), care duce la lipsa de responsabilitate. Multi incep sa creada ca pot amina momentul in care sa-si recunoasca greselile si sa-si ceara sincer iertare pentru ele. Pina atunci, se simt liberi sa greseasca in continuare. Ce ne facem insa cind lucrul pe care il asteptam este aici? Cum recunoastem macar ca se intimpla? (Luca, 17:20, 21:34-35)

Daca ultimele doua stadii (de la 3 la 4 si de la 4 la 5 persoane) le-am discutat deja, ramine sa ne lamurim asupra celorlalte doua aspecte esentiale: dualitatea initiala a Creatorului si evolutia de la dualitate la trinitate.

Continuarea intr-un articol viitor…

Anunțuri

Intre Creatie si Big Bang I – putina teorie

Motto:Dar nici ei, la rindul lor, nu sint de iertat, caci, daca au fost in stare de o cunoastere atit de mare incit sa poata intelege realitatea supusa timpului si spatiului, pe Stapinul acestora cum de nu L-au aflat mai degraba?” (Cartea intelepciunii lui Solomon, 13:8-9)

Crescuta fiind in anii socialismului, cind televiziunea era administrata in doze mici, am urmarit cu sufletul la gura serialul documentar Calatorie in Univers (Cosmos: A Personal Voyage) al lui Carl Sagan. Si cum in acea perioada nu reuseam sa hotarasc daca in topul preferintelor sta fizica, sau arheologia, mai avind eu pe mina si citind fara discernamint si Atlasul Zoologic, unde se insiruiau tot felul de fosile minunat desenate, mi-a fost foarte usor sa ma las fascinata de descrierea Marelui Zgomot (Big Bang) si de vestitul sau calendar cosmic1

Cosmic_Calendar

 

Copil fiind deci si crescuta cu nasul in carti, asimilam cu aviditate si inocenta informatia stiintifica. Aveam convingerea ca stiinta are rolul de a cunoaste si modela lumea in care traim, ca prezinta cu onestitate bazele teoretice si experimentale care au dus la formularea legilor si teoriilor stiintifice, iar continua evolutie a aplicatiilor practice este destinata „mai binelui”. Mintea mea nu vedea in stiinta o arma cu doua taisuri, pe care omul o poate folosi in ambele sensuri, pentru ca inca nu intelegeam bine ce inseamna liberul arbitru – pentru a exista alegere, trebuie intotdeauna sa existe optiuni.

Ei bine, cu aceasta minte nepervertita am avut curiozitatea  sa citesc Biblia, in mijlocul anilor in care a fi ortodox era un secret ascuns de fiecare, dar stiut de toata lumea. Mi-a picat in mina un exemplar neoprotestant, parca il vad si acum, avea coperti verzi, de plastic si foita subtire precum cea de ceapa. Avea si trimeteri, pe care nu le-am inteles, pentru ca erau total gresit amplasate si duceau spre versete care doar in mintea editorilor aveau legatura unele cu altele, asa ca le-am ignorat complet.

Dupa primele rinduri din Geneza, deja Big Bang imi suna in cap precum un clopot. Similitudinea imi era evidenta pina si mie, un copil de clasa a VIII-a! Sau poate, imi era evidenta mie, tocmai pentru ca eram un copil? De ce nu este ea acceptata si perceputa astfel nici de Biserica, nici de Stiinta?2 Presupun ca in timp mintea umana dezvolta prejudecati peste care nu mai poate trece – sub presiunea constringerilor exercitate de: societate, locul de munca, doctrina religioasa prost explicata sau prost inteleasa, mindria omului de stiinta, sau predicarea ateismului, ca parte a doctrinei materialist-dialectice, de catre PCR.3

Pentru a ne putea continua demersul, trebuie deci sa clarificam mai intii doua aspecte:

  1. Care este raportul dintre ortodoxie si stiinta?
  2. Ce este teoria Big Bang-ului?

Crezul de la Niceea, pe care il marturisim ca ortodocsi, incepe asa: „Cred intru Unul Dumnezeu, Tatal Atottiitorul, Facatorul cerului si al pamantului, vazutelor tuturor si nevazutelor„. Cosmologia defineste universul cosmologic drept „un domeniu de manifestare a materiei in spatiu si timp, sinonim cu realitatea fizica” 4 – „vazutele”, deci.

A studia Universul prin mijloacele stiintei inseamna deci a cerceta lucrarea Tatalui. Precum si Cartea intelepciunii lui Solomon ne spune, in capitolul 13, versetele 6-9, aceasta cercetare si intelegere a realitatii spatiului si timpului ar trebui sa ne aduca mai aproape de cunoasterea lui Dumnezeu, prin cunoasterea creatiei Sale. Stiinta, ca suma a cunostintelor noastre despre Univers, contine o particica din Adevar, pe care ni s-a permis s-o aflam (sau am fost in stare sa o aflam), valabila pentru un moment dat in timp si spatiu – deoarece nimic nu garanteaza ca acest Adevar este static sau ca, dimpotriva, evolueaza o data cu persoana lui Dumnezeu.

Totodata, intrucit Biblia este inregistrarea Adevarului, intr-o forma accesibila omului, prin Cuvint, inseamna ca putem gasi in Biblie si adevarul stiintific, nu neaparat in aceeasi formulare. Ca sa folosesc un exemplu la indemina tuturor, Biblia ar fi ca o Constitutie, din care toate legile si teoriile stiintifice deriva si ofera o descriere mai detaliata si specializata, asa cum din Constitutie deriva Legile organice.

