film

Filozofia filmelor de actiune III – Demolition Man

Neintentionat, dar fara indoiala nu intimplator, am aminat Demolition Man pina dupa alegerile prezidentiale.

Din nou despre tradare, acest film ne ofera o multime de teme de gindire. De altfel, acesta este apanajul genului numit azi Science Fiction, care amesteca stiinta viitorului cu elemente esentiale din epoca utopiilor, societati imaginare considerate ideale de catre creatorii lor.

„Tradare! Tradare! De trei ori tradare!” telegrafiaza Farfuridi indignat. Doar ca in „O scrisoare pierduta”, ca si in realitate, tradarea vine intotdeauna de acolo de unde nu te-astepti.

In The Sentinel, de la serviciile secrete. In The Contract, de la un om din echipa. In Demolition Man insa, ea urca la cel mai inalt nivel. Oare n-am fost si noi tradati in turul intii al alegerilor prezidentiale? Stiu, va veti gindi la organizarea intentionat proasta, care a privat milioane de cetateni de dreptul lor la vot. Dar tradarea a venit nu doar de la cel mai inalt nivel, ci mai ales de unde nu ne asteptam, adica de la candidatii cu sanse mici de succes. Sa-i luam pe rind. Funar il tradeaza pe Vadim. Vadim il tradeaza pe Funar, aliindu-se cu Ponta pentru turul II. Melescanu il tradeaza pe Presedintele legitim pentru cioara de pe gard, adica un posibil presedinte viitor. Diaconescu isi tradeaza electoratul in turul doi, schimbind discursul in favoarea lui Ponta, iar Ponta tradeaza intreaga tara, organizind alegerile in asa fel incit sa nu se poata vota si producind documente oficiale false. Tariceanu si Macovei, desprinsi din partidele care au format in mod legitim ACL, au fracturat electoratul candidatului Aliantei, la fel ca si Udrea, desi miscarea ei a fost mai inteligenta, producind ruptura cu PDL mult inainte de alegeri. Adunati procentele fiecaruia din cei trei cu procentul romanilor din diaspora lasati pe dinafara de guvern, puneti totalul linga rezultatul lui Klaus Iohannis si veti obtine o majoritate zdrobitoare de peste 50% in favoarea lui Iohannis. O majoritate pierduta prin tradarea personalitatilor marcante ale partidelor cu traditie liberala.

Daca lumea materiala o reflecta pe cea transcendenta, gasim tradarea in Biblie? Desigur. Dar nu acolo unde ne asteptam. Poate cel mai notoriu caz de tradare este cel al lui Iuda. Si acum numim „iuda” pe tradatori. Dar unde este tradarea lui Iuda? In faptul ca l-a vindut pe Hristos? Dar oare l-a vindut pe El? Daca era asa, traditia nu-l mai onora ca Iuda, fratele Domnului.  Sa fim seriosi! Hristos anunta o misiune in mod fatis. „Acela este, caruia Eu intingind piinea voi da. Si intingind piinea o a dat lui Iuda al lui Simon Iscarioteanul.” ” Ca unii socoteau, de vreme ce punga avea Iuda, ca ii zice Iisus lui: Cumpara cele ce ne trebuiesc la praznic, sau saracilor sa dea ceva.” (Ioan, 16:26,29) Iata si sursa celor 30 de arginti – nu vinzarea. Iuda l-a iubit atit de mult pe Hristos, incit l-a urmat orbeste, iar daca misiunea lui a fost sa-l dea in mina Fariseilor, a facut-o fara sa cricneasca. Dar unde este atunci tradarea? Acolo unde nu ne asteptam: in faptul ca si-a luat singur viata. Iuda s-a simtit vinovat, adica s-a indoit, nu de el insusi, ci de Hristos.

