Lumea in care traim

Salata de cartofi cu tofu – reteta de post rapida

Argument

Aceasta este una dintre cele mai simple si rapide retete, gustoasa, dar fara farafasticuri, potrivita astfel pentru ultima zi din post, cind nu este timp pentru gatit, insa nici din bunatatile pentru Paste nu se poate minca. Combinatia ingredientelor reprezinta o masa completa, putind fi consumata ca fel principal, sau chiar ca singur fel de mincare.

Orice incepator poate sa o prepare, fiind potrivita pentru a incuraja copii sa participe la gatit, incepind cu potrivirea gusturilor, pina la curatatul cartofilor, de la virsta la care li se permite folosirea cutitului special pentru curatat legume.

Recomandari nutritionale

Tofu, desi este supranumit „brinza de soia”, pentru ca din punct de vedere chimic este, ca si brinza, proteina coagulata, nu a fost creat, precum majoritatea preparatelor vegane, pentru a falsifica gusturile preparatelor de origine animala. Tofu este un preparat traditional de origine asiatica, la ora actuala cel mai putin daunator sanatatii dintre preparatele comerciale din soia. Se gaseste pe piata in diverse variante – simplu, afumat, sau imbogatit cu diverse adaosuri si arome (ardei,marar, etc).

Cititi cu atentie eticheta, fiind de preferat produsele care poarta mentiunile „bio”, „eco”, si mai ales „fara organisme modificate genetic (OMG)”.

Cu toate acestea, consumul de tofu este normal doar in cantitati moderate, ocazional si nu poate inlocui aportul regulat de lactate si proteina animala. De asemenea, datorita faptului ca soia este un alergen cunoscut, nu se recomanda ca aceasta reteta sa fie consumata de copii de virsta prescolara si de persoanele cu predispozitie spre diverse alergii.

Reteta

7 cartofi maricei (nu uriasi) se curata, se taie cuburi si se pun la fiert in apa cu sare. Apa se pune doar cit sa depaseasca nivelul cartofilor cu 2-3 cm. Se fierb la foc potrivit, in asa fel incit sa nu clocoteasca foarte tare. Daca este nevoie, se ia spuma formata deasupra, ca la supa.

Intre timp, intr-un castron de salata se amesteca bine: 3 cepe, curatate, spalate si taiate rondele, 150 gr tofu afumat (jumatate de cutie de 300 gr, aceasta fiind forma comerciala cea mai frecventa), taiat cubulete, 1 ceasca pentru cafea de ulei, 1 ceasca pentru cafea de otet, piper dupa gust, 2 linguri mustar.

Cartofii vor fi gata cam in 30 de minute. Trebuie sa fie bine fierti, in asa fel incit la amestecarea in salata sa isi rotunjeasca putin colturile, formind cu restul lichidelor un fel de sos, care va lega salata.

Cind sint gata si cartofii, se iau cu spumarul din apa fierbinte si se adauga asa, fierbinti, peste restul ingredientelor. Se amesteca bine.

Se poate consuma atit imediat, calduta, cit si rece, de la frigider, nefiind gretoasa calda, precum salata orientala. Tofu afumat ii va da un gust asemanator fripturii. Aranjati portiile in farfurii intinse, pe frunze de salata verde.

Extra sfat

Apa in care au fiert cartofii poate fi refolosita, impreuna cu apa de la fiertul altor legume (de exemplu cele pentru salata de boeuf). Trebuie doar sa amestecati supele rezultate de la fiertul legumelor, sa le dati in clocot si sa adaugati taitei fara ou. Taiteii fierb in cca 10-12 minute, pina ce se inmoaie si se umfla, schimbindu-si si culoarea (cind sint fierti, devin albi). La final, adaugati patrunjel verde tocat si ati obtinut o supa delicioasa si dietetica. Serviti alaturi de ardei iute murat.

Pofta buna!

Trei umpluturi de placinta pentru Saptamina Brinzei

A fost o joaca si un experiment. Mai multe retete pe aceeasi masa, pentru toate gusturile din familie. Iar pentru ca pina azi n-am mincat nicaieri placinta cu loboda, am nascocit noi una. Am derivat-o oarecum din placinta cu spanac, dar loboda este inconfundabila si inegalabila, mult mai palatabila decit nisiposul spanac.

