Talita Kumi – mic tratat de taumaturgie

Motto: Vrăjmasul cel mai de pre urmă moartea se va surpa. (1Corintieni 15:26)

In Evanghelii apar patru invieri ale mortilor. Fiecare functioneaza diferit, iar ordinea lor  „cronologica”, motivatia si frecventa in Evanghelii nu sint intimplatoare.

  • Invierea tinarului din Nain – pentru dragostea altora fata de mort 1 – apare doar in Luca 7:11-17;
  • Invierea fetei lui Iair – pentru credinta altora2 – apare in toate Evangheliile sinoptice, respectiv Matei (9:18–26), Marcu (5:21–43) și Luca (8:40–56);
  • Invierea lui Lazar – pentru dragostea lui Dumnezeu fata de om 3 – apare doar in Ioan 11:1-46;
  • Invierea Domnului (in toate cele 4 evanghelii).

Motorul invierii il urmeaza indeaproape pe cel al vindecarii, iar cronologia urmeaza gradual importanta lucrarii. Daca sufletul este nemuritor, ce este deci moartea trupului alta decit urmarea unei boli, de aceasta data datorata absentei sufletului? Lipsa din trup a sufletului duce la imposibilitatea vindecarii, pe cind revenirea in trup a sufletului, duce la vindecarea si chiar reconstituirea trupului, asa cum se intimpla cu Lazar.

Absenta se vindeca prin prezenta, deci invierea mortilor se realizeaza exclusiv prin interventia divina, in ordinea de mai sus, astfel:

  • readucerea sufletului in trup4 – greu de diferentiat pentru martori de o vindecare, de aceea apare doar in Evanghelia dupa Luca, scrisa din perspectiva vindecatorului;
  • aducerea unui nou suflet in trup5 – apare in toate Evangheliile sinoptice, nu datorita usurintei sau frecventei, ci pentru ca a cere invierea prin credinta este calea aflata la indemina tuturor credinciosilor, adunati in Biserica in numele Domnului („Ca unde sunt doi sau trei adunati intru Numele meu, acolo sunt in mijlocul lor.” Matei 18:20)
  • re-intrupare completa, sufletul lui Lazar fiind readus intr-un trup in curs de descompunere, aflat de patru zile in mormint, care este reconstituit cu aceasta ocazie – apare doar in Ioan, evanghelia mistica, pentru ca e vorba totodata de un episod profetic – dupa invierea omului iubit de Fiu, va urma invierea Fiului iubit de Dumnezeu.

Ar mai fi o varianta – punerea sufletului intr-un alt trup, dar oare de ce nu este in Evanghelii? Pentru ca este in alta parte:

Ca de vreme ce prin om s-a facut moartea, prin om si invierea mortilor.  Ca precum intru Adam toti mor, asa intru Hristos toti vor invia.(1Corintieni 15:21-28)

Ci va zice cineva: Cum se vor scula mortii si cu ce trup vor veni ? Nebune, tu ce sameni, nu inviaza, de nu va muri.  Si ce sameni, nu trupul carele va sa se faca sameni, ci numai grauntul gol, de se intimplă de griu, sau de altceva din celelalte. Iar Dumnezeu ii dă lui trup, precum voieste, si fiestecaruia din seminte trupul ei.”(1Corintieni 15:36-38)

Reiese de aici ca sufletul vesnic viu („grauntul„), la inviere, va fi pus intr-un nou trup, dat de Dumnezeu, pentru ca trupul vechi a putrezit deja – „pamint esti si in pamint te vei intoarce” (Geneza 3:19), ceea ce este referitor, evident, doar la trupul facut („intru Adam toti mor”) si nu la sufletul nascut („intru Hristos toti vor invia”). De altfel, de fiecare data cind invie pe cineva, Iisus spune ca nu este mort, doar adormit. Sufletul, deci, la iesirea din trup, „adoarme” in asteptarea Judecatii.

De aceea, taumaturgia biblica reprezinta unul din temeiurile fundamentale ale ritualurilor ce compun cultul mortilor la crestinii ortodocsi. Deoarece  urmasii nu pot cunoaste starea in care se afla sufletul mortului, din punctul de vedere al Judecatii de Apoi, atit ritualurile traditionale cit si slujbele bisericesti sint destinate sa dovedeasca in public cel putin unul din motivele de reinviere, de aceasta data fiind vorba despre invierea sufletului in trup la Parusie: bocetele si alaiul – dragostea familiei si a celor apropiati, slujba religioasa de inmormintare si pomelnicele – rugaciunea colectiva, deci solicitarea invierii in numele credintei adunarii credinciosilor, necrologul si pomenile – „dreptatea” mortului in fata Domnului, pentru a-l arata vrednic de dragostea acestuia, aruncarea cu oua si vin pe morminte dupa slujba de Paste  – indicarea sufletului ca parte din insusi Duhul Sfint.

Uneori, mai are loc si cite o revenire inainte de putrezirea trupului, pe care medicii n-o pot explica… Oare degeaba tineti mortul pe masa 3 zile in cosciug, fara capac?

Privind la cele de mai sus, trebuie sa va bucurati de astfel de invieri – ele nu dovedesc ca mortul a fost „drept”, ba chiar dimpotriva, dar daca dragostea familiei si prietenilor l-a readus in trup, inseamna ca a primit o sansa in plus de a se spala de pacate inainte de Judecata. Si nu doar el, ci si cei in care pilda sa da roade. Asa se justifica si numeroasele cazuri de bolnavi aflati in moarte clinica si resuscitati care simt un impuls irezistibil de a-si schimba viata, cazuri despre care exista o bogata literatura stiintifica, incepind cu Viata dupa viata a Dr. Raymond Moody.

