alimente medicament

Salata de fasole boabe – reteta de post

Argument

Dupa de am vorbit despre fasolea pastai, iata si o reteta cu fasole boabe. Desi prezenta in majoritatea cartilor de bucate, in diverse variante, aceasta este o reteta oarecum eluziva. Am incercat-o de citeva ori fara sa obtin ceva cit de cit comestibil. Pina ce i-am descoperit ingredientul secret: hreanul.

Hreanul e o crucifera autohtona, ruda cu varza. Simplul fapt ca este o crucifera, adica florile sale au 4 petale in forma de cruce, ne duce cu gindul la energii pozitive. Pornind de aici, stramosii au constatat ca el actioneaza in mod magic pentru stirpirea puricilor, creaturi demonice,  prin extrapolarea efectului crucii asupra dracilor, dar este considerat si afrodisiac – mai degraba o reminiscenta a vechilor „leacuri de dragoste”, ceea ce e cu totul altceva.

Este folosit intens in tratarea reumatismului,  mai ales sub forma de unguente, de cind companiile farmaceutice lupta sa impuna medicina alopata ca forma „kosher” a medicinii, ascunzind faptul ca principiile active din medicamentele lor sint furate din medicina traditionala, de au ajuns sa convinga pina si Biserica, sau mai precis anti-crestinele sale „birouri pentru erezii”. De aceea, pentru a reveni la natural, iata si reteta strabunicii: se pune hrean ras intr-o sticla si se acopera cu tuica. Sau cu gaz lampant, daca mai aveti de unde sa luati. Se lasa minim 1 saptamina la macerat si se aplica sub forma de comprese sau frectii. Functioneaza la fel de bine si pentru raceala si gripa, dureri musculare. Nu are termen de valabilitate – folositi pina se termina. Probabil alunga si puricii aplicat pe piele in formula asta 🙂

In bucatarie, il stim probabil cel mai bine din borcanele cu muraturi si din salata de sfecla rosie, unde functioneaza ca un conservant natural. Dar la fel de bun e si in salatele care contin cartofi, sau in diverse sosuri pentru friptura.  Desi intra in categoria condimentelor picante, in mod bizar are efect invers asupra ulcerului – il trateaza. Traditional, pentru dureri de stomac se consuma amestecat cu zahar.

Reteta

Reteta are doua parti – operatiunile pregatitoare si prepararea propriu-zisa.

Operatiunile pregatitoare

  • Hreanul ras – acesta se prepara din timp, adica e bine sa-l avem mereu in casa. Unii spun ca e bun primavara, pina la prima furtuna cu tunete, altii il scot din pamint toamna, in vremea muraturilor. Oricind ar fi, radacina de hrean se curata de coaja si se rade sau se da prin masina de tocat, daca e mai multa. Indata ce s-a maruntit, se presara un praf de sare, apoi razatura se amesteca bine cu otet de vin, batind cu furculita. Nu este o cantitate fixa de otet, depinde de hrean – puneti pina ce amestecul devine pastos si incepe sa fie zemos cind apasati cu lingura. Imediat il indesati bine de tot in borcane de 375 ml (nu prea mai au toate acelasi volum, deci orice dimensiune intre 300 si 400 ml, nu mai mari, ca sa nu stea mult incepute), sa nu ramina goluri de aer.

Cu hreanul trebuie lucrat repede, sa dea de otet inainte ca principiile active sa se oxideze in aer. Dupa conservare, el se va macera usor in otet, capatind o culoare mai intunecata – atunci e maturat si perfect pentru consum. Pentru urgente, trebuie sa aiba totusi cel putin 2 saptamini de macerare.

Ei, nu trebuie sa faceti hrean ras special pentru reteta aceasta, e bine sa-l aveti in casa pentru orice – salata de sfecla rosie, salate de cartofi, maioneza, sos de gogonele… Ah! Da, sos de gogonele, delicios – dar asta e alta reteta, toate la timpul lor.

  • Fasolea boabe – se alege, se spala bine si se pune la inmuiat cu o seara inainte, in apa rece cit sa depaseasca nivelul boabelor cu un lat de palma. A doua zi, se arunca apa, se mai spala in 1-2 ape si se pune alta apa pentru fiert – de aceasta data, cit sa depaseasca niveul boabelor cu 3-4 cm. Sarea se pune dupa gust, de la inceputul fierberii – fasolea fiarta fara sare nu va mai trage sare din salata si va avea un gust fainos. Nu se pune bicarbonat! Se fierbe pina ce boabele sint moi si se transforma complet in pasta cind le apasam intre degete, dar inca sint intregi si nu s-au imprastiat prin zeama.

Prepararea

Cantitatile se inmultesc dupa cita fasole ati fiert. La 3 cani de boabe fierte de fasole luam 3 cepe mijlocii taiate in jumatate si apoi felii subtiri (rondele), jumatate de borcanel de hrean conservat, 5 linguri otet de vin, 7 linguri ulei, piper dupa gust(optional). Se amesteca bine ingredientele pentru sos, ceapa desfacindu-se fisii, apoi se adauga boabele de fasole cit mai fierbinti, ca sa traga otetul.

Lasati la rece si serviti, simpla, de post, sau ca garnitura la friptura de porc.

Varianta: adaugati in salata castraveti murati rondele sau gogosar murat taiat fisii. Dar aici gusturile sint impartite, deci probati mai intii intr-o cantitate mica de salata.

