cosmologie

Intre creatie si Big Bang II – de ce nu functioneaza unificarea fortelor

Una dintre cele mai mari provocari intimpinate de savantii care au construit scenariul cosmogonic al Big Bang a fost sa modeleze functionarea Universului foarte timpuriu. Pentru aceasta, a trebuit sa rezolve problema interactiunilor dintre particule, la nivel subatomic si la o densitate enorma a materiei.

Interactiunile sint exprimate si masurate prin forte, la aceasta data fiind identificate 5 tipuri de forte fundamentale, pe care savantii au incercat sa le reuneasca, pornind de la premisa ca toate provin, la origine, dintr-o singura forta fundamentala, care actiona in momentul 0 al Universului. Astfel s-a dezvoltat Teoria Unificarii Generale, acceptata azi pe scara larga, desi inca prezinta mai multe variante, in curs de testare si definitivare, teorie care poate descrie unificarea a 4 dintre forte, cu exceptia fortei gravitationale. Desi savantii viseaza la o Teorie a totului, deocamdata nu exista nici una care sa candideze cu succes la titlu. Teoria stringurilor(corzilor), care a facut furori incepind cu anii ’90, fascinind imaginatia datorita multidimensionalitatii propuse, precum si alte idei mai recente, intimpina dificultati deocamdata insurmontabile.

Daca nu sinteti familiarizati cu fortele fundamentale, o scurta descriere, accesibila oricui si destul de instructiva, gasiti aici:  http://www.descopera.org/teorii-unitare-si-teorii-nedualiste/ Va rog sa fiti ingaduitori si sa faceti abstractie de introducere, in care cei 4 evanghelisti au fost trei (sic!), de faptul ca „electromagnetismul” este reunirea a 2 forte si de greselile de ortografie din imaginea explicativa.

 Au fost totodata inventariate in univers doua tipuri de particule, fermionii, care sint purtatori de masa si bosonii, care sint purtatoarele interactiunilor (energie), fiecarui tip de forta fiindu-i specific un anumit boson.

Asa arata o sinteza a unificarii fortelor fundamentale, simplificata la extrem si prezentata in cronologie inversa fata de evolutia Universului – ordinea in care au fost teoretizate. ( Informatii preluate din Prof. Dr. Adrian Patrut – De la normal la paranormal, ed. a II-a revazuta, Ed. Dacia, Cluj-Napoca 1993 si revizuite la zi.)

unificare 2

Forta inseamna putere, iar puterea apartine Creatorului. Universul este unitar, insa mai multe forte actioneaza in el. Tot astfel, Creatorul este Unul, dar natura sa este multipla. Aceasta inseamna ca am putea verifica teoria unificarii fortelor, comparind evolutia cronologica a numarului de forte cu evolutia cronologica a numarului persoanelor divine, pe care o regasim in Biblie.

O schema a acestei evolutii, de aceasta data in ordine fireasca, incepind cu Geneza, arata astfel:

evolutia persoanelor divine

Suprapunind cele doua scheme, vedem ca unele aspecte ale teoriei Big Bang se confirma, altele se infirma, iar unele ar trebui modificate.

  • De pilda, revenind la Crez, ce spune acesta? „Cred intru Unul Dumnezeu, Tatal Atottiitorul„. Care este „atotiitorul” fortelor? Gravitatia, care asigura coeziunea materiei. Gravitatia, de altfel, prezinta proprietati curioase. Bosonul corespondent, „gravitonul”, nu a putut fi descoperit niciodata, insa a fost anticipat si recent confirmat experimental bosonul lui Higgs, care nu transfera interactiune, precum ceilalti bosoni, ci confera masa celorlalte particule. Acest boson, supranumit si „particula lui Dumnezeu”, tratat fara legatura cu gravitatia, duce la rezultate bizare in scenariul cosmologic actual. Dar ce s-ar intimpla oare daca am lua in considerare ortodoxia si am cupla particula lui Dumnezeu cu forta lui Dumnezeu – gravitatia, renuntind la cautarea gravitonului? Pentru ca, pina la urma, doar conferind masa unei particule o supunem actiunii gravitatiei.
  • Creatorul este dual in momentul creatiei, astfel o Teorie a Totului iese din discutie – aceeasi forta, gravitatia, neputind fi unificata niciodata cu alte forte, deoarece Tatal este Unul si neschimbator in lista persoanelor divine.