Invierea lui Hristos este un subiect mult mai complex, o taina adinca, asupra careia nici nu ne-am putea apleca daca nu am fi introdusi pas cu pas in ea, cu ajutorul evenimentelor anterioare si chiar si asa, abia indraznim sa o atingem cu degetul. Este aceasta o inviere (Divinitatea locuitoare in trup readuce trupul la viata), o renastere (din Dumnezeu si Cuvint, precum Nasterea Luminii = a lumii, dar si Nasterea lui Iisus, la Nastere existind in naratiune, ca si in cazul Invierii, un interval intre anuntare=creatie in transcendenta si realizare=materializare, datorat conditionarii mintii umane de a intelege „evenimente” doar desfasurindu-le pe o axa temporala), o re-intrupare/re-innoire (apostolii l-au vazut pe Iisus inviat, dar nu l-au recunoscut de prima data), toate la un loc, sau mult mai mult decit atit?

Care este impactul actiunilor Fiului asupra Omului? Sint oare cele patru moduri de lucru diferite in esenta lor, sau doar privite din puncte de vedere diferite? Iar daca sufletul este Duh traitor in trup, precum Fiul este Dumnezeu intrupat, mai avem oare nevoie de alte garantii pentru nemurire, altele decit nemurirea Duhului insusi, care ne-a fost aratata prin Invierea Fiului?

Daca in toate variantele de inviere a oamenilor morti este nevoie de interventia divina pentru a-i readuce la viata, cit de mult mai presus este puterea lui Dumnezeu care s-a inviat pe Sine insusi, in persoana Fiului! Cit de mult peste Nastere este Invierea! Si cit de infricosatoare trebuie sa apara celor care pacatuiesc impotriva Duhului Sfint!

Intru Hristos toti vor invia! Iar Hristos spune „Eu sint Lumina lumii; cela ce urmeaza Mie nu va umbla intru intuneric, ci va avea lumina vieţii. „(Ioan 8:12).  Ei, pai daca trupul cel intru Adam se va intoarce in tarina, iar Hristos este Lumina, haideti sa visam putin… daca iubiti destul si aveti si credinta, cum v-ar place sa deveniti luminosi?

Paste fericit!


Note:

1. fiu unul nascut al maicii sale, si aceea era vaduva, si (era) norod mult cu dinsa din cetate. Si vazind-o pre dinsa Domnul, i s-a făcut mila de ea(…)(Luca 7:12-13) – norodul insotitor are si rol de martor, chezas pentru mama si/sau mort.

2. Iar Iisus auzind, a raspuns lui, graind: Nu te teme; crede numai si se va mintui. (Luca 8:50) Nu intimplator este intercalata in naratiune femeia care, datorita propriei sale credinte, se vindeca doar atingindu-i haina lui Iisus. Si mai explicit apare in Matei 9:18: iata un boier oarecare venind, s-a inchinat lui zicind: Ca fiica mea acum a murit, ci venind pune mina ta preste dinsa, si va invia.

3. Si iubea Iisus pre Marta, si pre sora ei, si pre Lazăr.(Ioan 11:5) Si mai departe: Si a lacramat Iisus.  Deci ziceau Iudeii: Iata cum il iubea pre el. (Ioan 11:35-36)

4. Si apropiindu-se s-a atins de pat, (iar cei ce il duceau, au statut), si a zis: Tinarule, tie graiesc, scoala-te. Si a sezut drept mortul si a inceput a grai. (Luca 11:14-15) Nu a fost nevoie de o interventie asupra trupului, ci doar a fost rechemat sufletul, dialogul inainte si dupa inviere desfasurind-se in limba vorbita in mod curent in comunitate. Iar ceea ce este esential si nu este evident, este ca sufletul L-a ascultat, pentru ca, desi nu putea vedea cu ochii trupului, a vazut cine este cu adevarat persoana care i se adreseaza.

5. Asupra acestui fragment trebuie sa ne aplecam cu multa atentie si delicatete, fiind extrem de criptic. Si apucind pre fecioara de mină, i-a zis ei: Talita kumi; ce se tilcuieste: Fecioara, (tie zic) scoala-te! Si indata si s-a sculat fecioara, si umbla, ca era de doisprezece ani. Si s-au spaimintat cu spaima mare.  Si le-a poruncit lor mult, ca nimeni sa nu stie aceasta; si a zis, sa dea ei sa manince. (Marcu 5:41-43) Desi variantele sint putin diferite de la o Evanghelie la alta, elementele principale se regasesc peste tot. Deosebirile fata de invierea anterioara sint majore. Aceasta inviere se petrece in taina, insa cu martori, precum Euharistia se petrece in taina altarului, dar in prezenta tuturor credinciosilor. Iisus intra in contact cu trupul, luindu-l de mina, apoi vorbeste sufletului, iar acesta se scoala in trup, insa nu vorbeste, iar Iisus cere familiei sa-i dea sa manince.  Talita Kumi e spus in aramaica, in mijlocul unui text in greaca, fiind practic echivalentul folosirii limbii primordiale printre oamenii post-Babel. Dar oare ce Duh ar mai putea intelege limba primordiala, in afara Duhului Sfint? Ce alt Duh ar putea trece in trup prin mina lui Iisus, decit al Lui insusi? Privind din perspectiva crestina si avind in vedere Taina Euharistiei, ce alt rol ar avea mincarea decit conectarea sufletului cu trupul? Cine altul ar putea performa o astfel de inviere, in afara Celui care l-a adus la viata pe Adam? Este sau nu important ca trupul inviat este al unei fecioare? Inseamna aceasta doar „fara de pacat”, capabil deci de a primi Duhul Sfint, sau este si o referire indirecta la Maica Domnului, care, fiind fara de pacat, a primit Duhul Sfint?