Un alt episod bine cunoscut este din Vechiul Testament, momentul in care Noe adoarme si este gasit dezbracat de fiul sau Ham. „Ham, parintele lui Canaan, a vazut goliciunea tatalui sau si a iesit sa-i vesteasca si pe cei doi frati ai sai, afara. Sem si Iafet au luat haina, au pus-o pe spatele amindurora, au intrat cu spatele si au acoperit goliciunea tatalui lor. Cum priveau cu fata in spate n-au vazut goliciunea tatalui lor„(Geneza 9:21-27) Hm, cine tradeaza aici? Am putea crede ca Ham. Dar adevarata tradare este a celorlalti frati, care s-au rusinat. Ce este rusinea alta decit urmarea pacatului originar? Nu este acoperirea goliciunii primul semn al pacatului, dupa ce Adam si Eva au muscat din mar? Deci iata ca mostenitorul lui Ham, Canaan, a fost blestemat sa fie sluga celorlalti frati, care primesc in schimb avere. Am spune ca a fost un blestem, dar este oare? Averea e trecatoare si e plata nelegiuirilor, pe cind lui Canaan i se da sa fie sluga. Iisus spune: ” Iar intru voi nu va fi asa; ci care intru voi va vrea sa fie mai mare, sa fie voua sluga. Si care intru voi va vrea sa fie intiiu, sa fie voua sluga. Precum si Fiul Omului, nu a venit sa-i slujeasca lui, ci sa slujeasca; si să-si dea sufletul sau, rascumparare pentru multi. Cel care vrea sa fie mai mare dintre voi, trebuie sa fie sluga tuturor„. (Matei 20:26-28)  Mai este oare de mirare ca numele lui Canaan este si numele tinutului promis iudeilor, iar numele lui Sem si Iafet sint aproape uitate astazi? Iata in Canaan promisiunea venirii lui Hristos si a Imparatiei, cea dinlauntrul nostru (Luca 17:21)1.

Revenind la filmul nostru de actiune, regasim in actiunile premierului Ponta miscarile Dr. Raymond Cocteau. Ce altceva vedem in jurul nostru decit o societate strict reglementata, in care liderul detine puterea de a incalca regulile? O societate in care organizatorii creeaza regulile jocului in asa fel incit jocul sa poata fi falsificat? O astfel de societate creeaza monstri si nebuni.

Putem schimba aceasta societate prin vot? Nu! Deoarece sistemul este creat in asa fel incit nu poate fi demolat urmind regulile jocului. Daca nu se pot falsifica sau cumpara voturile, se pot falsifica procesele verbale de numarare. Desi pare mai greu, este mai usor. In loc sa producem, intr-un fel sau altul, un numar enorm de buletine de vot favorabile, trebuie doar sa gasim pirghiile necesare pentru a corupe citiva presedinti de sectii de votare. Pentru a schimba ceva, avem nevoie de o actiune din afara jocului care sa desfiinteze nu regulile, ci sistemul insusi. The Hunger Games: Mockingjay este un exemplu la indemina tuturor pentru a intelege la ce ma refer.

John Spartan vine din trecut – pe scurt, aduce cu el o libertate a gindirii si a cuvintului, de mult apuse, putina nebunie insufletita de cele mai bune intentii si mai ales onestitate. O onestitate asupra careia nu exista puncte de presiune. Oamenii sint manipulati prin frica, ori cineva care nu are nimic de pierdut, pentru ca deja a pierdut totul, nu poate fi manipulat. Orice s-ar intimpla, el nu are decit de cistigat – o noua reputatie, o noua familie, un nou mod de viata, iertarea pacatelor. Asa ca el incepe prin a demola cladiri, apoi idei preconcepute implementate prin spalarea creierelor si termina prin a demola o societate corupta.

Un nou Elogiu al nebuniei? Daca a fi nebun inseamna a fi diferit, intr-o societate incorsetata de reguli, de la politete pina la fiscalitate, a fi nebun inseamna totodata a fi liber, a-ti pierde sufletul pentru a-l regasi prin Hristos, a face si a spune Cuvintul dincolo de constringerile societatii, a abandona totul pentru o idee. Doi nebuni intilnim in Demolition Man: unul care demoleaza societatea, al doilea care o va reconstrui la urmatorul nivel. Ca si in Biblie, unul este semanatorul si altul seceratorul. In marile religii ale lumii, un zeu este creatorul iar altul este distrugatorul – atunci cind ei nu se contopesc in aceeasi persoana, precum Shiva.