Ceea ce este esential in privinta persoanelor divine este ca, desi sint descrise ca entitati distincte, ele reprezinta un tot unitar. Nici una din ele nu este singura, sau de sine statatoare, iar fiecare este in acelasi timp toate celelalte, prin coeziunea asigurata de Tatal. Perceptia oamenilor asupra lor este insa in mod necesar distincta, deoarece oamenii nu Il pot „vedea” pe Dumnezeu, ei vad insa actiunea Sa in lume si pot intelege, cu ochii Duhului, principiile active, pe care ni le reprezentam ca persoane, sau laturi, ale naturii divine. Inmultirea persoanelor divine corespunde cu inmultirea fortelor care actioneaza in Univers.

Una din problemele ridicate de introducerea bosonului lui Higgs in ecuatie este ca Universul ar fi trebuit sa intre in colaps cindva, la inceputurile sale (v. de ex. Should the Higgs boson have caused our Universe to collapse? iun 2014). Aceasta deoarece teoria Big Bang presupune ca expansiunea Universului si divizarea fortelor au dus la disparitia singularitatii initiale. Ori, daca diferentierea persoanelor divine nu altereaza unitatea lor, rezulta in mod necesar ca ceea ce sta la originea Universului inca il genereaza constant – „principiul” creator (Geneza 1:1). Au existat, de altfel, si modele cosmologice, cum ar fi modelul „starii stationare” (abandonat in prezent, in urma noilor observatii astronomice), care au postulat generarea continua de materie, pentru a mentine densitatea constanta a Universului.

Demersul nostru a scos la iveala citeva fapte noi si despre ortodoxie. Ca o prima constatare, crucea, ca simbol fundamental al crestinismului, nu se suprapune cu Treimea, desi este indisolubil legata de Fiu. Ea se deseneaza pe trup tinind 3 degete impreunate, in numele Sfintei Treimi, dar atinge 4 puncte ale corpului, al patrulea fiind nenumit (dar spunem „Amin”, adica Adevarat!) si corespunzind lui Petru. Insa crucea este de fapt construita din 5 puncte, cel central fiind subinteles si corespunzind fratelui secret, Andrei, care totodata se reprezinta si printr-o cruce specifica in forma de X – Marea Necunoscuta.

In al doilea rind, Crezul de la Niceea, produs al celei de-a doua Biserici,  este depasit. Desi spune Adevarul, o face intr-un mod incomplet si inflexibil si nu ne pregateste pentru viitor. Nu doar ca nu ia act de toate persoanele divine, dar ne ancoreaza intr-un spatiu static, lipsit de evolutie, intr-o asteptare continua („astept invierea mortilor”, etc), care duce la lipsa de responsabilitate. Multi incep sa creada ca pot amina momentul in care sa-si recunoasca greselile si sa-si ceara sincer iertare pentru ele. Pina atunci, se simt liberi sa greseasca in continuare. Ce ne facem insa cind lucrul pe care il asteptam este aici? Cum recunoastem macar ca se intimpla? (Luca, 17:20, 21:34-35)

Daca ultimele doua stadii (de la 3 la 4 si de la 4 la 5 persoane) le-am discutat deja, ramine sa ne lamurim asupra celorlalte doua aspecte esentiale: dualitatea initiala a Creatorului si evolutia de la dualitate la trinitate.