Anunțuri

Salata de cartofi cu tofu – reteta de post rapida

Argument

Aceasta este una dintre cele mai simple si rapide retete, gustoasa, dar fara farafasticuri, potrivita astfel pentru ultima zi din post, cind nu este timp pentru gatit, insa nici din bunatatile pentru Paste nu se poate minca. Combinatia ingredientelor reprezinta o masa completa, putind fi consumata ca fel principal, sau chiar ca singur fel de mincare.

Orice incepator poate sa o prepare, fiind potrivita pentru a incuraja copii sa participe la gatit, incepind cu potrivirea gusturilor, pina la curatatul cartofilor, de la virsta la care li se permite folosirea cutitului special pentru curatat legume.

Recomandari nutritionale

Tofu, desi este supranumit „brinza de soia”, pentru ca din punct de vedere chimic este, ca si brinza, proteina coagulata, nu a fost creat, precum majoritatea preparatelor vegane, pentru a falsifica gusturile preparatelor de origine animala. Tofu este un preparat traditional de origine asiatica, la ora actuala cel mai putin daunator sanatatii dintre preparatele comerciale din soia. Se gaseste pe piata in diverse variante – simplu, afumat, sau imbogatit cu diverse adaosuri si arome (ardei,marar, etc).

Cititi cu atentie eticheta, fiind de preferat produsele care poarta mentiunile „bio”, „eco”, si mai ales „fara organisme modificate genetic (OMG)”.

Cu toate acestea, consumul de tofu este normal doar in cantitati moderate, ocazional si nu poate inlocui aportul regulat de lactate si proteina animala. De asemenea, datorita faptului ca soia este un alergen cunoscut, nu se recomanda ca aceasta reteta sa fie consumata de copii de virsta prescolara si de persoanele cu predispozitie spre diverse alergii.

Reteta

7 cartofi maricei (nu uriasi) se curata, se taie cuburi si se pun la fiert in apa cu sare. Apa se pune doar cit sa depaseasca nivelul cartofilor cu 2-3 cm. Se fierb la foc potrivit, in asa fel incit sa nu clocoteasca foarte tare. Daca este nevoie, se ia spuma formata deasupra, ca la supa.

Intre timp, intr-un castron de salata se amesteca bine: 3 cepe, curatate, spalate si taiate rondele, 150 gr tofu afumat (jumatate de cutie de 300 gr, aceasta fiind forma comerciala cea mai frecventa), taiat cubulete, 1 ceasca pentru cafea de ulei, 1 ceasca pentru cafea de otet, piper dupa gust, 2 linguri mustar.

Cartofii vor fi gata cam in 30 de minute. Trebuie sa fie bine fierti, in asa fel incit la amestecarea in salata sa isi rotunjeasca putin colturile, formind cu restul lichidelor un fel de sos, care va lega salata.

Cind sint gata si cartofii, se iau cu spumarul din apa fierbinte si se adauga asa, fierbinti, peste restul ingredientelor. Se amesteca bine.

Se poate consuma atit imediat, calduta, cit si rece, de la frigider, nefiind gretoasa calda, precum salata orientala. Tofu afumat ii va da un gust asemanator fripturii. Aranjati portiile in farfurii intinse, pe frunze de salata verde.

Extra sfat

Apa in care au fiert cartofii poate fi refolosita, impreuna cu apa de la fiertul altor legume (de exemplu cele pentru salata de boeuf). Trebuie doar sa amestecati supele rezultate de la fiertul legumelor, sa le dati in clocot si sa adaugati taitei fara ou. Taiteii fierb in cca 10-12 minute, pina ce se inmoaie si se umfla, schimbindu-si si culoarea (cind sint fierti, devin albi). La final, adaugati patrunjel verde tocat si ati obtinut o supa delicioasa si dietetica. Serviti alaturi de ardei iute murat.

Pofta buna!

Trei umpluturi de placinta pentru Saptamina Brinzei

A fost o joaca si un experiment. Mai multe retete pe aceeasi masa, pentru toate gusturile din familie. Iar pentru ca pina azi n-am mincat nicaieri placinta cu loboda, am nascocit noi una. Am derivat-o oarecum din placinta cu spanac, dar loboda este inconfundabila si inegalabila, mult mai palatabila decit nisiposul spanac.

Aluatul de placinta: aluatul dospit preferat, din 1,25 kg faina.

Brinza: un bot de brinza telemea maturata, grasa, de peste 1 kg, plus (optional) 200 gr brinza dulce framintata, scursa bine de zer.

Radeti brinza telemea intr-un lighenas, apoi o impartiti in trei:

  • umplutura de brinza cu marar: doua miini de brinza rasa se amesteca bine cu 1 ou, 1 lingura smintina (12% grasime), sau 1 lingura iaurt gras si o legatura de marar tocata marunt.
  • umplutura de loboda: o mina zdravana de brinza rasa se amesteca bine cu 2 oua si 2 linguri de smintina (12% grasime), sau 2 linguri iaurt gras. Intr-o tigaie teflonata incapatoare se caleste 2-3 minute 1 ceapa tocata marunt in foarte putin ulei (1-2 linguri) de floarea soarelui sau masline. Se adauga cca 350 grame loboda rosie congelata (sau un lighenas de loboda cruda aleasa, oparita, stoarsa si tocata marunt) si se inabusa impreuna pina ce scade complet apa. Se lasa la racit. Cind sint racorite, se adauga in ele compozitia de brinza si o legatura de marar tocat.
  • umplutura dulce: restul de brinza se framinta cu 3 oua, brinza dulce framintata, un pumn de stafide si zahar dupa gust. Trebuie sa rezulte cam jumatate de lighean de 3 l de umplutura.

Aluatul de placinta, bine dospit, se imparte in 8 parti egale. Se intind pe rind boturile de aluat pe o folie sau musama unsa cu ulei, se ung cu umplutura si se ruleaza, avind grija sa se inchida bine la capete, prin presare cu mina, sau cu o furculita. Atentie la umplutura de loboda, care este mai fluida.