Pofta buna!

P.S. Nu uitati! Fasolea boabe contine inhibitori ai digestiei, care se distrug complet doar la fierbere. Asa ca fierbeti-o bine, altfel veti intelege ce inseamna vorba din batrini:

Fasolica tucara,

boierul se bucura,

cucoana se supara. 😛

Controversatul porc si solutia ortodoxa

Se spune ca pentru romani „cea mai buna leguma e porcul”. Interesanta aceasta zicala la un popor pentru care zilele de post se intind peste mai mult de jumatate de an.  Cum se explica trecerea la consumul liber al carnii de porc la populatiile ortodoxe, desi celelalte religii care se revendica de la Scripturi – evreii si islamicii – pastreaza o interdictie stricta, asa cum o regasim in Levitic si in Deuteronom?

Pentru a intelege fenomenul, trebuie sa intelegem mai intii termenii si cauzele interdictiei. Au curs riuri de cerneala despre subiect, majoritatea incercind sa gaseasca diverse explicatii igienico-sanitare: trichineloza, climatul cald, viermii intestinali, etc. Toti uita insa ca Biblia nu vorbeste despre materie, desi materialul reflecta intocmai transcedentalul. Daca porcul este interzis trupului, inseamna ca in el exista implicit un pericol pentru suflet.

Dar sa vedem mai intii care sint termenii Legamintului1 in aceasta privinta.

Porcul, deoarece are copita despicata, despartita in doua unghii, dar nu rumega, sa fie necurat pentru voi.” (Leviticul, 11:7)

Iar pe acestea nu le veti minca[…] nici porcul, fiindca are copita despicata si copita despartita in unghii si nu rumega defel: e necurat pentru voi„(Deuteronomul, 14:7-8)

Textul este identic in ambele carti ale Bibliei si explica interdictia cu totul altfel decit prin boli sau igiena. Ne ducem mai degraba cu gindul la imaginea Diavolului,  avind copite, coada imbirligata cu un smoc de par in virf (ca si porcul) si barba de tap. De altfel, anatomia, fiziologia si genetica porcului sint atit de apropiate de cele umane, incit medicina moderna chiar foloseste diverse tesuturi de porc pentru experimente medicale si transplanturi.

Avem in fata o enigma a carei cheie nu o putem afla decit din Evanghelie.

Si trecind el de cea parte în laturea Gherghesenilor, l-au intimpinat pre dinsul doi indraciti, iesind din morminturi, foarte cumpliti, cit nu putea nimenea sa treaca pre calea aceea. Si iata au strigat graind: Ce este noua, si tie Iisuse Fiul lui Dumnezeu ? Ai venit aici mai inainte de vreme sa ne muncesti pre noi ? Si era departe de dinsii o turma de porci multi pascindu-se. Iar dracii il rugau pre el zicind: De ne scoti pre noi, da-ne voie sa ne ducem in turma cea de porci. Si a zis lor: Mergeti. Iar ei iesind, au mers in turma cea de porci, si iata s-a pornit toata turma cea de porci de pre tarmuri in mare, si au murit in ape. Iar pastorii au fugit, si mergind in cetate, au spus de toate si cele de cei indraciti. Si iata toata cetatea a iesit intru intâmpinarea lui Iisus; si vazindu-l pre dinsul, l-au rugat, ca sa treaca din hotarele lor. Si intrând în corabie, a trecut si a venit în cetatea sa.” (Matei 8:28-34, 9:1)

Episodul are doua parti distincte. In prima, dracii sint stramutati in porci, la cererea dracilor. In a doua, Hristos paraseste localitatea, fara a intra in ea, la cererea oamenilor de aceasta data. Daca porcii sint recipienti ideali pentru draci,  devine inevitabil ca ingestia carnii de porc sa fie periculoasa pentru suflet – iar cei afectati, precum locuitorii zonei, hraniti cu porc, il resping din viata lor pe Hristos si pe Dumnezeu o data cu el.

Insa daca Iisus a avut puterea sa scoata dracii din oameni, tot prin puterea Lui ii scoatem si din porci. Consumul porcului de catre crestini se intemeiaza pe o viziune a lui Petru din Faptele apostolilor. Citind in intregime capitolul 10 din Fapte si urmarea sa din capitolul 11 (prea lungi pentru a le prelua integral aici), asa cum se si cuvine, fara a rupe ceva din context, intelegem mai multe.

Prima etapa este aparitia simultana a doua vedenii, in colturi diferite ale lumii. Cornelie, un ne-iudeu vede ingerul Domnului, care il trimite la Petru, iar Petru vede cum sa procedeze cu acesta. In primul rind, nu este un vis ci o vedenie in stare de trezie, care i se arata lui Petru in timp ce gatea inainte de rugaciune (Fapte, 10:10). In al doilea rind, el este indemnat sa injunghie si sa manince (Fapte, 10:13), nu doar sa manince, cu alte cuvinte sa sacrifice animalele. Masa dumnezeiasca includea „toate cele cite cu patru picioare ale pamintului, si fiarele, si cele ce se tirasc, si pasarile Cerului” (Fapte, 10:12), nu doar porcul – este vorba de o ridicare generala a interdictiilor alimentare, pentru crestini, conditionata de desfasurarea unui sacrificiu ritualic prin care Domnul insusi curateste alimentele.