Continuarea intr-un articol viitor…

Intre Creatie si Big Bang I – putina teorie

Motto:Dar nici ei, la rindul lor, nu sint de iertat, caci, daca au fost in stare de o cunoastere atit de mare incit sa poata intelege realitatea supusa timpului si spatiului, pe Stapinul acestora cum de nu L-au aflat mai degraba?” (Cartea intelepciunii lui Solomon, 13:8-9)

Crescuta fiind in anii socialismului, cind televiziunea era administrata in doze mici, am urmarit cu sufletul la gura serialul documentar Calatorie in Univers (Cosmos: A Personal Voyage) al lui Carl Sagan. Si cum in acea perioada nu reuseam sa hotarasc daca in topul preferintelor sta fizica, sau arheologia, mai avind eu pe mina si citind fara discernamint si Atlasul Zoologic, unde se insiruiau tot felul de fosile minunat desenate, mi-a fost foarte usor sa ma las fascinata de descrierea Marelui Zgomot (Big Bang) si de vestitul sau calendar cosmic1

Cosmic_Calendar

 

Copil fiind deci si crescuta cu nasul in carti, asimilam cu aviditate si inocenta informatia stiintifica. Aveam convingerea ca stiinta are rolul de a cunoaste si modela lumea in care traim, ca prezinta cu onestitate bazele teoretice si experimentale care au dus la formularea legilor si teoriilor stiintifice, iar continua evolutie a aplicatiilor practice este destinata „mai binelui”. Mintea mea nu vedea in stiinta o arma cu doua taisuri, pe care omul o poate folosi in ambele sensuri, pentru ca inca nu intelegeam bine ce inseamna liberul arbitru – pentru a exista alegere, trebuie intotdeauna sa existe optiuni.

Ei bine, cu aceasta minte nepervertita am avut curiozitatea  sa citesc Biblia, in mijlocul anilor in care a fi ortodox era un secret ascuns de fiecare, dar stiut de toata lumea. Mi-a picat in mina un exemplar neoprotestant, parca il vad si acum, avea coperti verzi, de plastic si foita subtire precum cea de ceapa. Avea si trimeteri, pe care nu le-am inteles, pentru ca erau total gresit amplasate si duceau spre versete care doar in mintea editorilor aveau legatura unele cu altele, asa ca le-am ignorat complet.

Dupa primele rinduri din Geneza, deja Big Bang imi suna in cap precum un clopot. Similitudinea imi era evidenta pina si mie, un copil de clasa a VIII-a! Sau poate, imi era evidenta mie, tocmai pentru ca eram un copil? De ce nu este ea acceptata si perceputa astfel nici de Biserica, nici de Stiinta?2 Presupun ca in timp mintea umana dezvolta prejudecati peste care nu mai poate trece – sub presiunea constringerilor exercitate de: societate, locul de munca, doctrina religioasa prost explicata sau prost inteleasa, mindria omului de stiinta, sau predicarea ateismului, ca parte a doctrinei materialist-dialectice, de catre PCR.3

Pentru a ne putea continua demersul, trebuie deci sa clarificam mai intii doua aspecte:

  1. Care este raportul dintre ortodoxie si stiinta?
  2. Ce este teoria Big Bang-ului?

Crezul de la Niceea, pe care il marturisim ca ortodocsi, incepe asa: „Cred intru Unul Dumnezeu, Tatal Atottiitorul, Facatorul cerului si al pamantului, vazutelor tuturor si nevazutelor„. Cosmologia defineste universul cosmologic drept „un domeniu de manifestare a materiei in spatiu si timp, sinonim cu realitatea fizica” 4 – „vazutele”, deci.

A studia Universul prin mijloacele stiintei inseamna deci a cerceta lucrarea Tatalui. Precum si Cartea intelepciunii lui Solomon ne spune, in capitolul 13, versetele 6-9, aceasta cercetare si intelegere a realitatii spatiului si timpului ar trebui sa ne aduca mai aproape de cunoasterea lui Dumnezeu, prin cunoasterea creatiei Sale. Stiinta, ca suma a cunostintelor noastre despre Univers, contine o particica din Adevar, pe care ni s-a permis s-o aflam (sau am fost in stare sa o aflam), valabila pentru un moment dat in timp si spatiu – deoarece nimic nu garanteaza ca acest Adevar este static sau ca, dimpotriva, evolueaza o data cu persoana lui Dumnezeu.