Se aseaza rulourile in tavile de friptura de la aragaz, tapetate cu hirtie de copt, cite 4 in tava. Se coc cca 30 minute, la foc mare, in primele 15 minute, apoi la foc mic. Timpul de copt difera functie de tipul de aluat si de cuptor, asa ca trebuie sa verificati periodic starea placintei dupa primele 20 de minute.

Cantitatile ar trebui sa va ajunga pentru: 4 rulouri dulci, 1 rulou cu brinza si marar, 3 rulouri cu loboda.

Intre timp se pregatesc doua solutii de finisare. Pentru placintele sarate, in 50 ml de apa se dizolva sare pina se obtine o solutie saturata (sarea nu se mai dizolva). Se scurge in alt vas, pentru a separa sarea nedizolvata. Pentru placintele dulci, 1 lingurita plina-plina de miere se inmoaie pe foc, adaugind putina apa, cit sa se formeze uns irop foarte gros, ca de dulceata.

Placintele coapte se pensuleaza cu solutiile pregatite, indata ce se scot din cuptor. Se acopera cu servete de pinza si se lasa cel putin 30 minute pina a fi taiate felii si servite. Toate retetele se potrivesc minunat cu iaurt, dar si cu un ceai cu lamiie, atit ca aperitiv, cit si ca mic dejun consistent.

Pofta buna!

Schimbarea de paradigma in managementul calitatii: ISO 9001:2015, un indrumar de re-umanizare

Sapte, numar fast, nu este doar numarul principiilor fundamentale propuse pentru managementul calitatii. Este si numarul capitolelor care contin cerinte din cadrul standardului, adica numarul elementelor de implementat pentru a obtine un sistem de management al calitatii functional.

Va invit sa ignorati detaliile, subcapitolele, teancurile de proceduri, instructiuni si inregistrari solicitate si sa privim impreuna sistemul in ordinea lui fireasca. Pentru ca aceste sapte capitole sint de fapt sapte pasi de dezvoltare personala. Sapte pasi pe care ciclul vietii ii parcurge in mod natural. Nu este un cerc, asa cum a fost simbolizata structura in introducerea la standard, ci o spirala ascendenta.

  1. Situarea in context (clauza 4) = cine esti

    Un fel de test de personalitate pentru organizatie si o descriere a ecosistemului in care trebuie sa se integreze.

  2. Leadership (clauza 5 -stabilirea obiectivelor) = ce vrei

    Stiind deja cine esti, iti cunosti adevaratul potential si astfel iti stabilesti scopuri pe care le poti atinge (pentru care exista potential).

  3. Planificare (clauza 6) = cum sa obtii ce vrei = ce pasi trebuie sa faci ca sa-ti atingi scopurile

    Thackeray in Bilciul desertaciunilor, sugereaza abordarea ideala: planifica pasii necesari pentru a ajunge la scopul tau, apoi concentreaza-te asupra lor, unul cite unul. Stiind cine esti = ce poti si stiind exact ce vrei, poti stabili pasi pe masura ta.

  4. Fundamentare (clauza 7) = ce iti este necesar ca sa obtii ce vrei = ce folosesti ca sa-ti atingi scopurile

    Nevoile fundamentale ale omului pot fi puse in paralel cu nevoile organizatiilor, la care adaugam nevoile specifice individului, respectiv organizatiei. Acestea deriva in mod logic din parcurgerea pasilor anteriori. Daca nu ai sti ce vrei, si cum sa obtii ce vrei, ai lasa in urma ta o dira de lucruri incepute si neterminate, in locul unei mosteniri. Te-ai invirti in jurul cozii toata viata. Iar daca nu te-ai cunoaste, nu ai sti nici daca te pricepi la ceva sau trebuie sa inveti o meserie.

  5. Functionare (clauza 8) = cum faci ce vrei sa faci = parcurgerea efectiva a pasilor pentru atingerea scopurilor
    Actiunea, adica dovada ca organizatia este in viata.

  6. Evaluarea performantelor (clauza 9) = acum verifici daca ai obtinut ce-ai vrut = feedback
    Aceasta este metoda de invatare a oricarei fiinte vii: prin incercari si erori. Daca ai planificat in avans anume pasi si ii urmezi fara sa te abati din drum,  este mai usor sa te redresezi daca descoperi ca ai gresit pe parcurs.

  7. Imbunatatire (clauza 10) = cine vrei sa devii =>  evolutie, reevaluare => stabilirea de noi scopuri – de aici, ciclul se repeta la un nivel superior.

    Oricine isi atinge scopul, inevitabil ajunge mai sus decit a fost cind a plecat. Inveti lucruri noi, capeti experienta, poate mai cresti in inaltime… Esti un om nou. Poti mai mult, sau mai bine, deci vrei mai mult, sau mai bine. Sau altceva, cu totul diferit.

Daca pina acum se puneau intrebari despre sistem, ca mecanism functional, acum se pun intrebari despre ce vor liderii de la sistem, ca mijloc de a obtine performanta.

Iata cum o organizatie in prag de certificare este ca un bebelus, iar dupa ani de functionare devine…. ??? Nimic altceva. Cu ajutorul acestui standard, o organizatie ar trebui sa ramina o entitate structurata – una functionala si profitabila, e drept.

Mai important este ca noua paradigma creeaza premizele pentru ca initiatorul(ii) organizatiilor sa-si lase amprenta inconfundabila, prin leadership, sa lase mostenire un nume bun, prin cultura organizationala, ca oamenii care compun organizatiile sa devina indivizi responsabili, care interactioneaza in cadrul sistemului, iar activitatile initiate si conduse de acesti indivizi sa se re-umanizeze.

Doamne ajuta!