A doua etapa a episodului il pune pe Petru fata in fata cu numitul „Cornelie” (Cornel in romana moderna). Acesta, indemnat de Ingerul Domnului, se cere crestinat, iar Petru, vazind ca asupra acestor italieni (Sic!) credinciosi s-a pogorit Duhul Sfint ca si asupra apostolilor la Cinzecime, folosind solutia din vedenie, ii crestineaza prin botez. Unde este paralelismul intre mincare si straini? Este vorba de ceva considerat necurat pina atunci, in care pot salaslui draci (Cornel = cel incornorat) si care se curata printr-un sacrificiu ritualic – botezul fiind moartea omului, urmata de o renastere in urma primirii Sfintului Duh (Fapte,  10:44, 11:16).

A treia etapa este cea in care Petru, certat de ceilalti apostoli pentru ca a crestinat ne-iudei, descrie vedenia si solutia aplicata, care sint general aprobate si ulterior folosite si de ceilalti ucenici misionari. Ucenicii plecati inainte de eveniment („cei ce s-au risipit pentru tulburarea ce s-a făcut pentru ştefan”, Fapte, 11:19 face referire la Fapte, 6-8) nu se adreseaza decit iudeior, necunoscind vedenia lui Petru.

Toate bune, am inteles cum se alunga dracii din om prin botez, si chiar cum se vindeca un Drac prin primirea sa in Biserica2, dar nu ne-am lamurit inca asupra porcului. Aici vine rindul Traditiei sa vorbeasca, in calitatea sa de ritual revelat.

Romanul sacrifica porcul de Ignat, 20 decembrie. Porcul este pus la post cu o zi inainte, pentru a se curata trupeste. Este legat de picioare, precum Hristos a fost legat pe cruce, este injunghiat, precum Hristos a fost impuns cu sulita. Dupa moarte, este pirlit, adica purificat prin foc, spalat, adica botezat si apoi tamiiat, ca orice mort crestin. Pe frunte i se face semnul crucii, nu doar in amintirea cununii de spini ci si ca semn prin care crestinul se anunta lumii. Apoi se prepara pomana porcului, o masa de dulce in plin post, care decurge precum orice pomana. Participa lucratorii de la taiatul porcului, adica oamenii care l-au cunoscut in viata si dau marturie pentru el. Se bea alcool, ca la o impartasanie. Abia dupa implinirea rinduielii se incep pregatirile pentru consum. Abia astfel crestinat porcul nu mai este spurcat.

Carnea conservata tine pina la iesirea din iarna, cind intram in postul Pastelui si nu mai consumam porc pina iarna viitoare. De Paste sacrificam mielul, in vara pasari diverse si eventual un vitel. Deci in continuare consumul porcului este strict reglementat.

Ce se intimpla insa in prezent? Propovaduirea ateismului timp de zeci de ani a facut ca traditia sa para invechita si ilogica, o simpla superstitie. Industria alimentara si noua lege care ni se spune ca a fost impusa de UE ne interzic sacrificiul ritualic si ne ofera carne de porc taiat in abatoare, unde nu mai poate fi vorba de botez.3  In aceeasi situatie se afla si cultele care resping Vechiul Testament si/sau Traditia, unele din ele refuzind sa manince alimente de origine animala, altele insa consumind porc fara a-l supune ritualului traditional.

Ne mai miram de ce acest consum are repercusiuni grave asupra organismului? Ne mai miram de ce ingestia preparatelor industriale din porc duce la o dependenta care ne face sa cautam scuze pentru a refuza postul? Oare nu primele urmari ale a consumului de untura asupra corpului fizic sint depunerea colesterolului si obezitatea4? Solutia ar fi atit de simpla – sa mincam doar carnea de porc taiat in casa, preparata in casa, care ne-a protejat de frig si ne-a hranit stramosii atitia ani.

N-am putea incheia discutia fara o scurta referire la iudei si Coran. Intrucit iudeii s-au autolimitat la Vechiul Testament, nu au acces nici la explicarea restrictiei, nici la dezlegarea acesteia prin botez. Este intelept astfel ca ei sa nu consume in continuare porc.

Islamicii insa reprezinta un trist exemplu asupra modului in care prejudecatile afecteaza gindirea. Ei refuza doua aspecte evidente: filiatia Coranului dinspre Scripturi si faptul ca aceasta filiatie le-a dat deja dezlegare la porcul crestinilor.

Va sint oprite mortaciunea, singele scurs, carnea de porc, animalele cele asupra carora a fost pomenit numele altcuiva decit al lui Allah[…]” (Sura a cincea, versetul 3) – aceasta este filiatia Vechiului Testament, respectiv interdictia inchinarii la idoli si lista animalelor necurate din Levitic.

Astazi va sint ingaduite voua cele bune. Mincarea celor carora li s-a daruit Scriptura va este ingaduita si voua, iar mincarea voastra le este ingaduita si lor” (Sura a cincea, versetul 5) – aceasta este filiatia Noului Testament. „Astazi” este un termen temporal care indica evolutia in timp, de la versetul 3 catre versetul 55. Scriptura, la data scrierii Coranului, includea si Noul Testament – deci crestinii sint inclusi la rindul lor. Iar intrucit crestinii maninca porc – in anumite conditii, reiese ca si musulmanii pot minca porc, in aceleasi conditii. Este vorba de un schimb alimentar, iar nu de o permisiune acordata musulmanilor de a-l sacrifica si gati.  Si iata cum unii musulmani din Romania maninca de multe ori la masa cu ortodocsii, inclusiv carne de porc de la acestia, fiind astfel mai buni supusi ai lui Allah decit cei care refuza porcul si in zilele noastre.