Aluatul de placinta: aluatul dospit preferat, din 1,25 kg faina.

Brinza: un bot de brinza telemea maturata, grasa, de peste 1 kg, plus (optional) 200 gr brinza dulce framintata, scursa bine de zer.

Radeti brinza telemea intr-un lighenas, apoi o impartiti in trei:

  • umplutura de brinza cu marar: doua miini de brinza rasa se amesteca bine cu 1 ou, 1 lingura smintina (12% grasime), sau 1 lingura iaurt gras si o legatura de marar tocata marunt.
  • umplutura de loboda: o mina zdravana de brinza rasa se amesteca bine cu 2 oua si 2 linguri de smintina (12% grasime), sau 2 linguri iaurt gras. Intr-o tigaie teflonata incapatoare se caleste 2-3 minute 1 ceapa tocata marunt in foarte putin ulei (1-2 linguri) de floarea soarelui sau masline. Se adauga cca 350 grame loboda rosie congelata (sau un lighenas de loboda cruda aleasa, oparita, stoarsa si tocata marunt) si se inabusa impreuna pina ce scade complet apa. Se lasa la racit. Cind sint racorite, se adauga in ele compozitia de brinza si o legatura de marar tocat.
  • umplutura dulce: restul de brinza se framinta cu 3 oua, brinza dulce framintata, un pumn de stafide si zahar dupa gust. Trebuie sa rezulte cam jumatate de lighean de 3 l de umplutura.

Aluatul de placinta, bine dospit, se imparte in 8 parti egale. Se intind pe rind boturile de aluat pe o folie sau musama unsa cu ulei, se ung cu umplutura si se ruleaza, avind grija sa se inchida bine la capete, prin presare cu mina, sau cu o furculita. Atentie la umplutura de loboda, care este mai fluida.

Se aseaza rulourile in tavile de friptura de la aragaz, tapetate cu hirtie de copt, cite 4 in tava. Se coc cca 30 minute, la foc mare, in primele 15 minute, apoi la foc mic. Timpul de copt difera functie de tipul de aluat si de cuptor, asa ca trebuie sa verificati periodic starea placintei dupa primele 20 de minute.

Cantitatile ar trebui sa va ajunga pentru: 4 rulouri dulci, 1 rulou cu brinza si marar, 3 rulouri cu loboda.

Intre timp se pregatesc doua solutii de finisare. Pentru placintele sarate, in 50 ml de apa se dizolva sare pina se obtine o solutie saturata (sarea nu se mai dizolva). Se scurge in alt vas, pentru a separa sarea nedizolvata. Pentru placintele dulci, 1 lingurita plina-plina de miere se inmoaie pe foc, adaugind putina apa, cit sa se formeze uns irop foarte gros, ca de dulceata.

Placintele coapte se pensuleaza cu solutiile pregatite, indata ce se scot din cuptor. Se acopera cu servete de pinza si se lasa cel putin 30 minute pina a fi taiate felii si servite. Toate retetele se potrivesc minunat cu iaurt, dar si cu un ceai cu lamiie, atit ca aperitiv, cit si ca mic dejun consistent.

Pofta buna!

Schimbarea de paradigma in managementul calitatii: ISO 9001:2015, un indrumar de re-umanizare

Sapte, numar fast, nu este doar numarul principiilor fundamentale propuse pentru managementul calitatii. Este si numarul capitolelor care contin cerinte din cadrul standardului, adica numarul elementelor de implementat pentru a obtine un sistem de management al calitatii functional.

Va invit sa ignorati detaliile, subcapitolele, teancurile de proceduri, instructiuni si inregistrari solicitate si sa privim impreuna sistemul in ordinea lui fireasca. Pentru ca aceste sapte capitole sint de fapt sapte pasi de dezvoltare personala. Sapte pasi pe care ciclul vietii ii parcurge in mod natural. Nu este un cerc, asa cum a fost simbolizata structura in introducerea la standard, ci o spirala ascendenta.

  1. Situarea in context (clauza 4) = cine esti

    Un fel de test de personalitate pentru organizatie si o descriere a ecosistemului in care trebuie sa se integreze.