Avem noi in preajma un John Spartan? Ce altceva sint romanii din diaspora? Ei au parasit tara, lasind in urma tot ce au avut – familie, slujbe, apartenenta nationala – si plecind in cautarea libertatii. In orice forma ar reveni, n-ar avea decit de cistigat, pentru ca nici in strainatate n-au nimic. Ortodocsi rataciti in mijlocul populatiilor majoritar catolice sau protestante, fara case, fara pamint, umiliti si considerati delicventi de drept comun,  muncind pe salarii de mizerie  si ducind dorul celor lasati acasa muritori de foame – ce mai au acesti oameni de pierdut? Ce mai avem noi, cei din tara, de pierdut, alta decit demnitatea noastra umana, pe care nu ne-o poate lua nimeni, daca nu renuntam noi insine la ea?

Dar cind demolezi ceva, trebuie sa fii pregatit  sa reconstruiesti. Exista deja un nou lider, unul atit de umil, incit nici macar nu constientizeaza ca este lider. Dar poate el singur sa ridice o noua ordine din ruinele celei vechi, urmat doar de un grup minat de foame, al carui scop este practic implinit prin recapatarea accesului la lumea supraterana? In urma lui John Spartan ar putea veni anarhia, daca nu ar interveni Asociatul Bob. Cine este el? Cel care stie tot, insa nu iese in fata, onest insa amoral. Putem avea incredere in Bob? Da! Acest gen de oameni va trai intotdeauna in umbra puterii si nu va face niciodata nimic impotriva ei. Va urma schimbarea si ii va fi devotat, insa n-o va infaptui el insusi niciodata. Neavind idei proprii, este executantul ideal. O lista scurta de oameni eternizati in pozitii cheie ne poate sugera adevaratul nume al Asociatului Bob.

Ce inseamna insa pentru noi schimbarea? Trebuie sa stergem din minte ordinea care ne este familiara. Sistemul politic al democratiei a functionat, poate, in Atena antica, insa in prezent el este complet falsificat. Sistemul economic al capitalismului este depasit de realitatea globalizarii. Iar sistemul materialist-dialectic conceput de Marx si Engels a fost discreditat de calea aleasa de socialism pentru implementarea comunismului. Problema fundamentala este ca privim totul din prisma economiei politice, uitind ca, in esenta, actiunile noastre sint fapte de credinta. Intoarcem partea materiala pe toate fetele, uitind ca Dumnezeu ne-a promis ca nu pentru burta trebuie sa ne facem griji, ci pentru sufletul nostru.

A fi in trup si sluga a acestuia, iata blestemul lui Canaan, blestemul pus de pacatul originar asupra sufletelor noastre, de care vom fi spalati la A Doua Venire. Asistam la o crestere fara precedent a populatiei mondiale, chiar in tari in care numarul nasterilor a fost reglementat, precum China. Traim in prezent invierea mortilor in trup si vedem cu ochii nostri plata (nu rasplata, ci plata in bani) promisa nelegiuitilor in Vechiul Testament – o ultima sansa de a avea avere si a o abandona pentru a-l urma pe Hristos. Ce ne lipseste pentru mintuire? Sa fim ortodocsi, intelegind pe deplin ce inseamna asta. Pentru ca nu se limiteaza la pomeni si mersul la biserica si nici la fapte bune. Sa fim ortodocsi inseamna sa fim mai intii inauntrul nostru dupa asemanarea lui Dumnezeu 2 si fiind astfel, sa nu ne fie frica sau rusine sa actionam si sa vorbim asa cum sintem. E nevoie de curaj. Sa fii diferit inseamna sa fii izolat, insa cum altfel au fost sfintii sihastri? Dar de ce sa fii izolat? Daca toata lumea ar decide deodata sa FIE OM, dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, sa urmeze invataturile lui Hristos si poruncile in sufletul sau, nu doar din gura, cine s-ar mai simti izolat?