 

 

 


  1. Ai Legamintului si nu ai Legii, pentru ca Legamintul, in sensul de „contract” este descris in Levitic. Legea este unilaterala,  o „normă cu caracter obligatoriu, stabilită și apărată de puterea de stat”, o „regulă imperativă stabilită de autoritatea supremă”, fara obligatii din partea legiuitorului ci doar a celor supusi legii, in timp ce Legamintul prevede obligatii de ambele parti. 
  2. Sa fie oare formularea Bibliei din 1857 intimplatoare? „Iar un bărbat oarecare era în Cezareea anume Cornelie, Sutas[nu soldat de rind] din ceata ce se chema Italienească„(Fapte 10:1) „Iubiti pre vrăjmasii vostri, binecuvântati pre cei ce vă blesteamă pre voi” (Matei 5:44) 
  3. Cu toate acestea, macelarii care au mostenit rinduielile vechi, din om in om, inca mai fac o cruce pe capatina porcului dupa sacrificare, fara a fi constienti de semnificatia acesteia. Iar procesul tehnologic si sectia in care se taie porcul se numesc in continuare „sacrificare”. 
  4. Am vazut mai demult ca suferinta sufletului are drept consecinta acumularea patologica de materie in trup. 
  5. Nota la traducerea in romana adauga acestui verset „doar mincarurile permise de Islam dintre ele”. Ce este oare Islamul, alta decit religia intemeiata pe Coran? Daca este Coranul cartea Legii Islamului, atunci ar putea fi alte mincaruri permise de Islam decit cele pomenite textual in Coran, adica in textul avut deja in fata? Un exemplu graitor al modului in care se eludeaza sensul propriu al cuvintelor in cautarea unei justificari pentru prejudecatile personale. Se vede ca au si ei fariseii lor, care adauga Legii reguli omenesti. 

Mincare de cartofi de post, sau cum sa gatim fara cintar

Argument

Gatitul fara cintar este cel mai sanatos, pentru ca ne scapa de grija masurii si a numaratului portiilor si face loc improvizatiei. Portia de amuzament asociata reinventarii retetei va incarca masa de prinz cu energie pozitiva.  Desi pare cea mai simpla, mincarea de cartofi are citeva secrete pentru reusita, iar multe carti de bucate o trateaza superficial. Cartoful si ardeiul, plante solare, aduc impreuna atit o mare cantitate de proteine(baza musculaturii) si glucide complexe(energie eliberata in timp), cit si vitaminele atit de necesare pe timp de iarna.  Morcovii sint responsabili de gustul dulce si culoare, precum si de indispensabila vitamina A, iar sucul de rosii corect preparat contine licopen (pro-vitamina A) si vitamina C. Daca mai adaugati si o garnitura de muraturi in saramura, refaceti si microflora intestinala, care va ajuta sa luptati cu infectiile. O mincare perfecta pentru anotimpul rece.

Ingrediente si preparare

Curatati si tocati marunt ceapa, atit cit sa acopere fundul cratiei pe care urmeaza sa o folositi la gatit cu un strat cam de 1-2 degete. Daca e prima data cind incercati, puneti ceapa tocata intr-un bol si turnati in cratita cit este necesar. Ceapa ofera dulceata mincarii, nu fiti zgirciti cu ea. Nu pastrati resturile de ceapa tocata, ele devin toxice in aer.

Citiva morcovi subtiri se taie rondele si se adauga la ceapa. Cantitatea de morcovi nu trebuie sub nici o forma sa o depaseasca pe cea de ceapa. Comparati cantitatile, folosind boluri diferite pentru fiecare leguna. Morcovii sint optionali in reteta. Un ardei gras, sau kapia, se taie cubulete.

Se pune ulei de floarea soarelui cit sa acopere bine fundul cratitei si se incinge un pic, apoi se rastoarna inauntru bolurile cu ceapa, morcovi si ardei si se calesc, pe foc mijlociu, amestecind continuu, pina se ingalbenesc bine si ceapa devine sticloasa. Apoi se adauga apa cit sa fluidizeze amestecul, se acopera cratita si se inabusa, amestecind regulat si adaugind treptat cite putina apa. Cind legumele capata consistenta unui sos, se pot adauga cartofii.

Intre timp se curata cartofi rosii si se taie cubulete. Se adauga in cratita de indata ce sosul de ceapa s-a format, impreuna cu sare grunjoasa dupa gust (cartoful absoarbe multa sare, dar o lingura de lemn rasa la o cratita de 7 litri ar trebui sa fie suficienta). Adaugati apa, suficienta cit sa fiarba – putin sub nivelul cartofilor, pentru a se lega bine mincarea. Pina ce va acomodati cu potrivirea cantitatilor, puteti adauga cartofii in transe, pe masura ce ii taiati, pina ce cratita este aproape plina, amestecind ca sa nu se lipeasca.  Lasati sa fiarba in continuare la foc mijlociu. Daca scade prea mult la fiert, mai adaugati cite putina apa.