  2. Leadership (clauza 5 -stabilirea obiectivelor) = ce vrei

    Stiind deja cine esti, iti cunosti adevaratul potential si astfel iti stabilesti scopuri pe care le poti atinge (pentru care exista potential).

  3. Planificare (clauza 6) = cum sa obtii ce vrei = ce pasi trebuie sa faci ca sa-ti atingi scopurile

    Thackeray in Bilciul desertaciunilor, sugereaza abordarea ideala: planifica pasii necesari pentru a ajunge la scopul tau, apoi concentreaza-te asupra lor, unul cite unul. Stiind cine esti = ce poti si stiind exact ce vrei, poti stabili pasi pe masura ta.

  4. Fundamentare (clauza 7) = ce iti este necesar ca sa obtii ce vrei = ce folosesti ca sa-ti atingi scopurile

    Nevoile fundamentale ale omului pot fi puse in paralel cu nevoile organizatiilor, la care adaugam nevoile specifice individului, respectiv organizatiei. Acestea deriva in mod logic din parcurgerea pasilor anteriori. Daca nu ai sti ce vrei, si cum sa obtii ce vrei, ai lasa in urma ta o dira de lucruri incepute si neterminate, in locul unei mosteniri. Te-ai invirti in jurul cozii toata viata. Iar daca nu te-ai cunoaste, nu ai sti nici daca te pricepi la ceva sau trebuie sa inveti o meserie.

  5. Functionare (clauza 8) = cum faci ce vrei sa faci = parcurgerea efectiva a pasilor pentru atingerea scopurilor
    Actiunea, adica dovada ca organizatia este in viata.

  6. Evaluarea performantelor (clauza 9) = acum verifici daca ai obtinut ce-ai vrut = feedback
    Aceasta este metoda de invatare a oricarei fiinte vii: prin incercari si erori. Daca ai planificat in avans anume pasi si ii urmezi fara sa te abati din drum,  este mai usor sa te redresezi daca descoperi ca ai gresit pe parcurs.

  7. Imbunatatire (clauza 10) = cine vrei sa devii =>  evolutie, reevaluare => stabilirea de noi scopuri – de aici, ciclul se repeta la un nivel superior.

    Oricine isi atinge scopul, inevitabil ajunge mai sus decit a fost cind a plecat. Inveti lucruri noi, capeti experienta, poate mai cresti in inaltime… Esti un om nou. Poti mai mult, sau mai bine, deci vrei mai mult, sau mai bine. Sau altceva, cu totul diferit.

Daca pina acum se puneau intrebari despre sistem, ca mecanism functional, acum se pun intrebari despre ce vor liderii de la sistem, ca mijloc de a obtine performanta.

Iata cum o organizatie in prag de certificare este ca un bebelus, iar dupa ani de functionare devine…. ??? Nimic altceva. Cu ajutorul acestui standard, o organizatie ar trebui sa ramina o entitate structurata – una functionala si profitabila, e drept.

Mai important este ca noua paradigma creeaza premizele pentru ca initiatorul(ii) organizatiilor sa-si lase amprenta inconfundabila, prin leadership, sa lase mostenire un nume bun, prin cultura organizationala, ca oamenii care compun organizatiile sa devina indivizi responsabili, care interactioneaza in cadrul sistemului, iar activitatile initiate si conduse de acesti indivizi sa se re-umanizeze.

Doamne ajuta!

ISO 9001:2015, sau de la satisfactia clientului la nevoile clientului

Standardul SR EN ISO 9001:2015 cunoaste o dezvoltare extrem de interesanta fata de variantele sale anterioare. A fost complet reorganizat, iar publicul sau tinta a devenit peste noapte mai larg.

Desi se mentine ideea ca activitatea organizatiei este orientata spre client, „satisfactia clientului” a disparut ca obiectiv principal, fiind inlocuita de performanta. De ce? Pentru ca urmarind satisfacerea cerintelor clientului, scapam din vedere nevoile clientului. Nu ne trebuie tot ce vrem si de multe ori nu vrem ceea ce ne trebuie 😀

Aceasta abordare gresita duce la imaginarea de catre organizatie a unor potentiale cerinte ale clientului, care nesatisfacindu-i nevoile, in timp ii dauneaza, pina la punctul in care isi pierde potentialul de client. Deci organizatia, in dorinta de a obtine succes pe termen scurt, isi produce o paguba pe termen lung.