Totodata, intrucit Biblia este inregistrarea Adevarului, intr-o forma accesibila omului, prin Cuvint, inseamna ca putem gasi in Biblie si adevarul stiintific, nu neaparat in aceeasi formulare. Ca sa folosesc un exemplu la indemina tuturor, Biblia ar fi ca o Constitutie, din care toate legile si teoriile stiintifice deriva si ofera o descriere mai detaliata si specializata, asa cum din Constitutie deriva Legile organice.

Rezulta ca un crestin ortodox, care are incredere absoluta in Cuvintul Domnului, pe care il gaseste in Biblie, trebuie sa poata regasi si teoriile stiintifice in acest Cuvint. Iata o modalitate interesanta nu doar de a pune de acord una cu alta, dar si de validare a unei teorii la moment dat: stiinta, ca derivat uman, este cea care trebuie sa descrie cu acuratete aspectele  de care se ocupa ale Adevarului  si nu invers. Intre stiinta si ortodoxie nu exista conflict, desi exista un conflict evident intre falsa stiinta – afirmatii nefondate pe experiment si observatie, nedocumentate si nereproductibile experimental – si Biblie. Ori majoritatea demersurilor Occidentului au fost opuse  – s-a luat stiinta ca referential si s-a incercat, prin comparatie, sa se valideze Biblia. De aici deviatii importante, deoarece stiinta, fiind prin natura ei umana, nu poate cuprinde 100% Adevarul, care este divin. Ortodoxia, ca si religiile „primitive”, preocupindu-se mai mult de suflet, a fost ferita de aceasta dilema pina la intruziunea globalizarii.

Big Bang este o teorie cosmologica. Asadar, inainte de a intra in amanunte, trebuie sa definim „teorie” si „cosmologie”.

„Cosmologia are ca obiect de studiu Universul in totalitate si evolutia sa in timp. Rezultatele sale se concretizeaza in modele si scenarii cosmologice.

Cosmologia actuala are la baza, din punct de vedere teoretic, teoria relativitatii generalizate si teoriile de unificare a interactiunilor fizice, din punct de vedere observational […] deplasarea spre rosu si fondul cosmic de 3K, iar din punct de vedere experimental, rezultatele tot mai spectaculoase din fizica energiilor inalte” (op. cit., v. nota 4) Acceleratoarele de particule, telescoapele si radiotelescoapele, micro si macro Universul.

„TEORÍE s. f. 1. ansamblu de ipoteze, legi si concepte organizate intr-un sistem logic care descriu si explica un domeniu al realitații obiective sau al constiintei sociale” (Marele dictionar de neologisme, 2000) „2. Ansamblu sistematic de idei, de ipoteze, de legi si concepte care descriu si explică fapte sau evenimente privind anumite domenii sau categorii de fenomene. ” (DEX 1998)

Teoria Big Bang-ului este deci un ansamblu in evolutie. Unele aspecte ale sale au fost formulate inainte de existenta unor dovezi experimentale si s-au confirmat (ex: descoperirea bosonului lui Higgs) sau au fost infirmate ulterior, ducind la modificarea in consecinta a modelului cosmogonic derivat. Ea „descrie” (nu „este”) ceva existent (Universul) si extrapoleaza, in baza datelor observationale si experimentale, pentru a merge in trecutul Universului cit mai mult posibil. Ca orice teorie, isi propune cunoasterea obiectiva, nu demonstrarea unei prezumtii. De aceea, creatia Universului, ca prezumtie care ar trebui demonstrata sau infirmata, nu face obiectul acestei teorii, insa, daca observatia, coroborata cu experimentul si cu dezvoltarea aparatului matematic, fizico-chimic, etc. ce sintetizeaza aceste rezultate, poate sa ne duca pina la descrierea acestei creatii, o va face.