Iar daca am fi cu totii buni crestini, cine ar mai dori raul? Am gindi cu mintea noastra si nu am mai avea nevoie sa ne spuna altii ce sa credem si sa facem. Am fi cu totii cinstiti, nu de frica, ci pentru ca in interiorul nostru sintem cinstiti, am fi cu totii buni, dinauntru in afara,  si asa mai departe.  Si nu, nu ar mai fi nevoie de politica si de alegeri, pentru ca am obtine lucrul pentru care crestinii lucreaza de secole: mintuirea sufletului. Amin!


  1. Desi interpretarea acestui verset a fost data de diversi sfinti, ma tem ca ea a fost in afara contextului. Exprimarea a fost folosita special pentru ca fariseii sa nu inteleaga. Daca echivalam cei 3 fii ai lui Noe + Canaan cu cele 4 trupuri, si adaugam si saracia cu duhul, insemnind a ne abandona sufletul nostru pentru a face loc lui Hristos Dumnezeu, iata ca Imparatia Cerului dinlauntrul nostru este practic al 5-lea trup, cel divin, cel prin care Dumnezeu este in noi si prin noi lucreaza si vorbeste, de aceea, asa cum se incheie Apocalipsa, nu mai este nevoie de biserici. Aceasta inseamna a fi ortodocsi – sa ne abandonam Lui, pentru a-i face loc in inima noastra. 
  2.   „Fiti milostivi, precum si Tatal vostru e milostiv” (Luca 6:28-38 pentru intregul discurs) – „precum si noi iertam gresitilor nostri” (Luca 11, Matei 6). Citi dintre noi punem in fapta cu adevarat cuvintele din Tatal Nostru? Sau le tratam doar ca pe o poezie, in loc sa credem in Cuvint? Daca luam de buna partea cu „piinea noastra”, de ce nu putem sa luam de bun si restul? De ce nu ne asumam lupta cu cel viclean, stiind ca i-am cerut Lui sa ne izbaveasca, iar el ne va da ceea ce cerem? 
Anunțuri

Punctul de fuga (Vantage point)

Un film foarte instructiv, nu prin actiune, care abunda in clisee, ci prin constructie, este Vantage Point (Punctul de fuga). Abordarea acelorasi evenimente din mai multe puncte de vedere nu este noua, un exemplu notabil  in literatura fiind Cvartetul alexandrin al lui Lawrence Durrell. 1

Un fenomen des intilnit in justitie este faptul ca martorii rareori ofera relatari similare asupra evenimentelor. O dovada indirecta a modului nostru inevitabil incomplet de a privi lucrurile. Adevarul absolut apartine doar Celui care poate cunoaste atit evenimentele, cit si ansamblul circumstantelor si motivelor care le-au provocat. De aceea, a judeca doar in baza aparentelor este o actiune riscanta.

De altfel, in Biblie gasim cele mai vechi exemple de punct de fuga. Evangheliile, ca si Cartile Macabeilor, sint seturi de cite patru relatari ale acelorasi evenimente, vazute din puncte de vedere diferite. Ceea ce pare a fi o colectie de stiluri si „legende” diferite, este de fapt perceptia fiecarui evanghelist, care a dat atentie, a retinut si a reprodus in stilul sau personal, evenimentele din punctul de fuga comun.  Fiecare Evanghelie este de fapt un portret al unui aspect divin, manifestat in respectivul evanghelist.

Dar daca schimbam registrul si eliminam factorul temporal, vedem ca intreaga Biblie este o relatare a lui Dumnezeu despre el insusi, redactata la momente diferite in timp, de aceeasi persoana divina, o persoana care evolueaza si se intelege pe sine diferit, desi punctul sau de fuga este static, lipsit de dimensiunea temporala. Evolutia poate avea loc in afara evenimentelor, daca intelegem prin eveniment desfasurarea persoanei pe axa imaginara a timpului. Cheia de bolta a acestei constructii o reprezinta Prologurile la Iisus Sirah, in care dimensiunea temporala este desfiintata si conteaza doar persoanele. 2

De aceea, fiecare moment istoric a interpretat personajele biblice ca reprezentari ale unor personaje reale, iar aceste interpretari s-au intiparit prin serii de dovezi documentare si arheologice. Arheologia este mai mult spirituala decit reala, iar daca schimbam punctul de vedere, istoria va fi povestita diferit. 3 Amintirile noastre se schimba in functie de evolutia noastra, la fel si bogatia informatiilor despre lume la care ni se da acces. Doar Dumnezeu, traind in afara timpului, isi poate aminti toate etapele prin care a trecut un suflet.  Ceea e sintem determina legerile noastre, iar acestea au consecinte. Trecutul este modificat de prezent, asa cum viitorul este creat in prezent. Aici si Acum se regasesc in istorie, iar noi avem la dispozitie fiecare moment pentru a repara erorile intregului neam omenesc.