Vedem aceste rezultate peste tot, de la miscarile de strada globalizate, trecind prin produsele care se strica de indata ce le expira termenul de garantie, in goana dupa pretul cel mai mic, pina la tendinta media de a oferi subiecte de senzatie sau terifiante publicului, in locul informatiei.

Satisfactia clientului trebuie sa se refere strict la indeplinirea cerintelor acestuia, insa performanta se refera la calitatea generala a produselor, indiferent de cerintele explicite ale clientului. Performanta in managementul calitatii inseamna sa-i dai clientului ceva mai bun decit s-a asteptat.

De aceea, cu toate ca sint diverse voci care se ridica impotriva modificarilor radicale efectuate (15 ani de practicare a vechiului model sint greu de sters cu buretele), din punctul meu de vedere aceste modificari rezolva mai multe probleme majore, de care oricine a implementat vreodata un sistem de management al calitatii s-a lovit cu siguranta.

  1. Organizarea in jurul a 7 principii fundamentale de management. Incepind cu editia 2015, implementarea principiilor permite urmarirea unei ordini logice in elaborarea procedurilor si documentelor sistemelor, facind ordine in haosul creat de potentiala neconcordanta intre procedurile de proces (operationale) si capitolele standardului. Impreuna cu punerea organizatiei in context, ar trebui sa aminteasca organizatiilor care urmaresc doar profitul ca nu evolueaza in eter. Intocmai cum o specie nu este de sine statatoare, ci este integrata intr-un ecosistem, tot astfel si organizatiile sint integrate in si depind de mediul lor de afaceri.
  2. Introducerea notiunii de „organizational knowledge”. Inca o abordare a organizatiei ca organism viu, care ne trimite cu gindul la una din nevoile umane fundamentale: a lasa o mostenire. Aceasta este o noutate esentiala, din pacate prea putin bagata in seama. Scopul este de a implementa un principiu pina acum recunoscut doar de contabilitate: principiul continuitatii activitatii.
  3. Introducerea conceptului de leadership. Desi acesta este foarte mult utilizat in teoria manageriala si in practica vinzarilor, a fost ignorat pina acum de managementul calitatii. Aceasta modificare, alaturata organizarii in baza principiilor, indica o dorinta de re-umanizare a unor organizatii devenite reci, impersonale. Standardul cere organizatiei sa functioneze in baza principiilor, precum omul alege in baza valorilor sale – iar pentru ca organizatia ca entitate abstracta nu poate avea principii si valori, oamenii care o compun sint fortati sa le aiba. Este probabil o incercare disperata de a reveni la structurile de succes construite pe o idee puternica, de o personalitate puternica, precum Ford, in locul companiilor multinationale de azi, supranumite „rechini”, ai caror actionari anonimi se ascund in spatele unui Consiliu de administrare, avind diversi directori drept tapi ispasitori, si care dezvolta o adevata cultura organizationala, bazata pe spalarea creierelor, in spatele „brandului” lor reprezentativ. Sau poate brandul a ajuns sa primeze in fata organizatiei, tocmai datorita aplicarii leadership-ului in vinzari, insa nu si in management?
  4. Reducerea numarului documentelor obligatorii, in paralel cu diversificarea inregistrarilor obligatorii. Impreuna cu disparitia notiunilor de „document” si „inregistrare” si inlocuirea lor cu notiunea de „informatie documentata”, aceasta modificare ar trebui sa declanseze o reducere drastica a birocratiei. Daca la inceputul standardului documentatia strict reglementata a fost un plus, punind ordine in fluxul informational, in prezent certificarea sistemului de management al calitatii produce cantitati inimaginabile de birocratie inutila, care cresc exponential o data cu dimensiunea firmei. Nu doar ca e vorba de un consum inutil de timp si resurse materiale, dar este si o risipa criminala de resurse umane. Noua orientare a standardului ar trebui sa permita mentinerea in circulatie a numarului strict necesar de documente, fara de care organizatia nu poate functiona.
  5. Orientarea spre identificarea riscurilor si oportunitatilor. Identificarea oportunitatilor, iata un concept nou, care ar trebui aplaudat. Probabil ca nu i-a fost sesizata importanta, deoarece deriva din punerea organizatiei in context, un concept la fel de nou si inca impropriu asimilat de consultanti si organizatii. A te orienta doar spre identificarea riscurilor, ignorind oportunitatile, este ca si cum ai astepta permanent sa cada drobul de sare peste tine. Cit despre identificarea riscurilor, nu este vorba de riscurile financiare, la care ne zboara gindul prima data, nici de situatiile de urgenta. Noul standard cere organizatiilor sa identifice si sa elimine riscurile care ar putea sa produca neconformitati si sa afecteze satisfactia clientului. Din nou, o idee preluata din alt domeniu, anume din HACCP (ISO 22000:2005), dedicat sigurantei alimentelor. Dorinta ISO de a pune de acord standardele existente este de altfel explicita in vestita Anexa SL, o declaratie de intentie curajoasa, care urmareste organizarea tuturor standardelor in vigoare in baza acelorasi 7 principii.