Tirgul Mesterilor Populari vs Tirgul de Produse Traditionale, sau e mai bine sa fii cine esti decit sa pari altcineva

Cam tot ce facem in viata are un inteles. Uneori e nevoie sa te distantezi suficient ca sa il gasesti.

Am ajuns in 2013 la mai multe tirguri, in diverse locuri, mai mult – sau mai putin – intimplator. La primele tirguri am fost foarte ocupati sa admiram, sa fotografiem, sa comentam exponatele, dar mai ales sa cautam idei si inspiratie. Ultima data am ajuns la Bucuresti, unde se desfasurau in acelasi timp la Romexpo o multime de evenimente, de la Bookfest si KIDEX pina la o expozitie de masini de epoca, de unde nu ne mai venea sa plecam. N-am avut pina atunci prea multe ocazii sa ne pozam linga un Rolls Royce 😀

Abia dupa ce am vorbit despre creativitate acum citeva zile, am putut sa pun alaturi si sa compar vizitele de atunci. Doua tirguri s-au evidentiat, din motive complet opuse.

Tirgul de Produse Traditionale, care are loc periodic in incinta Romexpo, pe Aleea Negustorilor, fosta alee-parc de acces spre pavilionul principal, transformata, ca si multe dintre strazile si parcurile noastre, intr-un ciorchine de tarabe si casute. A fost ultimul vizitat, dupa simultanul de tirguri din acea zi si ne-a lasat un gust amar. De aceea nici nu avem decit doua fotografii. Produsele alimentare ne-au facut cu ochiul, intr-adevar, dar vitrinele frigorifice amplasate in plin soare, intr-o zi cu peste 30 de grade la umbra, si preturile triple fata de normal, ne-au alungat de indata.  N-am inteles nici de ce ar fi denumite traditionale colierele statement cusute cu margele ieftine, pietrele semipretioase indoielnice, sau sapunurile naturale cu unt de cocos si condimente exotice.

„Brandul” eclipseaza numele, locatia scuza pretul. Doar inca un exemplu printre multe altele in care oamenii incearca sa para ceea ce nu sint, impingind in fata produsele, sub umbrela unui titlu detinut ilicit.

Tirgul Mesterilor Populari, organizat de Muzeul din Golesti si desfasurat in Pitesti. Un tirg care ne-a retinut ore bune, in care am admirat si fotografiat fiecare stand, de la ceramica de Cucuteni realizata de Nicoleta si Ion Mitroi, pina la icoanele lui Adam Curta. Dar am fotografiat si multi artizani, veniti din toate zonele Munteniei, imbracati minunat, in straie populare sofisticate. As vrea sa mai vad un astfel de tirg. Tot respectul pentru organizatori!

Iata niste oameni care nu s-au ferit sa se declare mesteri populari si sa ne arate creatii deasupra acestui nivel.

Pe termen lung, a fost mai bine asa. I-am tinut minte. As fi vrut sa fotografiez toate numele, afisate la vedere in fiecare stand. N-am avut pe atunci prezenta de spirit s-o fac. Am luat citeva carti de vizita, prea putine. Mi-a fost pur si simplu jena sa-i deranjez doar pentru o poza, stiind ca am nimerit acolo din intimplare, cu buzunarele complet goale. As fi vrut sa cumpar tot.

Privind inapoi, simt ca lumea ar fi mult mai frumoasa, colorata si fericita, daca toti am avea curajul sa ne punem numele alaturi de creatiile noastre.

 

ISO 9001:2015, sau de la satisfactia clientului la nevoile clientului

Standardul SR EN ISO 9001:2015 cunoaste o dezvoltare extrem de interesanta fata de variantele sale anterioare. A fost complet reorganizat, iar publicul sau tinta a devenit peste noapte mai larg.

Desi se mentine ideea ca activitatea organizatiei este orientata spre client, „satisfactia clientului” a disparut ca obiectiv principal, fiind inlocuita de performanta. De ce? Pentru ca urmarind satisfacerea cerintelor clientului, scapam din vedere nevoile clientului. Nu ne trebuie tot ce vrem si de multe ori nu vrem ceea ce ne trebuie 😀

Aceasta abordare gresita duce la imaginarea de catre organizatie a unor potentiale cerinte ale clientului, care nesatisfacindu-i nevoile, in timp ii dauneaza, pina la punctul in care isi pierde potentialul de client. Deci organizatia, in dorinta de a obtine succes pe termen scurt, isi produce o paguba pe termen lung.

Vedem aceste rezultate peste tot, de la miscarile de strada globalizate, trecind prin produsele care se strica de indata ce le expira termenul de garantie, in goana dupa pretul cel mai mic, pina la tendinta media de a oferi subiecte de senzatie sau terifiante publicului, in locul informatiei.

Satisfactia clientului trebuie sa se refere strict la indeplinirea cerintelor acestuia, insa performanta se refera la calitatea generala a produselor, indiferent de cerintele explicite ale clientului. Performanta in managementul calitatii inseamna sa-i dai clientului ceva mai bun decit s-a asteptat.

De aceea, cu toate ca sint diverse voci care se ridica impotriva modificarilor radicale efectuate (15 ani de practicare a vechiului model sint greu de sters cu buretele), din punctul meu de vedere aceste modificari rezolva mai multe probleme majore, de care oricine a implementat vreodata un sistem de management al calitatii s-a lovit cu siguranta.