  1.   De ce fac atit de des referire la filme? Pentru ca filmele sint arta, iar arta este un mod de comunicare intre noi si transcendent. Pina la urma, Biblia este literatura, icoanele sint picturi, bisericile sint arhitectura, crucea folosita de bunici pentru a insemna piinea este sculptura, iar slujba religioasa o sinergie intre muzica, poezie si teatru. Arta este o manifestare divina prin care sufletul comunica direct, dincolo de cliseele si ideile preconcepute intiparite in structurile noastre mentale. 
  2. Aceasta noua intelegere arunca lumina si asupra episodului altfel obscur din Pilda bogatului nemilostiv.  „Si era un om oarecare bogat, si se imbrăca in porfira si in vison, veselindu-se in toate zilele luminat. Si era un sarac oarecare anume Lazar, care zacea inaintea usii lui plin de bube si poftea sa se sature din sfarimiturile care cadeau din masa bogatului; ci si ciinii venind lingeau bubele lui. Si a fost ca a murit saracul, si s-a dus de ingeri in sinul lui Avraam; si a murit si bogatul si s-a ingropat. Si in iad ridicindu-si ochii sai, fiind în munci, vede pre Avraam de departe, si pre Lazar in sinurile lui. Si el strigind, a zis: Parinte Avraame, miluieste-ma si trimite pre Lazar, sa-si intinga virful degetului lui in apa, si sa-mi racoreasca limba mea, ca ma chinuiesc in vapaia aceasta. 
    Iar Avraam a zis: Fiule, adu-ti aminte, ca ai luat inapoi tu cele bune ale tale in viata ta, si Lazar asijderea cele rele; iar acum acesta se mingiie, iar tu te chinuiesti. Si preste toate acestea, intre noi si intre voi, prapastie mare s-a intarit, ca cei ce vor vrea sa treaca de aici către voi, sa nu poată; nici cei de acolo la noi sa treaca. Si a zis: Rogu-te dar, parinte, ca să-l trimiti pre dinsul in casa tatalui meu. Ca am cinci frati; sa le marturisească lor, ca să nu vie si ei la acest loc de muncă. Si i-a zis Avraam lui: Au pre Moise, si pre Proroci; sa-i asculte pre dinsii. Iar el a zis: Nu, Parinte Avraame; ci de va merge cineva din morti la dinsii, se vor pocai. Si i-a zis lui: Daca nu asculta pre Moise, si pre Proroci, măcar de ar si invia cineva din morti, nu vor crede.” (Luca 16:19-31) Iata insa ca Iisus il invie tocmai pe Lazar din morti, apoi el insusi moare pe cruce si inviaza. O pilda anterioara crucificarii, in care Moise si proorocii puteau fi „ascultati” in lumea viilor (simultan), Iisus, in viata fiind, povesteste intimplari din lumea mortilor, unde va ajunge abia dupa crucificare, iar Avraam, din lumea de dincolo,  cunoaste deja citi n-au crezut nici macar vazind.  Evenimentele ce par a se desfasura pe axa temporala, sint de fapt un ghem adunat in jurul momentului 0, momentul prezent, iar Avraam, Moise si Iisus se contopesc in aceeasi persoana, precum  o fac Ilie, Moise si Iisus in episodul Schimbarii la fata (Matei 17, Marcu 9). Dumnezeu, cunoscind deja totul, trage concluziile si invatamintele in avans. Ati vazut Next? Cum ar fi ca si noi sa evaluam consecintele alegerilor noastre in momentul in care le facem – si sa le schimbam daca vedem ca gresim? Putem deja – avem un ghid atotcuprinzator in Cuvintul Domnului. 
  3.   Cunoasteti probabil povestea multor icoane facatoare de minuni, gasite ingropate, aparute in copaci, singurele ramase intregi in urma unor incendii. Sau a unor biserici lovite de fulger, sau arse, in care au ramas doar Altarul si catapeteasma in picioare. Icoane care s-au pictat singure in mod miraculos. Icoana, ca poarta spre transcendent, se afla in punctul de origine, ea trece prin timp intacta si „se materializeaza” acolo si atunci cind este nevoie de ea. 