Aceasta teorie formuleaza un scenariu cosmologic, adica incearca sa povesteasca modul in care Universul s-a modificat in timp, pornind de la situatia prezenta observabila (modelul cosmologic) si extrapolind spre trecut, iar pe masura ce merge inapoi in timp, trebuie sa rezolve provocarile pe care le intimpina. O data rezolvate aceste provocari, trebuie sa fie testata si in sens invers, adica dinspre trecut spre prezent si viitor, pentru a vedea daca baza teoretica poate conduce la realitatea observabila. De aceea, modificarile majore suferite in ultimii ani de scenariul cosmologic inflationist, dezvoltat in baza ideii Big Bang-ului, se aplica in special asupra momentelor de inceput ale acestui scenariu.

Ideea de „explozie” initiala, urmata de o disipare a materiei in spatiu, a fost reformulata ca „expansiune” a Universului si deci a spatiului insusi, iar „sfera de foc” originala imaginata de Lemaitre a fost inlocuita cu ipoteza mult mai transcendenta a unei „singularitati” intiale, asupra careia insa nu mai pot fi formulate ipoteze, ea nefiind accesibila observational sau experimental si deci neputind fi cunoscuta prin mijloacele stiintei. Cosmologia se retrage astfel oficial din cursa, lasind religiei rolul de a descrie momentul Creatiei.

Big Bang nu este singura incercare de a construi un scenariu cosmologic, insa in acest moment este cea care a obtinut cele mai multe confirmari observationale si experimentale si a putut fi modificata cu cel mai mare succes ori de cite ori noile descoperiri experimentale au impus-o. Foarte multe teorii au fost complet abandonate pe parcurs, tocmai datorita neconcordantei intre ecuatiile propuse si realitatea observabila. Din acest motiv ne intilmin atit de des cu Big Bang si nu pentru ca ansamblul sau ar fi acceptat ca definitiv.

Desi complexitatea teoriei nu incape in spatiul unui articol, s-a incercat sintetizarea ei intr-o imagine, pe care am reprodus-o la inceputul articolului, cu mentiunea ca este atit de raspindita pe internet incit nu-i cunosc sursa originala, dar pot sa va ofer sursa de unde am gasit-o in aceasta varianta foarte mare si clara:  http://liberalbias.com/ (2014).

Se poate observa ca imaginea contine referiri la materia neagra si energia neagra, constructii imaginare bazate pe observatii asupra interactiunii gravitationale. Acesta este un subiect controversat, pe de o parte studii experimentale asupra materiei negre continua inca, incercind sa masoare indirect ceva nevazut, pe de alta parte noile calcule ale constantei cosmologice ameninta existenta energiei negre5.

Iar in final, pentru ca Google n-a vrut sa-mi dea rezultate informative, relevante si nepartinitoare in limba romana, va ofer link-ul unui articol in engleza, cu mentiunea necesara ca s-ar putea ca unele aspecte teoretice sa fi evoluat de la data ultimei actualizari a acestuia:

Strickland, Jonathan. „How the Big Bang Theory Works” 18 June 2008. HowStuffWorks.com.

 Continuarea intr-un articol viitor...