Rezulta ca un crestin ortodox, care are incredere absoluta in Cuvintul Domnului, pe care il gaseste in Biblie, trebuie sa poata regasi si teoriile stiintifice in acest Cuvint. Iata o modalitate interesanta nu doar de a pune de acord una cu alta, dar si de validare a unei teorii la moment dat: stiinta, ca derivat uman, este cea care trebuie sa descrie cu acuratete aspectele  de care se ocupa ale Adevarului  si nu invers. Intre stiinta si ortodoxie nu exista conflict, desi exista un conflict evident intre falsa stiinta – afirmatii nefondate pe experiment si observatie, nedocumentate si nereproductibile experimental – si Biblie. Ori majoritatea demersurilor Occidentului au fost opuse  – s-a luat stiinta ca referential si s-a incercat, prin comparatie, sa se valideze Biblia. De aici deviatii importante, deoarece stiinta, fiind prin natura ei umana, nu poate cuprinde 100% Adevarul, care este divin. Ortodoxia, ca si religiile „primitive”, preocupindu-se mai mult de suflet, a fost ferita de aceasta dilema pina la intruziunea globalizarii.

Big Bang este o teorie cosmologica. Asadar, inainte de a intra in amanunte, trebuie sa definim „teorie” si „cosmologie”.

„Cosmologia are ca obiect de studiu Universul in totalitate si evolutia sa in timp. Rezultatele sale se concretizeaza in modele si scenarii cosmologice.

Cosmologia actuala are la baza, din punct de vedere teoretic, teoria relativitatii generalizate si teoriile de unificare a interactiunilor fizice, din punct de vedere observational […] deplasarea spre rosu si fondul cosmic de 3K, iar din punct de vedere experimental, rezultatele tot mai spectaculoase din fizica energiilor inalte” (op. cit., v. nota 4) Acceleratoarele de particule, telescoapele si radiotelescoapele, micro si macro Universul.

„TEORÍE s. f. 1. ansamblu de ipoteze, legi si concepte organizate intr-un sistem logic care descriu si explica un domeniu al realitații obiective sau al constiintei sociale” (Marele dictionar de neologisme, 2000) „2. Ansamblu sistematic de idei, de ipoteze, de legi si concepte care descriu si explică fapte sau evenimente privind anumite domenii sau categorii de fenomene. ” (DEX 1998)

Teoria Big Bang-ului este deci un ansamblu in evolutie. Unele aspecte ale sale au fost formulate inainte de existenta unor dovezi experimentale si s-au confirmat (ex: descoperirea bosonului lui Higgs) sau au fost infirmate ulterior, ducind la modificarea in consecinta a modelului cosmogonic derivat. Ea „descrie” (nu „este”) ceva existent (Universul) si extrapoleaza, in baza datelor observationale si experimentale, pentru a merge in trecutul Universului cit mai mult posibil. Ca orice teorie, isi propune cunoasterea obiectiva, nu demonstrarea unei prezumtii. De aceea, creatia Universului, ca prezumtie care ar trebui demonstrata sau infirmata, nu face obiectul acestei teorii, insa, daca observatia, coroborata cu experimentul si cu dezvoltarea aparatului matematic, fizico-chimic, etc. ce sintetizeaza aceste rezultate, poate sa ne duca pina la descrierea acestei creatii, o va face.

Aceasta teorie formuleaza un scenariu cosmologic, adica incearca sa povesteasca modul in care Universul s-a modificat in timp, pornind de la situatia prezenta observabila (modelul cosmologic) si extrapolind spre trecut, iar pe masura ce merge inapoi in timp, trebuie sa rezolve provocarile pe care le intimpina. O data rezolvate aceste provocari, trebuie sa fie testata si in sens invers, adica dinspre trecut spre prezent si viitor, pentru a vedea daca baza teoretica poate conduce la realitatea observabila. De aceea, modificarile majore suferite in ultimii ani de scenariul cosmologic inflationist, dezvoltat in baza ideii Big Bang-ului, se aplica in special asupra momentelor de inceput ale acestui scenariu.

Ideea de „explozie” initiala, urmata de o disipare a materiei in spatiu, a fost reformulata ca „expansiune” a Universului si deci a spatiului insusi, iar „sfera de foc” originala imaginata de Lemaitre a fost inlocuita cu ipoteza mult mai transcendenta a unei „singularitati” intiale, asupra careia insa nu mai pot fi formulate ipoteze, ea nefiind accesibila observational sau experimental si deci neputind fi cunoscuta prin mijloacele stiintei. Cosmologia se retrage astfel oficial din cursa, lasind religiei rolul de a descrie momentul Creatiei.

Big Bang nu este singura incercare de a construi un scenariu cosmologic, insa in acest moment este cea care a obtinut cele mai multe confirmari observationale si experimentale si a putut fi modificata cu cel mai mare succes ori de cite ori noile descoperiri experimentale au impus-o. Foarte multe teorii au fost complet abandonate pe parcurs, tocmai datorita neconcordantei intre ecuatiile propuse si realitatea observabila. Din acest motiv ne intilmin atit de des cu Big Bang si nu pentru ca ansamblul sau ar fi acceptat ca definitiv.

Desi complexitatea teoriei nu incape in spatiul unui articol, s-a incercat sintetizarea ei intr-o imagine, pe care am reprodus-o la inceputul articolului, cu mentiunea ca este atit de raspindita pe internet incit nu-i cunosc sursa originala, dar pot sa va ofer sursa de unde am gasit-o in aceasta varianta foarte mare si clara:  http://liberalbias.com/ (2014).

Se poate observa ca imaginea contine referiri la materia neagra si energia neagra, constructii imaginare bazate pe observatii asupra interactiunii gravitationale. Acesta este un subiect controversat, pe de o parte studii experimentale asupra materiei negre continua inca, incercind sa masoare indirect ceva nevazut, pe de alta parte noile calcule ale constantei cosmologice ameninta existenta energiei negre5.