Filozofia filmelor de actiune II – The Contract

Tocmai in afara firului actiunii se ridica principalul semn de intrebare al filmului. Asasinul platit, interpretat magistral de Morgan Freeman, elimina pe cei care „stau in calea progresului”. Cei care incearca sa opreasca indeplinirea contractului, o fac pentru a lasa lucrurile sa-si urmeze cursul firesc, pentru a salva o viata, sau doar pentru a elimina un asasin deconspirat, urmind a-l inlocui cu altul? Cine stabileste tintele? Si mai important, cine stabileste pe ce cale trebuie s-o ia progresul? Inchizitia a avut cindva un rol asemanator, lucrind la vedere. Exista azi institutii ascunse care isi asuma acelasi rol? Sau directia progresului urmeaza interesele economice? E nevoie de ceva bani ca sa indepartezi „obstacolele” din calea „progresului” si de mai multi ca sa musamalizezi actiunea.

Este progresul oficial adevarat, sau doar un efort de a tine adevaratul progres in loc? Oare nu cumva, devenind adoratori ai stiintei, devenim sclavii banilor care pun aceasta stiinta in miscare? Mai reuseste oare individul sa se elibereze din tirania obiectelor, pentru a-si folosi capacitatile puse inauntrul sau la creatie? Sintem oare saminta semanata in pamint fertil, sau cea semanata intre spini? (Luca 8:7, 14)

Pentru asasinul platit, este doar o slujba, fara prea multe intrebari morale. „Daca nu o fac eu, se va gasi altcineva s-o faca, iar mie imi prind bine banii si aventura”, este mesajul sau. El nu este mai putin uman, cind salveaza viata copilului. Oare nu la fel facem si noi, cind mergem la interviurile de angajare? V-ati pus vreodata problema sa va evaluati si voi angajatorii, asa cum ei va evalueaza pe voi? Este slujba voastra in concordanta cu umanitatea, credinta si valorile voastre? Ati putea renunta la ea, daca vedeti ca vine in contradictie cu voi insiva? Ce-ar fi daca toti am face la fel si nu s-ar mai gasi cine sa faca treburile murdare?

Sa schimbam locurile acum si sa privim dintr-o alta perspectiva.  Daca tradarea este solutia celui slab sau a lasului pentru a invinge necinstit pe cel puternic si indreptatit, atunci Carden devine personajul pozitiv. Daca stiinta este ceea ce Dumnezeu ne permite sa stim despre lume la nivelul la care ne aflam, iar progresul inseamna sa meritam mai mult, atunci nu este Carden un mesager al lui Dumnezeu, materializat din neant, un fel de arhanghel luptator care elimina agentii intunericului?  El il salveaza pe inocent si ii elimina pe vinovati. Nu este aceasta datoria fiecaruia dintre crestini, ca parte a Bisericii luptatoare, sa alunge intunericul din inima sa, lasind loc luminii? Sintem conditionati sa citim totul in cheie materiala, dar daca am citi in cheie transcendenta, ar mai fi slujba lui Carden imorala?

Filozofia filmelor de actiune I – The Sentinel

 Motto: Daca Domnul nu pazeste cetatea,

In zadar va fi vegheat cel care o pazeste 

(Psalmul 126:1)

The Sentinel, The Contract, Demolition Man – trei filme cu distributii de exceptie.

Trasatura evident comuna celor 3 filme este tradarea. Un subiect fierbinte de la sarpe pina in prezent si de obicei gresit judecat. Dar pe linga tradare, fiecare din filme ridica intrebari sciologice la fel de fierbinti.