  1. Organizarea in jurul a 7 principii fundamentale de management. Incepind cu editia 2015, implementarea principiilor permite urmarirea unei ordini logice in elaborarea procedurilor si documentelor sistemelor, facind ordine in haosul creat de potentiala neconcordanta intre procedurile de proces (operationale) si capitolele standardului. Impreuna cu punerea organizatiei in context, ar trebui sa aminteasca organizatiilor care urmaresc doar profitul ca nu evolueaza in eter. Intocmai cum o specie nu este de sine statatoare, ci este integrata intr-un ecosistem, tot astfel si organizatiile sint integrate in si depind de mediul lor de afaceri.
  2. Introducerea notiunii de „organizational knowledge”. Inca o abordare a organizatiei ca organism viu, care ne trimite cu gindul la una din nevoile umane fundamentale: a lasa o mostenire. Aceasta este o noutate esentiala, din pacate prea putin bagata in seama. Scopul este de a implementa un principiu pina acum recunoscut doar de contabilitate: principiul continuitatii activitatii.
  3. Introducerea conceptului de leadership. Desi acesta este foarte mult utilizat in teoria manageriala si in practica vinzarilor, a fost ignorat pina acum de managementul calitatii. Aceasta modificare, alaturata organizarii in baza principiilor, indica o dorinta de re-umanizare a unor organizatii devenite reci, impersonale. Standardul cere organizatiei sa functioneze in baza principiilor, precum omul alege in baza valorilor sale – iar pentru ca organizatia ca entitate abstracta nu poate avea principii si valori, oamenii care o compun sint fortati sa le aiba. Este probabil o incercare disperata de a reveni la structurile de succes construite pe o idee puternica, de o personalitate puternica, precum Ford, in locul companiilor multinationale de azi, supranumite „rechini”, ai caror actionari anonimi se ascund in spatele unui Consiliu de administrare, avind diversi directori drept tapi ispasitori, si care dezvolta o adevata cultura organizationala, bazata pe spalarea creierelor, in spatele „brandului” lor reprezentativ. Sau poate brandul a ajuns sa primeze in fata organizatiei, tocmai datorita aplicarii leadership-ului in vinzari, insa nu si in management?
  4. Reducerea numarului documentelor obligatorii, in paralel cu diversificarea inregistrarilor obligatorii. Impreuna cu disparitia notiunilor de „document” si „inregistrare” si inlocuirea lor cu notiunea de „informatie documentata”, aceasta modificare ar trebui sa declanseze o reducere drastica a birocratiei. Daca la inceputul standardului documentatia strict reglementata a fost un plus, punind ordine in fluxul informational, in prezent certificarea sistemului de management al calitatii produce cantitati inimaginabile de birocratie inutila, care cresc exponential o data cu dimensiunea firmei. Nu doar ca e vorba de un consum inutil de timp si resurse materiale, dar este si o risipa criminala de resurse umane. Noua orientare a standardului ar trebui sa permita mentinerea in circulatie a numarului strict necesar de documente, fara de care organizatia nu poate functiona.
  5. Orientarea spre identificarea riscurilor si oportunitatilor. Identificarea oportunitatilor, iata un concept nou, care ar trebui aplaudat. Probabil ca nu i-a fost sesizata importanta, deoarece deriva din punerea organizatiei in context, un concept la fel de nou si inca impropriu asimilat de consultanti si organizatii. A te orienta doar spre identificarea riscurilor, ignorind oportunitatile, este ca si cum ai astepta permanent sa cada drobul de sare peste tine. Cit despre identificarea riscurilor, nu este vorba de riscurile financiare, la care ne zboara gindul prima data, nici de situatiile de urgenta. Noul standard cere organizatiilor sa identifice si sa elimine riscurile care ar putea sa produca neconformitati si sa afecteze satisfactia clientului. Din nou, o idee preluata din alt domeniu, anume din HACCP (ISO 22000:2005), dedicat sigurantei alimentelor. Dorinta ISO de a pune de acord standardele existente este de altfel explicita in vestita Anexa SL, o declaratie de intentie curajoasa, care urmareste organizarea tuturor standardelor in vigoare in baza acelorasi 7 principii.

Editia ISO 9001:2015 repara o multime de lucruri care schiopatau in vechea abordare si dovedeste o noua orientare a organizatiei ISO, una enciclopedista, preluind principii verificate din domenii conexe. Pentru mine a fost o surpriza placuta. Si inca n-am adus in discutie adevaratul sau potential. Managementul calitatii in editia 2015 poate fi implementat de orice entitate, cit de mica, avind sau nu angajati, cu sau fara scopuri patrimoniale. Ginditi-va: oricine poate implementa principii, mai greu insa putem identifica toate procesele pentru care erau prevazute inainte proceduri obligatorii. Ei bine, din 2015 se poate exclude de la aplicare oricare clauza – trebuie doar sa prezinti motive intemeiate. Ce usurare!

Imaginati-va entitatile bugetare certificindu-se si reducind birocratia, marind numarul de formulare transmisibile online (pentru ca standardul permite orice mediu de distributie si stocare a informatiei) si selectind personalul in functie de analiza riscurilor. 😉

Orientarea spre principii permite si oamenilor cu idei, care functioneaza in baza unor valori traditionale, sau religioase, sa-si dezvolte activitatea urmind liniile directoare ale managementului calitatii. Nu este nevoie de certificare pentru a le aplica, iar planificarea produce rezultate pe termen lung. Imaginati-va o lume in care valoarea este rasplatita 😉 Doamne ajuta!

Averea strinsa-n graba si din nelegiuire se imputineaza, dar cine aduna cu credinta se va imbogati (Prov. 13-11)

Descopera tipul de creativitate care te caracterizeaza

Motto: „Ea a tesut pinze subtiri si le-a vindut” (Proverbe 31:24)

„Dar sa nu te rusinezi de cele ce urmeaza si sa nu pacatuiesti tinind seama de oameni:(…) sa fii corect la cintar sau greutati, sa cistigi mult sau putin; sa ai cistig in urma unei vinzari,(…) sa numeri si sa cintaresti tot ce incredintezi cuiva si sa scrii totul, ce dai si ce primesti.”(Intelepciunea lui Iisus Sirah 42:1,4-5,7)

S-a vorbit de multe ori despre educatia ortodoxa ca si cum ar descuraja activitatile economice, prin comparatie cu alte culte. Nu sint sigura daca o astfel de eroare se datoreaza necunoasterii Bibliei, necunoasterii doctrinei ortodoxe, sau nici nu este o eroare ci o manevra psihologica pentru a descuraja romanii sa investeasca, o incercare de a face publicitate mascata sectelor, sau toate deodata.