Iar in final, pentru ca Google n-a vrut sa-mi dea rezultate informative, relevante si nepartinitoare in limba romana, va ofer link-ul unui articol in engleza, cu mentiunea necesara ca s-ar putea ca unele aspecte teoretice sa fi evoluat de la data ultimei actualizari a acestuia:

Strickland, Jonathan. „How the Big Bang Theory Works” 18 June 2008. HowStuffWorks.com.

 Continuarea intr-un articol viitor...


  1.  „Cosmic Calendar” by Efbrazil. Licensed under CC BY-SA 3.0 via Wikimedia Commons – http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Cosmic_Calendar.png#/media/File:Cosmic_Calendar.png 
  2. Daca Biserica Ortodoxa pastreaza o tacere oarecum justificabila asupra acestor teorii, nevrind sa amestece mintuirea sufletelor cu studiul materiei si, in consecinta, nu emite nici un fel de opinie oficiala asupra subiectului, desi acesta ii preocupa pe mirenii ortodocsi, Papa Francisc a gasit de cuviinta sa faca urmatoarele afirmatii, peste care am dat din intimplare, rasfoind internetul si carora li s-a dat multa atentie, fara a fi insa analizate altfel decit superficial. „Cind citim despre creationism in Geneza, riscam sa ne imaginam ca Dumnezeu este un magician cu o bagheta magica, cu care poate face orice. Dar nu este asa. El a creat oamenii si i-a lasat sa evolueze conform legilor interne pe care le-a dat fiecaruia, pentru ca acestia sa atinga implinirea. Big Bang-ul, despre care azi credem ca este originea lumii, nu contrazice interventia divinului creator ci, mai degraba, o cere. Evolutia naturii nu este in contradictie cu notiunea de creatie, pentru ca evolutia presupune crearea unor fiinte care evolueaza” Deci Papa spune mai intii ca Dumnezeu nu este atotputernic, apoi ca El nu a mai intervenit in evolutia omului dupa creatie, eliminind astfel din start  potopul, neamul ales si chiar pe Mesia. Apoi spune „credem” (adicatelea catolicii, in numele carora vorbeste, in calitatea sa de sef al lor)  in Big Bang, facind astfel din stiinta o religie si apoi ca ei, catolicii, cred (sau trebuie sa creada, acum, ca Papa le-o impune: daca doresc sa ramina catolici, sint obligati sa creada ca acest individ este infailibil si deci sa creada in ce spune el) ca Big Bang-ul este (nici macar „descrie”, nici mai mult nici mai putin decit „este”) originea lumii ceea ce il elimina pe Dumnezeu din creatie – o manipulare grosolana, avind in vedere ca teoria Big Bang-ului nu se ocupa de originea lumii si nu face afirmatii cu privire la aceasta, asa cum vom vedea in continuarea articolului prezent. Apoi spune ca evolutia naturii nu este in contradictie cu notiunea de creatie, insa pune aceasta creatie la modul impersonal (spre deosebire de exprimarea folosita cind se refera la crearea omului), contrazicind deci ideea fundamentala a crestinismului, aceea de Dumnezeu personal. Ba chiar, avind in vedere cronologia, in conditiile prezentei exprimari („cere” „interventia divinului creator”, adica Dumnezeu este urmarea Big Bang-ului si nu invers), ar reiesi ca Dumnezeu insusi a fost creat, undeva intre creatia naturii si cea a omului. O noua manipulare grosolana, deoarece teoria evolutionista si Big Bang-ul trateaza aspecte diferite ale lumii materiale, iar ultimele directii de cercetare si dovezi arheologice si experimentale arata ca rolul catastrofelor in evolutie este unul major – si nu, evolutionismul nu mai sustine ca Homo sapiens se trage din maimuta si nici macar din alte tipuri de oameni. Cu alte cuvinte, aceasta unica luare de pozitie oficiala a Papei asupra subiectului ii scoate pe catolici din rindurile crestinilor si ii alatura budistilor, care cred intr-un om autointitulat iluminat, adica atoatestiutor si infailibil (Buddha=Papa) insa nu si intr-o divinitate sau macar in ideea de divinitate. Cindva s-a vehiculat ideea ca Papa Francisc vrea sa-i asimileze pe budisti – sa fie acesta oare primul pas in respectiva directie? Daca e asa, atunci e un pas gresit, pentru ca, in loc sa-i asimileze, el este cel care s-a lasat asimilat. Lore, Borg-ul si vulnerabilitatile sale imi apar in fata ochilor. :D 
  3. Caci oare ce este ateismul decit cautarea de catre om a unui obiect al credintei? Daca un crestin crede cu tarie ca Dumnezeu a ordonat lumea in asa fel incit soarele va rasari, aducind ziua de miine, si ateul crede ca aceasta zi de miine va veni. Ateul crede, ca si crestinul, ca un mar cazut dintr-un copac va cadea pe pamint, datorita Legii gravitatiei, crede deci in aceasta Lege, dar nu-si pune intrebarea cum a inceput aceasta Lege sa lucreze in lume si de ce este ea o lege, adica nu da gres niciodata (in conditiile si referentialul pentru care a fost formulata)? El crede in stiinta, care in ultima instanta, este intelepciune, si cauta Adevarul, considerind ca omul poate sa-l gaseasca in el insusi. Crestinul crede tot asa, ca gaseste Adevarul in sine, dar vede si cauza acestui fapt – pentru ca Dumnezeu, care este in posesia Adevarului, ii insufla aceasta cunoastere. Ateul il cauta pe Dumnezeu, insa deocamdata se inchina la creatiile Lui, dincolo de care nu poate vedea. „Totusi, acestia nu pot fi invinuiti prea mult; si poate ca ei se ratacesc tocmai cautindu-L pe Dumnezeu si voind sa-L gaseasca. Indeletnicindu-se cu lucrarile Lui, ei le cerceteaza cu sirg si dau crezare vazului, caci frumoase sint cele vazute” (Intelepciunea lui Solomon, 13:6-7
  4. Prof. Dr. Adrian Patrut – De la normal la paranormal, ed. a II-a revazuta, Ed. Dacia, Cluj-Napoca 1993. Nu va lasati inselati de numele cartii, deoarece ea contine un serios aparat stiintific introductiv, precum si teorii originale, care cauta sa explice  fenomenele „de granita” cu ajutorul stiintelor exacte. Pentru a evita plimbarea prin diverse manuale si site-uri mai mult – sau mai putin – informative, voi mai folosi unele definitii generale din aceasta carte, inca valabile, pe care, daca doriti, le puteti verifica incrucisat cu alte publicatii stiintifice. 
  5. Mai multe despre materia neagra si energia neagra: http://en.wikipedia.org/wiki/Dark_matter ; http://www.spacetelescope.org/news/heic1506/ ; http://www.space.com/19282-einstein-cosmological-constant-dark-energy.html 