In cca 20 minute, la foc mijlociu, cu oala descoperita, cartofii ar trebui sa fie fierti. Cunoasteti ca sint gata daca, la amestecarea cu lingura de lemn, colturile incep sa se rotunjeasca si sosul se ingroasa ca si cum ati fi adaugat faina (sa nu cumva sa puneti faina, stricati mincarea!) iar furculita ii sfarima cind patrunde in ei. Nu uitati sa amestecati periodic!

E momentul sa puneti condimentele si sucul de rosii. Condimente: piper macinat, cimbru macinat (se macina perfect intr-o risnita electrica pentru condimente) sau chiar ramurele uscate, busuioc maruntit. Puneti treptat, cite putin din fiecare, mirosind aburul mincarii, in asa fel incit nici una din arome sa nu devina dominanta.  Sucul de rosii trebuie sa fie suficient incit sa inroseasca totul, tineti cont ca se acentueaza culoarea la fiert. Gustati, pentru a obtine o mincare un pic acrisoara. Indiciu: o cana mare de suc de rosii la o oala de 7 litri ajunge, daca sucul e gros, facut in casa.  Mai gustati o data de sare. Tineti cont ca muraturile de casa sint sarate si ele.

Continuati fierberea, acoperind oala, pina ce se formeaza sosul – sucul de rosii va deveni intunecat si va scoate stelute de ulei la suprafata.

Serviti fierbinte, cu muraturi. Gustul cel mai bun il va avea in strachina de lut.

Atentie! Cartofii prea fierti se vor transforma in piure cind amestecati in mincare, cei nefierti vor produce dureri de burtica. Folositi doar lingura de lemn, care nu ii sfarima si nu oxideaza.

Fiti creativi!

Daca veti incerca variante diferite – cu/fara morcov, cu/fara ardei, marar in loc de condimentele din reteta – veti obtine de fiecare data o mincare noua, plictiseala este exclusa.

In locul ardeiului gras proaspat, puteti adauga la final pasta de ardei cit sa coloreze bine mincarea, sau ardei gata tocat si oparit, congelat, spre finalul fierberii.

Vara, cartofii noi, busuiocul si cimbrul verde vor oferi un gust racoritor.

Aceasta este o mincare de baza, in care se pot adauga:  de post – mazare boabe (se pune la fiert cu minim 10 minute inaintea cartofilor), soia cuburi – fiarta inainte si putin prajita in ulei; de dulce – carnita prajita/fripta/fiarta. Daca reduceti cantitatea de apa la jumatate, puteti finaliza mincarea la cuptor, gratinind-o cu putin cascaval ras.

Pofta buna!

 

Reteta rapida – fasole pastai gratinata

Argument

Nu sintem vegetarieni. Cita vreme Biblia pune laptele printre alimentele indispensabile vietii, a fi vegan este la fel de inutil crestineste precum este si din punct de vedere medical, fiziologic si biochimic. Postul nu este pentru burta, ci pentru spirit – dar despre aceasta intr-un articol viitor.

Fasolea este, ca si in Jack si vrejul de fasole, un aliment magic. Pastai sau boabe uscate, reprezinta un aliment complet pe tot timpul anului, mai hranitoare si mai satioasa decit cartoful. Nu voi intra in amanunte, dar puteti gasi usor pe internet atit traditiile legate de fasole, cit si dovezi arheologice privind cei cca 10000 de ani de cultivare. Ce ma uimeste este uitarea ei de catre bucatarii mai mult sau mai putin profesionisti ai prezentului, prea concentrati asupra altor ingrediente, mai exotice.

Multi bolnavi nu stiu ce sa mai puna pe masa, din cauza restrictiilor alimentare. Aceasta reteta poate fi consumata de oricine. Nu contine nimic iritant, iar efectul anti-colesterol al pastailor permite adaosul de brinza, eventual in cantitate mai mica sau mai slaba.

Pur si simplu aceasta reteta ovo-lacto-vegetariana este o reteta rapida, care nu necesita multa manopera si nici abilitati speciale de bucatarie, insa ofera un rezultat apetisant chiar si pentru mofturosii de orice virsta.

Viata este complicata iar grijile ne fac sa uitam adesea de cele sfinte si sa ne indepartam de Dumnezeu, gindind in schimb la programul incarcat si la bugetul deficitar. Uitam astfel ca Dumnezeu ne-a spus sa nu ne facem griji cu asta, pentru ca el nu va lasa sa ne lipseasca piinea cea de toate zilele. Mincarea simpla, in care punem un ingredient secret, ne satura cu putin si nu ne tine ore in sir in bucatarie, un timp pe care il putem petrece linga familie. Secretul?  Odata cu ingredientele puneti si multa dragoste in timp ce gatiti. Nu incarcati alimentele cu energie negativa, fiind nervosi sau injurind, chiar daca v-ati taiat cind ati ras brinza sau ati tocat ceapa. Dimpotriva, ginditi-va ce gust o sa aiba si cit de bucurosi vor fi membrii familiei cind vor gusta. Nici nu va imaginati ce gust bun capata mincarea de la gindurile bune si ce cantitate infima va fi suficienta ca sa va saturati. Pentru ca ne satura sentimentul din ea si nu biochimia alimentului. Hrana devine vie daca ii dam noi viata.