Intr-adevar, Biserica Ortodoxa Romana nu pune la dispozitia credinciosilor cursuri de afaceri, precum nu scrie nici manuale de economie casnica. Credinciosul poate gasi toate informatiile privind calea cea dreapta in viata, in gospodarie si in afaceri chiar in Biblie, iar aplicarea principiilor in practica – in legislatie si in diverse manuale laice.

Una peste alta, nu este gresit sa ai o afacere, gresit (si rusinos, pentru ca este contrar Bibliei, deci un pacat, iar pacatul ne acopera de rusine) este sa nu o conduci bine, sa nu tii contabilitatea la zi si sa fii necinstit, inselind la cintar, sau scotind pe piata produse de proasta calitate. Gresit mai ales este sa-ti faci griji, precum saminta cazuta in pietris (Matei 13:3-23), pierzind nadejdea in Dumnezeu. Afacerea in viziunea ortodoxa este cea ideala, in care faci cu simt de raspundere ceea ce stii mai bine si ce-ti place, vinzi surplusul pentru a cumpara ce-ti lipseste, inveti si te perfectionezi permanent, fara sa-ti neglijezi sufletul si familia, iti iubesti si iti respecti aproapele, oferindu-i produse cit poti tu sa le faci de bune si ai incredere absoluta ca Dumnezeu va avea grija sa cistigi cit ai nevoie pentru a trai in belsug, dupa masura sufletului tau si nu dupa masura oamenilor.

Orice afacere porneste de la o idee, functioneaza in baza unei metode repetitive si ramine in viata prin perseverenta, contabilitate orientata spre management (nu spre fiscalitate) si reclama (platita sau din gura in gura)[v. nota 1]. Daca insa pentru industrie, turism, comert, etc. exista posibilitatea de a cumpara ideea sub forma unei inventii, a unui designer industrial, a unui arhitect/decorator, sau a unui bucatar, creatorul devenind angajat, sau traind de pe urma vinzarii/inchirierii drepturilor de autor, lucrurile stau putin altfel atunci cind artistul si artizanul se hotarasc sa-si deschida propria afacere.  Foarte multe magazine handmade[v. nota 2] se deschid cu entuziasm si apoi sint abandonate. Foarte multi artisti fac eforturi supraomenesti sa gaseasca o modalitate potrivita pentru a-si expune si vinde lucrarile, accesul la Uniunea Artistilor Plastici, de pilda si deci la expozitii oficiale, popularizate prin mass media si muzee, fiind limitat nu de nivelul artistic, ci de existenta unei diplome. In acelasi timp, creatorii de kitsch, care reproduc grosolan picturi celebre si le inrameaza somptuos, sau mizgalesc pinza fara sa aiba habar de tehnici si armonie coloristica, sau pur si simplu listeaza postere cu imagini din domeniul public (royalty free), au un succes major in rindul maselor lipsite de educatie artistica, ale caror suflete cauta ceva ce le ramine neclar.

Ce face diferenta, de ce raportul intre calitate si cistig s-a inversat? Faceti o comparatie intre succesul financiar al arhitectilor faraonilor egipteni, sau chiar al scolilor de arta renascentiste si saracia lucie in care au murit Van Gogh, sau Luchian. Cine-i vinovatul? Managementul defectuos, sau revenirea periodica a unor epoci intunecate, in care valorile se inverseaza si detinatorii banilor platesc pentru ce pot intelege si nu vor sa evolueze ca sa inteleaga mai multe? Nu au artistii suficiente cunostinte de marketing, sau nu au cumparatorii sufletele deschise spre mesajul artei?

Orientarea spre pragmatic si urmarirea obtinerii de rezultate financiare imediate au creat doua fluxuri convergente. Unul este al creatorilor de pseudo-arta, sau chiar kitsch declarat, care urmareste fabricarea cit mai rapida a unui numar mare de artefacte cu un cost de productie redus si evitarea investitiei in educatie. Al doilea flux este al cumparatorilor, care doresc sa fie in trend (un trend care le este indicat mura-in-gura de mass-media si alte mijloace publicitare si care implica multi bani, atit pentru mass-media cit si pentru producatorii la moda), dar sa cheltuiasca sume cit mai mici, pentru a putea sa se incline dupa cum bate vintul de indata ce apare urmatorul trend, adica urmatorul val de cumparaturi.

„Sa nu pacatuiesti tinind seama de oameni”… Doar de Dumnezeu. Sa nu te lasi luat de val. Sa stai pe val inseamna sa-ti asculti vocea interioara, inspiratia si admiratia. Cu toate acestea, nu e rusinos sa vinzi lucrul miinilor tale. Cum punem de acord inspiratia cu dezvoltarea unei afaceri?

Nosce te ipsum! a spus Socrate. Literatura dedicata micilor afaceri handmade sustine ca nu trebuie sa ai nici o pregatire prealabila si ca totul se invata din mers. Inselator mesaj. Poate ca se invata din mers administrarea afacerii, dar ca sa ai ce sa administrezi trebuie ca mai intii sa ai o afacere viabila. Ori viabilitatea oricarei intreprinderi depinde de trei aspecte: sa stii ce urmeaza sa faci, sa stii cum sa faci ceea ce ti-ai propus si sa delegi ce nu poti face tu insuti. Dar ca sa stii ce urmeaza sa faci trebuie sa intelegi mai intii ce vei face cel mai bine, pe termen lung, adica sa te cunosti pe tine insuti, sau cel putin sa stii exact in ce tip de personalitate creativa te incadrezi.