Romania, intre democratie si demagogie III – Unsul lui Dumnezeu

Dupa obiceiul romanului, ardem etapele si din codasi, ajungem sa profetim viitorul unui sistem. Neavind experienta si nici parsivenia de a ascunde consecintele pe termen lung si de a face schimbarile pe furis, la noi coruptia si demagogia sint la vedere, iar modelul dupa care s-a facut transferul patrimoniului statului prin privatizare este exemplar pentru directia dezastruoasa in care se indreapta actualul sistem. Acelasi drum l-a urmat „tara tuturor posibilitatilor”, SUA. De la libertate si egalitate de sanse, spre Big Brother. Cei care au profitat de libertatea initiala si au crescut destul de mari incearca sa-i sufoce si sa inghita pe cei care abia acum vor sa creasca la rindul lor.  Si mai grav este cind se ajunge la o lupta intre gigantii economici.  Sistemul politic a fost modificat si reconstruit in asa fel incit aparatul de stat sa ridice suficiente obstacole in calea noilor initiative.  Institutiile menite sa ne apere, „Cinii de paza ai democratiei”, sint doar niste potai hamesite, ale caror atributii au devenit atit de confuze, incit se cearta toti pe acelasi ciolan. Democratia prezentului este doar o eticheta, precum turcii scriu Adidas pe incaltarile falsificate.

Dinozaurii au facut la fel. Au crescut, sufocind restul vietatilor si mincindu-se intre ei. Resursele le-au devenit insuficiente, au mincat tot ce-au putut. Si in final au fost distrusi, pentru a lasa loc celor mici care veneau din urma. Cei mici au fost suficient de intelepti ca sa nu se intinda mai mult decit le-a fost plapuma, construind ecosisteme si simbioze in care fiecare isi are patratica lui.

Ne uitam la o falsa problema.  Nu sistemul politic sau economic conteaza.  Soarta gigantilor dinozauri economici este deja pecetluita. Trebuie sa cautam mai adinc. Organismele economice si politice, statele lumii – sint alcatuite din oameni, iar actiunile oamenilor sint urmare a alegerilor lor. Alegerile sint acte de credinta.

Cine este dinozaurul religiilor? In mod evident Papa, al carui control s-a extins printr-un misionariat agresiv, nu doar religios ci si politico economic. Nu uitati ca Vaticanul este totodata un stat, iar Papa este seful acestui stat. „Dati Cezarului ce-i al Cezarului si lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu (Matei 22:21) e un indemn cam greu de aplicat in aceste conditii. Papa le vrea pe amindoua.  Din pacate pentru el, nu-i reuseste decit partea cu Cezarul, in masura in care Cezarul era un om autointitulat zeu, care dorea putere paminteasca. Unde sint Cezarul si imperiul sau astazi? Desertaciunea desertaciunilor…1 Daca urmariti traseul misionarilor catolici de-a lungul istoriei, veti putea face o paralela intre catolicizare pe de o parte, distrugerea societatilor traditionale, cresterea dorintei de imbogatire si suprimarea libertatii omului, pe de alta. Visul american a supravietuit cit timp amestecul liber de nationalitati si religii a fost trasatura principala, deriva avind loc o data cu inmultirea populatiei catolice si convertite la catolicism. In paralel, au inceput si atacurile impotriva tarilor de alte religii. Cei care cred ca razboaiele ultimilor ani au avut motive economice, trebuie sa priveasca mai atent. Razboiul rece, indreptat impotriva ortodocsilor, islamicilor si altor religii orientale, in paralel cu o crestere a fascinatiei occidentului pentru budismul sectar, lupta „anti-terorista” care face din Islam inamicul public numarul 1, toate au ratiuni religioase. O noua cruciada prin care Papa vrea sa controleze lumea, mascata azi ca lupta de mentinere a pacii, asa cum mai demult au fost mascate prin incercarile de a recuceri de la „pagini” Sfintul Mormint. 2

Daca democratia, in intelesul ei de azi, este un fals, care este alternativa ortodoxa?

De la descalecatorii Moldovei, pina la batalia de la Rovine, un loc niciodata identificat, istoria romanilor este greu de distins de legenda, iar aceasta de destinul neamului ales. Cronicile amesteca legenda si „datina” cu marturia directa, iar multi cronicari sint importanti dregatori, avind totodata la baza o educatie religioasa.