Reteta: Fasole pastai gratinata

Se pot folosi orice fel de pastai – fideluta, late, galbene sau verzi, noi am folosit zilele trecute pastai verzi de pe vrejurile jumulite din cimp.
Fasolea verde se spala, se curata de virfuri si ate si se fierbe cca 20 minute in apa clocotita cu sare. Daca pastaile sint mai trecute si atoase, se pot desface si se recupereaza boabele din ele. Sint foarte bune combinate cu pastaile si se fierb exact la fel de repede. Sarea grunjoasa e cea mai buna pentru gatit, cea extrafina nu prea sareaza.
Cit fierbe fasolea, pregatim ceapa. Citeva cepe (mai multe = mai bine, pentru ca ii dau dulceata) se toaca marunt si se calesc in ulei pina devin sticloase. Nu e nevoie sa se inabuse, pentru ca se mai inmoaie cit stau in cuptor.
Intr-un vas de Jena sau o tava potrivit de mare se pune ceapa, cu tot cu uleiul in care s-a gatit, cu care se ung un pic peretii vasului, ca sa nu se arda in cuptor. Deasupra se repartizeaza pastaile de fasole.
Separat, se rade o bucata de cca 250 gr brinza telemea (de capra e cea mai potrivita, fiind aromata). Se adauga doua oua crude si se bat impreuna. Se asezoneaza cu piper alb macinat si coriandru macinat (se gaseste coriandru boabe si daca e macinat proaspat e cel mai parfumat). De sare nu mai este nevoie. Se adauga lapte fiert pina ce se subtiaza putin amestecul de brinza. Se toarna cite putin  peste pastaile din vasul de Jena, distribuind uniform brinza. Nu se duce la fund, dar se va repartiza singur in toata compozitia in timpul coacerii.
Puteti inlocui brinza cu putin cascaval (dar nu afumat), sau parmezan (in cantitate mica, fiind foarte sarat).
Dam vasul in cuptorul rece, pentru a proteja sticla de Jena si il lasam acolo, la foc potrivit, cca 40 minute, sau pina ce se coaguleaza complet oul si deasupra se formeaza o crusta un pic galbuie.
Se serveste cald.

Pofta buna!

Retete simple cu varza murata si usturoi

A fi chef la Master Chef este o responsabilitate. O initiativa sub licenta, dar laudabila. Si in acest an, cu niste cistigatori pe merit. Tocmai de aceea am cirtit zgomotos in familie vazind unele scapari ale emisiunii. De pilda, supa crema de rucola – am o astfel de reteta in colectie de acum vreo 5 ani sau mai mult. N-am probat-o, dar nici n-am sustinut ca n-am auzit de asa ceva in viata mea. Acum doua sezoane, stilul fusion le-a dat batai de cap si domnilor chef(i), nu doar concurentilor. Cel mai tare m-a suparat insa faptul ca dumnealor au probleme cu bucataria romaneasca. Nu stiu daca stapinesc macar retetele raposatului Radu Anton Roman (fie-i tarina usoara!), insa cu siguranta le e straina combinatia extrem de romaneasca, specifica nu doar zonei Gorjului, cum pe buna dreptate a sustinut Gabriel Apostol, ci si Dobrogei si unei mari parti din Muntenia: sarmale cu piftie. Or fi dumnealor de prin zonele Moldovei unde se papa sarmaua cu iaurt sau smintina? Nu stiu, dar stiu ca mult au de pierdut cei care nu incearca sa combine fierbintele sarmalei cu recele piftiei si zeama dulce a raciturilor cu acrimea sarmalutei.

Pentru mine, sarmalele de orice fel inseamna munca si migala multa, plus timp, pe care pina de curind nu l-am avut. Asa ca, de nevoie, am trecut de la retete sofisticate, cu tocaturi si multe etape de fabricatie, la mincaruri simple si rapide, cit mai putin procesate.

Retetele ce urmeaza, desi sint pe un blog – horribile visu, Master Chef 🙂 – sint gatite si degustate cu succes in familie. In plus, sint alimente cu incarcatura magica, ancorate in traditie.

Varza, cruda sau murata, si zeama ei numita moare – poate pentru ca te scoala de pe patul de moarte? – are o lunga traditie magica si medicala. Traditia spune ca Sfintului Ioan Botezatorul de 7 ori i s-a taiat capul pe varza si a inviat. Sarea, ca ingredient esential in moare, are la rindul ei un important rol magico-religios, in  principal de protectie impotriva duhurilor rele si curatire. In termeni mai moderni, cristalele de sare au o mare putere de purificare a oricarui spatiu sau aliment, absorbind si convertind energiile negative. Constatind anterior ca urmarile vizibile ale condensarii energiei in materie sint obezitatea si cancerul, nu este de mirare ca varza murata este principalul aliment anticancerigen, iar varza are efecte rapide in obezitate. Dar nu va bazati doar pe regim! Nu uitati ca materia este manifestarea celor nevazute, deci adaugati iubire si credinta in retete cind le gatiti! Cei dragi vor simti cel mai bun gust, oricit de incepatori sinteti in bucatarie.

Inceputul verii ne gaseste cu o varza-doua ratacite in butoi/bidon, nici prea moi, ca sa te-nduri sa le arunci, nici prea mari, ca sa faci o ultima transa de sarmale. Din doua verze facem rapid doua feluri de mincare.