Chiar daca te grabesti si nu ai timp sa te pregatesti in avans, cel putin vei putea planifica perfectionarea printre celelalte activitati. Se spune ca daca amini inceputul unei afaceri pina ce esti sigur ca iese totul perfect, nu o vei mai porni niciodata. Dar va trebui sa intelegi ca si reversul este valabil: daca nu vei depune cit mai repede eforturi ca totul sa iasa perfect, numele tau va fi uitat in scurt timp si vei ramine doar cu un mare stoc de produse si o gaura in buzunar tot atit de mare.

Pentru a-ti veni in ajutor, am conturat patru tipuri de creativitate, alege-l pe cel care te reprezinta cel mai bine. Ele se aplica indiferent daca te simti inclinat spre creatiile materiale sau spre cele imateriale[v nota 3] si indiferent de meseria/profesia practicate in prezent. Nici unul nu este „mai bun”, „mai rau”, sau superior altora. Sint doar diferite si necesita abordari manageriale diferite. Tipologia aceasta se refera la alegerile persoanei si nu la calitatea rezultatelor individuale, aceasta depinde doar de perseverenta si nivelul moral al fiecaruia.

Desi le-am dedicat in special celor care vor sa inceapa cu succes o mica afacere, oricare dintre noi se poate recunoaste intr-una dintre tipologii. Creativitatea intervine in orice domeniu al vietii, de la gradinarit si agricultura, pina la fabricarea suruburilor.

Lucrurile nu sint intotdeauna atit de simple precum par. S-ar putea sa consideri ca apartii unei categorii si in timp sa-ti dai seama ca te-ai inselat. Daca ai deja o afacere (sau un servici) si te simti nefericit, stresat, te plictiseste, sau te oboseste, poti verifica daca se potriveste tipului tau de personalitate.

Fa click pe fiecare dintre nume pentru a vedea ce-l caracterizeaza. Pentru usurinta lecturii, le-am dedicat articole individuale.

Mestesugarul

Artizanul

Artistul

Designerul

Exista si riscul sa te imbogatesti rapid, facind totul pe fuga si dupa ureche. Pentru fiecare exista un public. Chiar daca nimeni nu-ti va tine minte numele, nici chiar proprii clienti, lipsa ta de etica va avea consecinte pe termen lung asupra calitatii vietii si starii morale a natiunii.

De aceea, fac pe aceasta cale un apel catre potentialii tai clienti: dragi detinatori de bani, alegeti sa platiti pretul corect pentru lucruri mai putine, dar de calitate! Iar daca nu stiti sa le recunoasteti, deschideti o revista sau un site dedicat artei, de exemplu, al unui muzeu. Sau mai bine vizitati un muzeu. Uitati-va la o ie cusuta de strabunica. Alegeti materiale naturale, reciclabile sau reciclate. Intrebati inca doua-trei persoane in care aveti incredere ca vor fi sincere. Cineva care depinde de dumneavoastra nu va avea curaj sa va spuna in fata ca aveti o inclinatie morbida catre kitsch. Ascultati-va inima – cumparati doar ce va merge la suflet, „ce e frumos si lui Dumnezeu ii place”. Daca reusiti sa admirati un fotomodel intr-o revista, veti reusi sa alegeti si cel mai frumos obiect dintr-un magazin. Este mai bine sa aveti confort decit dulapuri pline. Nu cade cerul daca nu schimbati decorul casei o data pe an. Dar se cutremura de fiecare data cind mai apare o uritenie pe lume.

________________________

Nota 1: Din pacate, toata lumea evita sa puna intrebarea esentiala: de ce o firma are nevoie de reclama platita? Sint citeva motive posibile: produsele sale nu sint suficient de bune, nu sint diferite prin nimic de ale concurentei, sint exagerat de scumpe fata de ale concurentei, sau se urmareste scoaterea de pe piata a concurentei, sau firma nu este sigura de calitatea produselor sale si vrea o asigurare suplimentara.

Nota 2: Azi o sa spun si eu asa, handmade, in loc de lucru de mina, desi nu este in dictionar. Pentru usurinta, o data ce termenul s-a impamintenit atit de tare incit pina si la Oficiul Registrului Comertului l-am auzit cind a fost vorba de alegerea obiectului de activitate pentru un PFA. Trebuie sa specific totusi ca este vorba de acceptiunea romaneasca pentru handmade, deoarece in engleza exista o diferentiere neta intre handmade, homemade (echivalentul „industriei casnice„), make si craft.

Nota 3: Termenii „obiect”, sau „produs” in acceptiunea prezentului articol sint termeni generali si pot desemna atit creatii materiale, palpabile, cit si creatii imateriale, fie ele digitale (de exemplu: fotografii), efemere (dans, teatru, instalatii ale artistilor plastici) sau care necesita un suport material pentru transmitere (muzica, literatura). Astfel, in tipologia propusa de noi, luind ca exemplu muzica si simplificind la maxim, cu scuzele de rigoare, mestesugarul ar putea fi cintaretul profesionist care interpreteaza melodiile compuse de altii, dar si proprietarul unei case de discuri, artizanul ar putea fi lautarul, dar si cintaretul de jazz, artistul ar putea fi cintaretul de opera, dar si cantautorul, iar designerul ar putea fi compozitorul, dar si dirijorul. Aceasta nu inseamna, fireste, ca un dirijor din viata reala nu se poate recunoaste in mestesugar – acesta ar putea fi motivul pentru care nu are un renume international, profesia lui nu i se potriveste, dar ar putea fi si un punct de pornire pentru a obtine acest renume, perfectionindu-se in moduri specifice mestesugarului. Toate variantele sint pline de respectabilitate, in masura in care individul le-o confera.

Din motive necunoscute, in acest articol nu pot adauga note de subsol decit in acest mod incomod. Imi cer scuze pentru inconvenient!