Ioan (Cuvintul) din Tara Romaneasca este tatal lui  Bogdan (Omul lui Dumnezeu), descalecatorul Moldovei, care a ajuns acolo prin Transilvania, la rindul sau tatal lui Dragos (Cel iubit). O unire simbolica, sub persoanele Treimii, iata cum incepe istoria noastra. O privire asupra numelor domnitorilor Moldovei, pomeniti de Dimitrie Cantemir, ne arata o lunga insiruire de Petru, Stefan, Alexandru, Ioan, Ilie si Bogdan, mai ales Stefan si Petru, nume pepetuate pina la Alexandru Ioan Cuza. Mai regasim pe ici, pe colo, pe Moise, Vasile, Constantin si Dumitru, de data mai recenta, la granita dintre legenda si intrarea in istorie. Insasi lista domnitorilor formulata de Cantemir seamana cu listele din 1Paralipomene. In acelasi timp,  personalitatile mari urmeaza destinul numelor lor crestine.  De exemplu, Mihai Viteazul poarta numele Arhanghelului Mihail, capetenia ostirilor ingeresti, iar Stefan cel Mare, a carui moarte i s-a tras de la o rana capatata in lupta, poarta numele lui Stefan, primul martir crestin.

Pe masura ce ne adincim in cronici, devine tot mai greu de inteles daca organizarea statala a generat traditii, sau invers, organizarea se bazeaza pe traditie. 3

In Tarile Romane, conducatorul statului era simultan ales si de drept divin. Desi de cele mai multe ori domnia s-a preluat pe cale ereditara, boierii au avut intotdeauna un cuvint greu de spus, mergind pina la impunerea unui alt voievod decit mostenitorul. Un drept intemporal al boierilor, dupa cum consemneaza si Dimitrie Cantemir in Descriptio Moldaviae: ” Urmasii sai [ai lui Dragos], care, in parte, au dobindit domnia prin alegerea boierilor „. Nu prea avem dovezi istorice privind momentul exact al instituirii acestui drept boieresc, sau asupra persoanei care a decis structura de ansamblu a dregatoriilor, chiar daca avem acces la aceasta structura in anumite momente in timp. La fel cum nu avem informatii certe asupra aparitiei familiilor boieresti, in care dregatoriile s-au transmis intrucitva tot pe cale ereditara. Paralela pe care o face Cantemir intre presupusa origine comuna a domnitorilor si a boierilor, ca supusi traditionali si companioni istorici ai acestora, este foarte interesanta.

Observam aici un ciclu. Domnitorul, o data confirmat, putea ridica sau cobori din dregatorie, dar si din ierarhia bisericeasca pe oricine, chiar si om din popor. O data confirmati „pe post”, de catre unsul lui Dumnezeu, dregatorilor si ierarhilor bisericesti, ca si apostolilor, li se transfera puterea, pentru a o putea transfera la rindul lor in urmatorul domnitor, precum apostolii au numit episcopi.4 Avem de a face cu o monarhie tehnic ereditara, care insa nu se transmite prin dreptul nasterii, ci prin dreptul ungerii.

Urcarea in dregatorie era urmata de improprietarirea cu mosiile corespunzatoare functiei – iata dreptul domnitorului de a imparti pamintul, un drept acordat lui Iisus Nave 5 Aceasta improprietarire este numita de Cantemir „obladuire”, ceea ce rimeaza cu Leviticul (darea in folosinta, fara posesie definitiva, a paminturilor) si cu pilda talantilor (Matei 25).

Masa domnitorului este foarte asemanatoare cu inmultirea piinilor. Marii dregatori au ranguri culinare (stolnic, paharnic, camaras, medelnicer, etc), nu intimplator puse pe acelasi plan cu rangurile militare. Ei ii slujesc la masa pe domnitor, pe sfetnicii sai si pe mitropolit, iar la final mincarea trece, din mina in mina si din gura in gura, de la dregatori pina la cei mai de jos slujitori, precum Iisus dupa ce a frint piinea, a transmis-o prin apostoli catre norod (Matei 14 scl.).

Vedeti similaritatile cu democratia greaca, urcata insa la un nivel superior? Daca in democratie reprezentantii aveau imputernicirea divina, in ortodoxie insusi Dumnezeu conduce.    Domnitorii sint confirmati mai intii de dregatori si armata, adunati in cimp deschis, in afara cetatii de scaun, apoi intra in cetate, unde are loc ceremonia religioasa de ungere, condusa de capul Bisericii.  Cit de bine seamana acest ceremonial cu ungerea lui David! (1Paralipomene 11) Investirea domnitorilor, in prezenta armatei si a boierilor, echivaleaza cu alegerea lor ca reprezentanti ai poporului, in timp ce incoronarea echivaleaza cu o hirotonisire, dupa care Dumnezeu vorbeste si actioneaza direct prin ei, fapt confirmat si de felul in care se intitulau, „Io, Cutare, domn si singur stapin al tarii…” (atributele lui Dumnezeu) si de puterea lor de a numi capii Bisericii6.

Tot astfel, Avraam este confirmat. dupa lupta, de Melchisedec, rege la rindul sau, iar Avraam ii da acestuia zeciuiala cuvenita Bisericii (il confirma la rindul sau), pentru ca Melchisedec era si preot al lui Dumnezeu. (Geneza 14:18-20)

Aceasta este binecuvintarea poporului ales: Dumnezeu insusi merge inaintea lui si ii arata calea (Exodul 13:21). Prin botez, omul il primeste pe Dumnezeu, iar crestinul nu are a se supune decit legilor dumnezeiesti. Lumile se unesc, Cezarul dispare.  Ce-i al Cezarului a devenit al lui Dumnezeu7. Iar El are grija ca legile naturale sa corespunda celor divine, modificindu-le ca atare (ex. Leviticul 25, in care ni se promite ca pamintul va rodi suplimentar in anul dinaintea celui de odihna, Exodul, in care marea se despica si evreii sint hraniti cu mana, culminind cu Apoc 21:1, in care locuirea lumii de catre Dumnezeu genereaza un pamint nou si un cer nou).