In The Sentinel, o imagine este izbitoare. O masina iese dintr-o parcare inchisa cu bariera si stilpi retractabili. Ding! Ce rost au amindoua? Ok, stilpii sint acolo ca sa protejeze bariera impotriva intrarilor in forta. Dar ce rost mai are atunci bariera? Simbolic! Esenta ideii insisi de paza personala este simbolica. Cel pazit nu are nevoie de aceasta decit daca presupune ca exista cel putin o persoana cu suficiente motive pentru a-i face rau. Nu paranoia este cea care a dus la crearea serviciilor secrete si institutiei bodyguardului, ci remuscarile. Sentimentul de vinovatie. Simtim atit de bine acest sentiment in The Contract, cind ideea insisi de atentat are un raspuns imediat (si gresit): presedintele este cel vizat de asasini. Cine ar vrea sa-l omoare? Eh, tacerea aici este foarte expresiva. 😀

Revenind la imaginea din The Sentinel, in jurul ei am putea face sa se invirta tot filmul. Persoana care nu se increde in intreaga lume este nevoita sa se increada in paznici. Sint ei de incredere in absolut, sau doar un simbol al sigurantei? Este tradarea o slabiciune, cind omul alege intre strainul pazit, oricit ar fi el de important, si propria familie, adica oamenii pe care ii iubeste? A alege intre dragoste si bani… hm, voi ce ati alege? Tehnic vorbind, agentul secret era tradator, dar era el oare cu adevarat, cita vreme in ultimele clipe ale vietii s-a marturisit, ba mai mult, si-a indreptat pacatul? Mergem pe lumea cealalta in starea in care ne gasim in clipa mortii…

Cine este loial pina la Final? Cei care iubesc. Indragostitul si prietenul – nu este si prietenia o forma a iubirii?

Ce solutii au gasit oamenii pina acum? Lipsa completa a pazei este accesibila doar celor cu sufletul curat, deci guvernele si, dupa exemplul lor, oamenii importanti, au gasit un paleativ pentru a se simti in siguranta cu remuscarile lor: servicii de paza, intarite de servicii de securitate si de servicii de securitate secrete, etc. Straturi peste straturi de paznici, vulnerabilitatea celor paziti crescind o data cu numarul straturilor si cu adincimea motivelor pentru care e nevoie de paza. Ultimul racnet al modei in materie – computere, drone, etc – este un mod de a se minti pe ei insisi – pentru ca tot ce are o minte electronica necesita un om care sa introduca programul 😉

Priviti acum stirile cu alti ochi si veti observa ca, aparent surprinzator, cei care se pazesc mai putin cad cel mai rar victima atentatelor. Au facut ei mai putin rau? Sau doar sint mai iubiti? Sau poate… exista mai putine motive sa fie uriti? Incercati sa faceti exercitiul acesta privind la televizor si veti obtine o noua perspectiva asupra persoanelor publice.

De fapt, in Exodul, evreii isi insemneaza usile cu singe de miel si Ingerul Mortii trece pe linga casele lor, lasindu-le fiii in viata.  S-au temut evreii? Poate ca da. Au facut ce li s-a cerut? Cu siguranta. Au avut incredere 100% in Dumnezeu = credinta. Si Dumnezeu nu i-a inselat – niciodata. Dumnezeu este cel mai bun paznic al crestinului, pentru ca El ne iubeste ABSOLUT.  Incercati sa va numarati lacatele de pe usa si veti afla ceva nou si despre voi insiva.

Al doilea film al artistului. Informatiile interesante cuprinse in descrierea videoclipului se regasesc pe larg in pagina Wikipedia dedicata lui Ralph Steiner:
http://en.wikipedia.org/wiki/Ralph_Steiner
Contemporan cu miscarea artistica Bauhaus, regasim cumva simplitatea si functionalitatea acesteia in acest film, dar si asemanari cu miscarile artistice abstracte si minimaliste.

Un film uimitor de usor de urmarit, cu valoare artistica, dar si didactica. Orice elev sau student care invata despre transformarea miscarii liniare in miscare de rotatie (si invers) va gasi aici imagini unice, la care nu are acces la scoala. Un minunat exemplu al frumusetii simplitatii si simetriei ascunse in orice obiect.