Salata de varza murata

O varza murata mai micuta se lasa citeva ore la desarat, se stoarce de zeama cit sa nu curga pe fundul de lemn la tocat, se taie fideluta si se amesteca bine cu ulei pina ce devine un pic lucioasa. La servire, se presara cu piper proaspat macinat din abundenta. Piperul nu se amesteca in salata! O risnita electrica sau chiar manuala este o investitie care merita facuta de oricine. Aveti nevoie totusi de perseverenta pina ce veti gasi asa ceva in magazine.

Piperul si zeama de varza netratata termic din aceasta reteta vor intari imunitatea naturala a organismului, vor imbogati microflora intestinala si vor avea efect antiviral si antibacterian. O usoara purgatie e de asteptat, insa acesta e un efect natural al cantitatii semnificative de celuloza din varza, care va pleca din organism o data cu o cantitate insemnata de toxine. Zeama de varza e minunata in anemii, carente de vitamine si minerale, diverse infectii gastro-intestinale, toxiinfectii alimentare, indigestie si mahmureala. Efectele verzei murate se simt dupa ce trece de stomac, in intestin, de aceea aveti grija si nu mincati prea multa la o masa, pentru a nu ingreuna stomacul!

Budinca de varza murata cu taitei

Am descoperit reteta intr-un numar mai vechi din Cartea Gospodinelor si am modificat-o dupa circumstante.

O varza murata se lasa citeva ore la desarat (chiar de pe o zi pe alta), se stoarce de zeama cit sa nu curga pe fundul de lemn la tocat, se taie fideluta. Intr-o cratita incapatoare puneti ulei cit sa acopere fundul cratitei, apoi caliti aici 4-5 cepe cit mai mari, noi, de vara – din cele care inca n-au apucat sa se ingalbeneasca, dar nici cepe verzi nu mai sint – taiate feliute (pentru ca va fi aprope imposibil sa le taiati pestisori si oricum n-are rost sa va chinuiti, se topesc de tot in mincare). Lasati ceapa descoperita pina ce isi schimba consistenta si devine sticloasa, apoi acoperiti-o si mai picurati apa din cind in cind, sa se inmoaie bine. Veti vedea schimbarea, ceapa va incepe sa se „lege” si lichidul sa semene a sos. Adaugati varza tocata, piper boabe, foi de dafin, cimbru proaspat macinat – totul dupa gust, dar nu va zgirciti! Nu cumva sa scapati sare din obisnuinta, sau sa spurcati mincarea cu Vegeta! Amestecati totul cu 1/2 l bulion (hibrid intre pasta de tomate si sucul de rosii, poate fi inlocuit la nevoie cu pasta de tomate desfacuta in apa) si o ceasca de apa. Puneti capacul si caliti pina ce scade apa si varza incepe sa-si schimbe culoarea si sa se inmoaie. Mai urmeaza un tratament termic, deci nu scadeti varza complet.

Atentie! Amestecati frecvent in varza! Daca s-a lipit, nu aveti de ales, trebuie s-o mutati intr-un alt vas, aruncind arsura.

Separat fierbeti in multa apa o punga de taitei Baneasa (= 200 g taitei ingusti, care fierb repede si se inmoaie bine). Taiteii Baneasa sint jalnici ca atare, avind consistenta si timp de fierbere de fidea si doar aspect de taitei, dar in reteta asta vor face fata. Lasati-i sa mai stea vreo 5-10 minute in apa dupa fiert, apoi rasturnati-i intr-o strecuratoare de paste si lasati-i un pic la scurs. Nu se clatesc! Nu stiu cine a inventat clatitul pastelor, dar daca se arunca un oarecare in fintina, nu  inseamna ca trebuie sa-l urmam si noi.

Amestecati bine varza calita cu taiteii. Aveti nevoie de unt cu 80% grasime, acesta fiind singurul care se preteaza la gatit. Ungeti un vas de Jena cu o bucatica de unt si tapetati cu pesmet. Ideea cu vasul de Jena este sa vedem cind fierbe compozitia si sa putem servi direct din vas, dar in lipsa, folositi o tava emailata cit mai adinca. Pentru a folosi cit mai putin unt pentru uns, luati-l rece din congelator, taiati o fisie si apoi cu mina frecati bine peretii vasului. Pesmetul se toarna din belsug in vas, apoi se roteste vasul asa incit pesmetul sa se lipeasca bine de unt de jur imprejur. Recuperam excesul de pesmet.

Deasupra verzei presarati cubulete foarte mici de unt, in asa fel incit la topire sa se acopere cu unt intreaga suprafata a vasului. Introduceti vasul in cuptorul rece si lasati la foc marisor pina ce se topeste untul. Bateti bine 3 oua cu cca 100 g smintina cu 20% grasime si un pahar de iaurt cremos. Turnati compozitia peste varza, acoperind perfect toata suprafata. Acesta este un truc foarte interesant, untul topit din prima etapa ajuta compozitia de ou sa alunece usor si astfel veti obtine o crusta uniforma. Dati din nou la cuptor, la foc mijlociu, pina ce se rumeneste si se intareste bine tot oul. E posibil ca in mijloc crusta sa nu se rumeneasca, nu insistati s-o innegriti, arzind compozitia pe margine. Verificati doar ca oul sa fie bine intarit si sa nu mai ramina lichid pe suprafata lui, iar marginile sa fie rumenite ca la omleta.