Transferind istoria in illo tempore, ne transferam si pe noi acolo. Trebuie deci sa ne facem griji privind democratia, sau privind faptele sufletului nostru? Sintem mai responsabili, stiind ca sintem responsabili? „Caci va veni o vreme, si iata a si venit” spune Iisus (Ioan 4:23, Ioan 5:25 si da! sint legate intre ele). Daca Unsul este aici si a fost in permanenta, iar „unul se va lua si unul se va lasa”(Matei 24:40, Luca 17:34, 36), de ce atit de multi se agata de cel care se va lasa, in loc sa se lase luati? De ce inca „asteptam viata veacului ce va sa vie” cind ea a fost intotdeauna aici? Cum sa spargem bariera dintre fiinta si transcendent, (re)unindu-le, ca sa pasim astfel in eternitate?

 


  1. Cezarul insa isi merita partea sa, pentru ca a reusit, in majoritatea domeniilor, sa construiasca mai mult decit sa demoleze. Versetul din Evanghelie face insa referire in principal la coexistenta lumii materiale si a celei transcendente, a caror coerenta este asigurata de existenta si respectarea unor legi specifice. 
  2. Atunci papii s-au lovit de o lume civilizata si mult mai avansata economic decit banuiau, de aceea acum incearca mai intii sa distruga, apoi sa plece la atac. Este totodata foarte interesant conflictul dintre autoritatea papala si francezi, de la ungerea regilor pina la coexistenta a doi papi – la Roma si la Avignon. 
  3. O sa ma folosesc extensiv de Descriptio Moldaviae, ca fiind singura cronica scrisa de insusi Domnitorul si nu de un dregator, chiar daca vine dintr-o epoca in care deja se incerca explicarea traditiei prin istorie si trebuie sa cernem informatia bruta de asumptiunile autorului. 
  4. Regasim astazi (grosolan trunchiat) acest act in rugaciunile colective pentru conducatorii tarii si ai bisericii. Alegem prin vot, exercitindu-ne liberul arbitru, dupa care ne exercitam credinta, punind alesii nostri in miinile lui Dumnezeu. Un alt mod de rezistenta prin credinta… 
  5. Iisus, fiul lui Nave, cel care-ti sta alaturi, el va ajunge; intareste-l, pentru ca el va imparti [pamintul] pentru Israel” (Deuteronomul, 1:38
  6. Este caracteristic epocii moderne, in care s-au construit etimologiile, sa omita prezenta fundamentala a lui Dumnezeu in viata crestinului. „Io” corespunde lui „Eu sint Cel ce este”,  „Domn” este insusi numele Domnului, iar titlul de voievod ar putea avea alta etimologie decit cea de „razboinic conducator”, sef al ostenilor. воэ бог inseamna vesti de la Dumnezeu, vorbitor in numele Domnului si este mult mai potrivit rolului asumat de voievod. Confuzia provine in principal din citirea primei parti a titulaturii, ca provenind din  вой  (ex. война=razboi, Vojtec) si nu din  воэ, mult mai apropiat de formele arhaice rusa si romana „voevod”. Voe inseamna totodata vointa in romana, de aceea termenul a putut fi interpretat de romani ca Voia Domnului, in consecinta s-a putut impaminteni mai usor si a rezistat minunat in limba peste secole. Cunoastem totodata ca  бог este o radacina des intilnita la noi, mai ales in Moldova, cu un exemplu notoriu – Bogdan. Iar B se transforma des in V in limba arhaica, exemple: Vartolomeu, Vavilon, probabil din cauza ortografiei similare intre B latin,   B (β) grecesc (urmind acelasi tipar si fiind citit chiar v in neogreaca) si V (B) rusesc. Chiar regasim aceasta confuzie in forma neogreaca βοεβόδας. Am putea avansa si o ipoteza curajoasa, o combinatie intre romanescul voe si slavul Bog, prezenta cuvintului la majoritatea popoarelor de origine slava fiind datorata mai degraba influentei avute de romani si limba romana in geopolitica vremii, decit a influentei slavilor asupra romanilor. Preluarea si fixarea termenului Bog din rusa ar putea fi mai tirzie, datorata in principal circulatiei predominante a Bibliei in slavona, in detrimentul celei grecesti, intr-o lunga perioada istorica. Aceasta ipoteza ar fi sustinuta de prezenta termenului in maghiara si neogreaca, limbi din afara contextului slav si care au rezistat foarte bine slavonizarii, ca si romana. Fiind crestini, sintem foarte modesti si consideram ca doar noi am fost influentati, dar in lumina noilor descoperiri care practic rescriu istoria, s-ar putea ca latina sa fie romana si Roma sa fie intemeiata de daci, fii lupoaicei :P 
  7. Desi puterea Domnitorului asupra bisericii este urmarea secularizarii, recunoastem inca unul din modurile nebanuite in care s-a facut lucrarea lui Dumnezeu, inca un exemplu in care intentiile rele sint intoarse spre consecinte bune. 

Nu este destul sa-l iubim pe Dumnezeu si sa ne iubim pe noi insine. Nu este suficient sa ne iubim aproapele si nici sa ne lasam iubiti de acesta.