Editia ISO 9001:2015 repara o multime de lucruri care schiopatau in vechea abordare si dovedeste o noua orientare a organizatiei ISO, una enciclopedista, preluind principii verificate din domenii conexe. Pentru mine a fost o surpriza placuta. Si inca n-am adus in discutie adevaratul sau potential. Managementul calitatii in editia 2015 poate fi implementat de orice entitate, cit de mica, avind sau nu angajati, cu sau fara scopuri patrimoniale. Ginditi-va: oricine poate implementa principii, mai greu insa putem identifica toate procesele pentru care erau prevazute inainte proceduri obligatorii. Ei bine, din 2015 se poate exclude de la aplicare oricare clauza – trebuie doar sa prezinti motive intemeiate. Ce usurare!

Imaginati-va entitatile bugetare certificindu-se si reducind birocratia, marind numarul de formulare transmisibile online (pentru ca standardul permite orice mediu de distributie si stocare a informatiei) si selectind personalul in functie de analiza riscurilor. 😉

Orientarea spre principii permite si oamenilor cu idei, care functioneaza in baza unor valori traditionale, sau religioase, sa-si dezvolte activitatea urmind liniile directoare ale managementului calitatii. Nu este nevoie de certificare pentru a le aplica, iar planificarea produce rezultate pe termen lung. Imaginati-va o lume in care valoarea este rasplatita 😉 Doamne ajuta!

Averea strinsa-n graba si din nelegiuire se imputineaza, dar cine aduna cu credinta se va imbogati (Prov. 13-11)

Salata de surimi cu orez – dezlegare la peste – reteta rapida

Argument

Postul Craciunului, desi lung, este un post usor, avind dezlegare la peste in toate zilele de sarbatoare, plus simbetele si duminicile. Daca de obicei prefera carnea de vita, pui, sau porc, mai satioase, acum romanii se simt cumva obligati sa manince produse piscicole, chiar daca nu tin post. Si aceasta e mai bine decit nimic, cel putin zilele de sarbatoare nu se uita. 😉

Pe linga clasicul crap prajit, cu mujdei de usturoi si mamaliga, haideti sa incercam o alta reteta, cu iz mai exotic: salata de surimi cu orez. E o reteta rapida, in sensul ca nu avem de stat in bucatarie decit 25-30 de minute. Timpul de asteptare e mai mare, pina se raceste orezul, dar nici o mincare nu o mincam pe loc, o lasam citeva ore, sa se imbine gusturile ingredientelor, nu-i asa?

Surimi („crab fals”) este un preparat care imita gustul carnii de crab, de regula  in forma de rulouri – o forma atit de tipic japoneza. Surimi din comert necesita o discutie suplimentara.