Opriti focul si puteti lasa vasul in cuptor sa ramina cald pina la servire. Jena pastreaza foarte bine temperatura timp indelungat. Servind imediat s-ar putea sa nu puteti taia perfect portiile din budinca. Dupa jumatate de ora e numai bine. Crusta de ou se poate portiona cu un cutit, inainte de a taia portiile din vas cu paleta.

Reteta aceasta este o masa completa. Cereale, legume, oua si lactate, plus senzatia de satietate care vine rapid – fel principal pentru un prinzulet in care mai incape, cu chiu, cu vai, un desert. Piperul si foaia de dafin fac pofta de mincare, iar cimbrul este digestiv, adica ajuta la digestia destul de indelungata a verzei. Iaurtul inlocuieste in reteta mea o mare parte din smintina existenta in reteta originala – pentru a putea servi si pe cei cu un nivel mai ridicat al colesterolului in singe, fara riscuri prea mari. Atentie la calirea cepei! Ceapa prajita sau fiarta in ulei este indigesta, pentru a fi usor digerata se recomanda calirea ei urmata de innabusire, conform retetei.

Usturoiul, ingredient principal in urmatoarele retete, are rolul de a alunga spiritele rele si de a tine departe strigoii, moroii si alte spirite ratacitoare. In noaptea de Sf. Andrei, desenam semnul crucii deasupra usilor si ferestrelor cu un catel de usturoi  si agatam funii de usturoi in cerdac. Principalul efect medical al usturoiului este tratamentul afectiunilor cardiace – inima, ca locas al sufletului cel nevazut, este prima care cedeaza cind sufletul sufera. Daca una din cauzele bolii este posesia demonica – „indracitii” apar frecvent in Evanghelii – atunci prin consumul de usturoi am putea sa eliberam corpul si deci sa vindecam diversele boli provocate de locatarii nedoriti. Orice crestin cu adevarata credinta primeste darul scoaterii dracilor (Marcu 16:17) – inarmati-va doar cu usturoi, rabdare si multa dragoste.

Salata de dovlecei marinati

Salata mea deriva dintr-o conserva propusa de Carticica Practica prin 2012. Dovlecei tineri (dar nu in floare) se dau pe razatoarea mare. Se oparesc pina incep sa-si schimbe culoarea, intr-o solutie din: 250 ml apa + 125 ml otet + 1 lingurita boabe de piper si mustar amestecate + 1 lingurita sare. Se scurg intr-o strecuratoare de supa si zeama in care le-am oparit se arunca. Intr-un bol amestecam dovleceii rasi cu ardei gras galben taiat pestisori, ceapa rondele si citiva catei de usturoi pisati, Adaugati otet si ulei si dati la frigider, sub capac, pina a doua zi.

Nu va dau cantitati, pentru ca totul se pune „din ochi” – nu exagerati totusi cu usturoiul pentru ca nu trebuie sa devina gustul dominant. Am descoperit ca e mai placut exeperimentul cantitatilor dupa gust si dispozitie, decit cintaritul si numaratul portiilor. Trebuie sa ne si distram putin in bucatarie.

Usturoiul si ceapa crude din acesta salata sint digestive, antibacteriene, antiiflamatoare, intaresc imunitatea naturala a organismului si ajuta bolnavii de inima. Ardeiul este o buna sursa de vitamina A. Doar cazurile grave de ulcer si gastrita ulceroasa nu pot minca aceasta salata, otetul fiind iritant. Contrar imaginatiei multora, ceapa si usturoiul crude nu fac rau la stomac. Mirosul e o alta problema. Mestecati leustean dupa masa, daca mergeti la servici.

Maioneza cu usturoi

Noi nu prea mincam maioneza, insa aceasta reteta se potriveste perfect la pastaile de fasole fideluta proaspat culese din gradina si fierte cu apa, sare, coriandru si piper alb macinate. La nevoie, innabusim si niste carnita de pui in ulei si vin si o servim alaturi de pastaile scurse, taiata marunt. Nu gasiti reteta in cartile de bucate, pentru ca am inventat-o azi, pe loc.

Un galbenus de ou se freaca rapid, cu mixerul, intr-un vas adinc si ingust, din plastic sau portelan. Turnam 100-150 ml ulei, la inceput cite putin, frecind continuu, apoi mai repede, fara grija, ca nu se mai taie. Adaugam zeama de lamiie cit sa se albeasca si sa se acreasca potrivit, 2-3 linguri de iaurt, pina ce obtinem o consistenta mai fluida. La final, incorporam o capatina de usturoi, curatata si pisata fin, neaparat intr-un mojar de lemn. Mai lasam mixerul putin sa lucreze, ca sa mai intareasca maioneza.

Secret: galbenusul de ou trebuie sa fie cald, la temperatura camerei.

Puteti incerca si varianta clasica, inlocuind mixerul cu o lingura de lemn – dureaza mai mult, obtinem aceleasi rezultate. Desi mixerul „face” maioneza intr-un minut, cu lingura de lemn controlul asupra consistentei este absolut. Exista si varianta ultra-rapida, cu un mixer(blender) de mina, insa n-am verificat-o, nu am asa ceva, mi s-a parut inutil sa incarc inventarul bucatariei.

Pofta buna!