Daca am parcurs cu suces toate cele 4 exercitii de iubire si am ars toate etapele, am experimentat cu siguranta durerea si frustrarea pe care o simtim cind iubim cu adevarat si dragostea noastra nu este primita.

Cautam dragostea celor din jur si raminem orbi la dragostea pe care Dumnezeu ne-o ofera in fiecare zi, neconditionat. Imaginati-va, deci, cit de mult sufera Dumnezeu din cauza noastra, El, care iubeste pe fiecare dintre miliardele de paminteni, iar ei Il primesc anevoie, sau deloc.

Nu este greu sa ne lasam iubiti. Sa ne deschidem inima pentru iubirea lui Dumnezeu este ultimul si cel mai important pas, pentru a deveni cu adevarat oameni dupa chipul si asemanarea Sa.

Cum sa cumperi dragoste

Motto:De as grai in limbile omenesti, si ingeresti, iar dragoste nu am, facutu-m-am arama sunatoare si chimval rasunator. Si de as avea prorocie, si de as sti toate tainele, si toata stiinta, si de as avea toata credinta, cit sa mut si muntii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Si de as imparti toata avutia mea, si de as da trupul meu sa il arza, si dragoste nu am, nici un folos nu imi este

1 Corintieni, 13:1-3

Atit de multe voci in jurul nostru… fiecare vorbeste si prea putini invata sa (se) asculte.

Avem cu totii de spus ceva esential? De multe ori nu. De fapt, de cite ori vorbim, sintem in cautarea dragostei. Pentru ca nu reusim s-o vedem si s-o primim in viata noastra, avem impresia ca ne lipseste si incercam s-o cistigam prin diverse mijloace.

Unii incearca sa arate cit de buni si de merituosi sint, se impauneaza cu diplomele lor, cu vindecarile lor „miraculoase” sau nu, cu familia lor, cu banii lor. Altii incearca sa cumpere dragostea celor din jur urmind orbeste o gasca, facind cadouri fara motiv, stind peste program la servici, facind atmosfera la petreceri, trimitind pachete sau bani asociatiilor umanitare, facind gesturi normale pe care le percep ca sacrificii.

Sacrificiu este sa petreci timp ajutind pe cineva, doar daca esti egoist si orice minut dedicat altuia este rupt din timpul dedicat tie. Sacrificiul adevarat este cind te lasi pe tine deoparte si te dedici celuilalt, nu atunci cind imprumuti o ruda si ceri banii inapoi daca a uitat data cind trebuia sa ti-i restituie. Cind trimiti bani celor aflati pe alt continent, prin intermediari necunoscuti, insa refuzi sa dai o piine cersetorului de la usa bisericii, cumperi o dragoste imaginara si o refuzi pe cea foarte reala pe care o poti vedea in ochii celui pe care l-ai hranit cu mina ta. Poate ca ti-e frica sa vezi ca n-ai reusit sa cumperi nimic?

La polul opus celor care chiar au nevoie de dragoste, se afla cei care vor sa se foloseasca de dragostea altora. Se inconjoara de „senzational” si de laudatori, avizi de putere si imaginindu-si ca sint superiori, incercind sa-i manipuleze pe cei care-i iubesc, considerind ca le-au gasit punctul slab.  Politicienii ofera cadouri, spectacole si mita electorala, pentru ca populatia sa-i iubeasca suficient incit sa-i voteze.

Ce ati cistigat cumparind dragostea altora? Ce ati cumparat, de fapt? Este dragoste, sau recunostinta? Poate ca e respect, sau poate, din jena, nu vi se spune adevarul. Sau poate i-ati facut dependenti de voi. Poate si ei incearca sa va cumpere dragostea, oferindu-va ceea ce stiu ca va doriti.

Faceti un test simplu. Ce fel de soc simtiti atunci cind, in mijlocul unui cor de laudatori, apare o voce care va intreaba ceva incomod? Va enervati? Evitati raspunsul? Incercati sa va justificati? Sau ii multumiti pentru ca v-a oferit un alt punct de vedere?

Si mai simplu. Daca v-a injurat cineva, ce va doare?  Mindria ranita, sau faptul ca acea persoana sufera? Va ginditi sa raspundeti cu aceeasi moneda, sa va spalati onoarea, sa il aduceti pe individ la sentimente mai bune? Sau va ginditi cum sa-l ajutati sa vada care este adevarata lui problema si s-o rezolve? Ce simtiti pentru el? Minie, sau compasiune?

Inainte de a vorbi, trebuie sa invatam sa ascultam, ca sa aflam in vorbele celorlalti nevoia lor anume de dragoste si mesajul pe care Dumnezeu ni-l transmite prin ei. Un adevarat dialog nu este o combinatie de monologuri si nici o spovedanie. Este atunci cind fiecare partener din discutie gaseste in spatele vorbelor celuilalt intrebarea nerostita si reuseste s-o puna cu voce tare. Un adevarat dialog este cind vorbesti de unul singur, stiind ca Dumnezeu aude intrebarea pe care n-o pui si iti va raspunde  in felul Lui.

Si poate ca invatind sa ascultam ii vom auzi si pe cei care ne iubesc si ne accepta asa cum sintem. Cei care ne trag de mineca atunci cind gresim, cei care ne ramin alaturi cind n-avem nimic interesant de spus, sau n-avem bani.  Am putea atit de simplu sa ne cumparam un capital nelimitat de dragoste, pur si simplu oferind-o pe a noastra.

Dragostea este libertate. Ea se ofera neconditionat si trebuie s-o accepti cu gratie, asa cum e ea. Nu costa nimic si nu trebuie sa te simti dator sa o recompensezi prin ceva. De fapt, nici nu poti s-o recompensezi prin nimic, in afara, poate, de a returna sentimentul – atit timp cit simti la fel.  Si mai ales, nu are nevoie de cuvinte.