Veti gasi, probabil, destule articole care condamna batoanele de surimi din supermarket. Ele nu sint din crab, ci din carne de peste, fiarta si framintata cu supa de crab concentrata si diverse adaosuri, pentru a putea fi modelata in forma de foi si rulata. Acum, sa fim seriosi, sa incriminezi specia de peste, continutul in zahar, curcuma (un colorant natural, care de multe ori e inlocuit in reteta de banala boia de ardei), amidon de porumb si carragaenan (nu caragenan, cum scriu unii), un extract gelatinos din alge, este exagerat. Toate sint naturale si nu au efecte negative asupra sanatatii, in masura in care mincam portii normale. Pentru cei care maninca cit Gargantua, orice inghititura, din orice aliment, poate fi cea din urma, asa ca unii decid ca nu le mai pasa – dar asta e o alta discutie. Cit despre sare, depinde de noi ce facem cu ea – in reteta noastra, avem doua surse de sare: maslinele si surimi, iar mararul accentueaza gustul sarat. Insa evitind sa mai adaugam sare in orez si mincind fara piine (orezul si cartofii nu trebuie niciodata consumati alaturi de piine), compensam in ce priveste doza admisa.

Ingredientele cele mai periculoase din surimi sint, pina la urma, soia – daca aveti alergie la soia sau alte alergii la alimente – si monoglutamatul de sodiu, care functioneaza ca un drog in urma folosirii regulate. Deci, daca ati fost dependenti de glutamat, sau sinteti inca si doriti sa va dezintoxicati, nu preparati aceasta reteta. Asa cum nu ar trebui sa preparati nici una din retetele care va imbie cu Vegeta, Deli-kat, punga magica si altele asemenea si nici sa mincati supe la plic, instant sau nu, conserve de orice fel, etc. De departe, batoanele de surimi, pe care nu le avem pe masa in fiecare zi, sint cele mai inofensive.

Pe de alta parte, ar trebui sa fim atenti cind cumparam un alt ingredient al salatei. Maslinele sint ridicate in slavi peste tot, de aceea nu mai avem suspiciuni. Ei bine, singurele masline sanatoase sint maslinele murate,  adica sarate si uleioase, cu sau fara umpluturi si condimente. Maslinele desarate, ca si maslinele in pungi vidate, si maslinele americane „black-ripe” (cele mai periculoase) sint procesate suplimentar, iar lipsa conservantului, adica a sarii, precum si lipsa uleiului, le transforma rapid in putregai. Chiar daca tineti o dieta hiposodica, celulele dumneavoastra tot au nevoie de sare ca sa functioneze corect. Deci ocazional, ca sa nu va privati de o sursa foarte buna de mangan, care protejeaza articulatiile, puteti adauga fara frica 2-3 masline in mincare, renuntind la acea masa la piinea din comert.

Atentie! Reteta de fata trebuie consumata cu moderatie de catre hipertensivi si este complet interzisa in timpul unui tratament cu medicamente antireumatice si antiinflamatoare nesteroidiene!

Apropo de dieta fara sare, niciodata sa nu mincati complet nesarat mai mult de doua saptamini. Secretul sanatatii sta in moderatie, nu in lipsa completa a sarii.

Reteta

Intr-o craticioara incingem 2 linguri de ulei de masline. 2 pahare de orez cu bob lung se aleg si se spala in mai multe ape, pina ce apa ramine limpede. Se scurg bine si se calesc un pic in uleiul incins, amestecind continuu, apoi adaugam treptat, amestecind in continuare, 7 pahare de apa si un praf de sare grunjoasa (cit luam intre degete). Amestecam pina ce apa da in clocot, apoi acoperim si lasam la foc potrivit 15-20 de minute. Verificam periodic sa nu se lipeasca pe fund, putem sa punem si o tabla sub cratita pentru siguranta. Cind bobul este fiert complet, insa nu inflorit (isi pastreaza forma, iar daca il strivim intre degete se turteste tot, fara sa ramina un miez tare), tragem cratita de pe foc  si o acoperim cu prosoape. Va ramine acoperita pina se raceste complet. Orezul va absorbi apa si se va umfla.

Intre timp, pregatim cealalta jumatate a salatei.

Se desfac din folie batoanele dintr-un pachet de surimi congelat si se lasa sa stea deoparte. 2 cepe rosii mari se curata, se spala si se taie rondele subtiri, sau jumatati de rondele, cum va e mai usor. Se curata de simburi 10-15 masline kalamata mai moi, care se desfac mai usor felii. Se toaca 2 legaturi de marar verde si se stoarce zeama de la o jumatate de lamiie mare sau o lamiie mica. Acum batoanele de surimi deja s-au decongelat suficient si pot fi taiate rondele. Totul se amesteca intr-un bol, si se stropeste cu ulei de masline dupa gust.