Lumina trupului este ochiul

Lumina trupului este ochiul; deci cind va fi ochiul tau curat, tot trupul tau va fi luminat; iar cind va fi rau, si trupul tau intunecat va fi. Luca, 11:34

Gasim si in Vechiul Testament aceasta idee. Sa ne amintim de Tobit si albeata de pe ochii sai, de la care i-a venit orbirea. Cine a provocat-o? Gainatul de pasare, „necuratenie” datorata neglijentei si nu necredintei. Nu-i acesta si unul din pacate, acedia, adica lipsa trezviei, a atentiei interioare? Nu putem face sa dispara inevitabilul, dar putem sa il primim pregatiti.

Iata ca ochiul nu este desemnat ca organ de simt. Toata perceptia moderna despre lume este rasturnata. Atit timp cit percepem o anumita anatomie, inseamna ca Dumnezeu a vrut ca exact asa sa se manifeste in plan material o anumita idee si un anumit Adevar. Cum putem pune in acord perceptia noastra fizica si biologia cu acest verset? Avem aici 3 niveluri de intelegere.

Primul nivel de intelegere se refera la planul fizic, material si energetic. Vorbim despre biologie si mai ales, bioenergie. Pentru unii inca suna un pic SF, insa aura si bioenergia sint fapte dovedite stiintific, fotografiate si chiar filmate. De asemenea, este dovedit ca modificarile biologice sint precedate de modificari energetice si alterari ale aurei. Organele amputate apar in fotografiile aurei. Ba chiar si in radiografii, cum ni s-a intimplat noua sa ne vedem dintii lipsa aparind in radiografiile dentare.

Radiatia electromagnetica, lumina in toate formele ei, este totodata prima creatie perceptibila a lui Dumnezeu, prima transpunere a ideii in fapt.

Corpul energetic il domina si il determina pe cel material. Daca ochiul, oglinda sufletului nostru, este curat si lasa sa transpara prin el Lumina Sfintului Duh, aura noastra este mai puternica si deci luminam in jurul nostru. Cei care practica Reiki stiu ca prin ochi se transmite tot atit de mult cit si prin palme, poate chiar mai mult, iar uneori simpla privire e de ajuns pentru a vindeca. Intrucit E=mc\textsuperscript2, pierderea de energie se transforma in masa. Pe masura ce ne incarcam cu negativitate, iar preocuparile noastre materiale ne intuneca spiritul, pe masura ce adunam un bagaj de pacate, griji, frica, in loc sa vibram la un nivel energetic inalt, materia din noi devine mai densa si aura se tulbura si scade in intensitate. Prima data ne ingrasam si apar depunerile de colesterol. Ati observat cite boli sint asociate cu obezitatea? Condensarea cea mai densa de materie, consecinta a unui suflet impovarat, este cancerul. Aceasta nu este decit un motiv al cancerului, insa e bine sa-l avem in vedere cind ajutam un bolnav sa se vindece.

Al doilea nivel de intelegere se refera la planul emotional. Este simplu de descifrat, vazind ca antiteza nu este intre curat si murdar ci intre curat si rau. Mai adinc un pic, reiese ca sintem curati prin Facere. „Necurat” nu este un termen definitiv. Murdaria se spala, orbirea se vindeca, asa cum si Tobit a fost vindecat. Rau insa nu este un termen exterior ci unul interior. Ne putem murdari prin neglijenta, sau ne putem inrai prin alegerea personala. De amindoua relele ne putem feri, sta in puterea noastra de a ne exercita liberul arbitru. Dar daca de murdarie ne pot spala si altii, asa cum Tobias a facut-o pentru Tobit, de rautate doar noi insine ne putem vindeca.

Iar cum corpul emotional domina si determina corpurile inferioare – material si energetic – un om bun, vesel si iubitor, va trece mai usor prin greutati si va fi mai sanatos. „Bolnav de suparare” si „a murit de inima rea” sint doar doua zicale pe care poate pina acum le-am considerat metafore, in loc de adevaruri si mai ales, adevaruri biblice.

Al treilea nivel de intelegere se refera la  planul spiritual si la cei carora li se da acces la cunoasterea Adevarului prin credinta. Ochiul nostru nu este un organ de simt ci un far. Felul in care percepem lumea vine din interior. Avem asteptari de la cei din jurul nostru pe masura conceptiilor noastre. Un hot e un bun politist, gindind in avans cum ar gindi alti hoti. Vedem jumatatea plina sau pe cea goala a paharului, anticipam dezastre sau lucruri bune si cautindu-le mult, le gasim sau le facem sa se materializeze. Din potentialitate, doar prin forta imaginatiei, aducem in realitate propriile noastre fantezii si dorinte.

Trebuie sa intelegem, la acest nivel, ca tot ce percepem si cunoastem ne este revelat pe masura puterilor noastre, prin bunavointa divina a scinteii de Duh Sfint aflata in noi. Atit la nivel individual cit si la nivel de masa. Avind credinta, Dumnezeu ne arata cele ascunse ale sale.

Opus fata de Blaga („Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”) si a sa cunoastere Luciferica, cunoasterea prin credinta ne dezavaluie tot intr-o Lumina orbitoare.

Invatati sa va lasati sufletul sa va ghideze. Priviti inauntrul vostru si proiectati in afara ce vedeti acolo. Anticipati iubire, caci Dumnezeu este Iubire – si veti raspindi in jurul vostru iubire si lumina. Si veti fi vindecati.

„Drept aceea, socoteste ca lumina care estre intru tine sa nu fie intunerec” Luca, 11:35