Cind orezul s-a racit, in boluri individuale se pune orez fiert, se adauga salata de surimi deasupra, in proportia dorita, se amesteca (sau nu) si se serveste.

Pofta buna!

Varianta: in loc de orez cu bob lung, folositi 4 plicuri de orez prefiert, pe care il fierbeti in apa cu putina sare, in plic, conform indicatiilor de pe ambalaj, apoi il scoateti din plic si il rasturnati intr-un castron ca sa se raceasca. Se reduce timpul de asteptare, dar nu va avea acelasi gust.

Atentie! Cititi eticheta inainte de a cumpara surimi in post, unele varietati contin albus de ou!

Adevarul, dupa 25 de ani

Motto: „Din doua una, dati-mi voie: ori sa se revizuiasca, primesc! Dar sa nu se schimbe nimica; ori sa nu se revizuiasca, primesc! dar atunci sa se schimbe pe ici pe colo, si anume in punctele… esentiale… ” Farfuridi

Spicuiesc din ziarul Adevarul, nr 152, marti, 26 iunie 1990.

„Din experienta altor tari dezvoltate industrial si democratice, precum si din calculul economic bazat pe bunul simt, rezulta ca un aparat administrativ statal numeros, supradimensionat, genereaza o cumplita proliferare a birocratiei, concomitent cu haosul care se instaleaza pe filiera deciziilor. Societatea accepta sa hraneasca o administratie care sa-i organizeze bunul mers al existentei sale, dar nu trebuie sa accepte ca o patura sociala sa se rupa din sfera productiei, din masa creatoare de valoare si plusvaloare si sa se constituie in diverse forme de conducere, coordonare, dirijare, indrumare, control, avizare, orientare, centralizare, planificare, eficientizare, etc.”

Dr. Dan Voiculescu – Ministerele, centralele si economia de piata

„Marian Munteanu, unul dintre liderii Pietei Universitatii, este arestat – asa cum s-a comunicat – de citeva zile, aflindu-se intr-un salon al Spitalului Teritorial Bucuresti al Ministerului de Interne. A fost adus aici de la Spitalul de Urgenta, cu o foaie de iesire, extrem de incarcata, in care erau consemnate numeroase traumatisme si contuzii, intre care si fractura piciorului sting. La internarea in spitalul in care se afla acum, unde, cum singur declara, este bine ingrijit, domnului Munteanu i s-au facut un nou consult si mai multe radiografii. In buletinul radiologic (cu nr. 486/23.06.1990) medicul radiolog a notat: <<Nu se constata traiecte de fracturi pe incindetele examinate>>. Cum se procedeaza in astfel de cazuri, s-a dispus o expertiza medico-legala.  Se va contura o moda – „eroi”… cu piciorul in ghips?”

Ion Marin – O moda: „eroi” cu piciorul in ghips?

„Pe de alta parte credem ca o asemenea reglementare [privind sediile si resedintele private ale guvernantilor, pe perioada mandatului -n.n.] ar constitui un inceput de moralizare a vietii publice: bucuria de a fi ales si cunoscut, practica propriu-zisa a acelei parti din putere care i-a fost acordata, trebuie sa-i fie suficiente omului politic pentru a nu mai incerca sa-i adauge si satisfactii de ordin material”

Magdalena Boiangiu – O propunere

„In fond, fiecare esec al educatiei nu face decit sa reclame si mai mult intarirea scolii. Pentru ca invatatura de carte a fost si ramine procesul cu cel mai inalt continut omenesc, forta ei transformatoare este de netagaduit, cu singura, dar hotaritoarea conditie ca acest proces sa nu fie tulburat, scos din matca firescului. Iar firescul invataturii de carte presupune mai intii un educator bun, care sa beneficieze de optime mijloace materiale si morale„[subliniat in text]

Mihai Iordanescu si Gheorghe Cristea – Pentru 1900 de scoli

Sint extrase din prima foaie a ziarului, salvata de la gura sobei. Ce spuneti despre ton, limbaj, documentare si subiecte? Dar despre nivelul de educatie al unei populatii care citea astfel de ziare? Am scapat de limbajul de lemn care inca transpare printre rinduri. Libertatea cuvintului a fost redobindita atunci – a devenit vorbirea jurnalistilor si a oamenilor de pe strada mai inteligenta, sau doar mai porcoasa?

Publicate la granita dintre doua regimuri, despre care din ele vorbesc articolele? Ce s-a realizat in 25 de ani, ce s-a propus, sau ce era criticat? Cit poate fi de periculos cineva care intelege ironia exact pe dos, mai ales daca este in postura de a aplica ce-a inteles asupra unei intregi tari? Cit de scurta este tinerea de minte a unui popor care a iesit in strada pentru libertate si s-a intors inapoi in indobitocire de indata ce a avut servici, sau butic si burta de familist?

La multi ani, Romania! Desteapta-te odata, romane!

Schimbare de sistem

S-a cerut schimbarea sistemului – ca de obicei, ce vrea poporul este rastalmacit de clasa politica, sustinuta de mass-media. Televiziunile si politicienii au inteles schimbarea regimului, schimbarea sistemului politic… functie de paradigma in care au ramas blocati.

Sistemul format de functionarea coordonata a celor 4 puteri in stat necesita o revizuire radicala. Si mai inainte de a o discuta, sa facem impreuna un exercitiu de orientare.

  • Unde s-au intrunit cele mai bune conditii pentru a patrunde lucrarea lui Dumnezeu? La Sf. Ioan Casian, ucenic al Sf. Ioan Gura de Aur, din pestera lui plecind apoi si crestinind Franta? Sau la calugarul de azi, incartiruit in minastiri-hotel, care trebuie sa faca ascultare asigurind cazarea „pelerinilor” platitori?
  • Cine a facut mai multe pentru Ortodoxie, Patriarhul Iustinian („Cel Drept”), care a patronat lucrarea enorma de traducere si tiparire a textelor ortodoxe fundamentale? (Citi le mai citesc azi?) Patriarhul Daniel („cel judecat de Dumnezeu”), care construieste Catedrala Neamului (ignorind Apocalipsa) de tot atitia ani de citi asteptam si noi autostrazi? Sau patriarhul Teoctist („Zidit de Dumnezeu„), care a avut curajul sa-i daruiasca Biblia lui Ceausescu?

Veti spune ca propovaduiesc primitivismul. Departe de mine gindul. Propovaduiesc simplitatea. Apropiindu-ne de simplitate, ne apropiem de Dumnezeu, precum viata lui Adam si a Evei a devenit complicata abia dupa pacat si ca urmare a lui.

Problema globala a zilelor noastre este ca fiecare guvern a simtit nevoia sa mai adauge ceva increngaturi la sistem, peste cele deja existente, pina ce l-au ingreunat atit de tare incit nici macar nu-l mai putem vedea pe tot dintr-o privire. Este imposibil parlamentarului bucurestean sa-si imagineze viata din afara cetatii, tot astfel cum este imposibil omului de rind sa perceapa hibele tuturor subsistemelor – sanatate, invatamint, armata, etc – daca nu are de dat piept cu ele in mod direct.

Cine va fi dispus sa testeze tot personalul bugetar si sa elibereze posturile ocupate de incompetenti, cu riscul de a bloca functionarea institutiilor? Cine va deschide spre negociere salariile bugetarilor functie de competentele lor, pentru a atrage oamenii buni din sectorul privat? Cine va reusi sa adune laolalta toate legile si ordonantele contradictorii, sa faca o gramada in Piata Mare si sa le dea foc, pentru a rescrie totul – de aceasta data structurat? (Oh, nu, asta nu s-a intimplat la Revolutie. Inca mai avem in vigoare acte normative dinainte de 1989) Cine se va sacrifica, suportind blamul pentru trimiterea in somaj a miilor de functionari prin desfiintarea „agentiilor”, „autoritatilor” si „directiilor” de stat ale caror atributii se suprapun?

Schimbarea unui guvern cu altul nu rezolva nimic, atit timp cit clasa politica ramine incartiruita in aceeasi paradigma. Fiecare tara in parte si fiecare pact sau alianta si-au construit propriile Turnuri Babel, care trebuie date jos. Si fiind ele construite nu in scop religios, ci pentru a controla o societate care accepta tot mai greu ochelarii de cal, este rindul societatii sa le darime.