  1.  „Cosmic Calendar” by Efbrazil. Licensed under CC BY-SA 3.0 via Wikimedia Commons – http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Cosmic_Calendar.png#/media/File:Cosmic_Calendar.png 
  2. Daca Biserica Ortodoxa pastreaza o tacere oarecum justificabila asupra acestor teorii, nevrind sa amestece mintuirea sufletelor cu studiul materiei si, in consecinta, nu emite nici un fel de opinie oficiala asupra subiectului, desi acesta ii preocupa pe mirenii ortodocsi, Papa Francisc a gasit de cuviinta sa faca urmatoarele afirmatii, peste care am dat din intimplare, rasfoind internetul si carora li s-a dat multa atentie, fara a fi insa analizate altfel decit superficial. „Cind citim despre creationism in Geneza, riscam sa ne imaginam ca Dumnezeu este un magician cu o bagheta magica, cu care poate face orice. Dar nu este asa. El a creat oamenii si i-a lasat sa evolueze conform legilor interne pe care le-a dat fiecaruia, pentru ca acestia sa atinga implinirea. Big Bang-ul, despre care azi credem ca este originea lumii, nu contrazice interventia divinului creator ci, mai degraba, o cere. Evolutia naturii nu este in contradictie cu notiunea de creatie, pentru ca evolutia presupune crearea unor fiinte care evolueaza” Deci Papa spune mai intii ca Dumnezeu nu este atotputernic, apoi ca El nu a mai intervenit in evolutia omului dupa creatie, eliminind astfel din start  potopul, neamul ales si chiar pe Mesia. Apoi spune „credem” (adicatelea catolicii, in numele carora vorbeste, in calitatea sa de sef al lor)  in Big Bang, facind astfel din stiinta o religie si apoi ca ei, catolicii, cred (sau trebuie sa creada, acum, ca Papa le-o impune: daca doresc sa ramina catolici, sint obligati sa creada ca acest individ este infailibil si deci sa creada in ce spune el) ca Big Bang-ul este (nici macar „descrie”, nici mai mult nici mai putin decit „este”) originea lumii ceea ce il elimina pe Dumnezeu din creatie – o manipulare grosolana, avind in vedere ca teoria Big Bang-ului nu se ocupa de originea lumii si nu face afirmatii cu privire la aceasta, asa cum vom vedea in continuarea articolului prezent. Apoi spune ca evolutia naturii nu este in contradictie cu notiunea de creatie, insa pune aceasta creatie la modul impersonal (spre deosebire de exprimarea folosita cind se refera la crearea omului), contrazicind deci ideea fundamentala a crestinismului, aceea de Dumnezeu personal. Ba chiar, avind in vedere cronologia, in conditiile prezentei exprimari („cere” „interventia divinului creator”, adica Dumnezeu este urmarea Big Bang-ului si nu invers), ar reiesi ca Dumnezeu insusi a fost creat, undeva intre creatia naturii si cea a omului. O noua manipulare grosolana, deoarece teoria evolutionista si Big Bang-ul trateaza aspecte diferite ale lumii materiale, iar ultimele directii de cercetare si dovezi arheologice si experimentale arata ca rolul catastrofelor in evolutie este unul major – si nu, evolutionismul nu mai sustine ca Homo sapiens se trage din maimuta si nici macar din alte tipuri de oameni. Cu alte cuvinte, aceasta unica luare de pozitie oficiala a Papei asupra subiectului ii scoate pe catolici din rindurile crestinilor si ii alatura budistilor, care cred intr-un om autointitulat iluminat, adica atoatestiutor si infailibil (Buddha=Papa) insa nu si intr-o divinitate sau macar in ideea de divinitate. Cindva s-a vehiculat ideea ca Papa Francisc vrea sa-i asimileze pe budisti – sa fie acesta oare primul pas in respectiva directie? Daca e asa, atunci e un pas gresit, pentru ca, in loc sa-i asimileze, el este cel care s-a lasat asimilat. Lore, Borg-ul si vulnerabilitatile sale imi apar in fata ochilor. :D 
  3. Caci oare ce este ateismul decit cautarea de catre om a unui obiect al credintei? Daca un crestin crede cu tarie ca Dumnezeu a ordonat lumea in asa fel incit soarele va rasari, aducind ziua de miine, si ateul crede ca aceasta zi de miine va veni. Ateul crede, ca si crestinul, ca un mar cazut dintr-un copac va cadea pe pamint, datorita Legii gravitatiei, crede deci in aceasta Lege, dar nu-si pune intrebarea cum a inceput aceasta Lege sa lucreze in lume si de ce este ea o lege, adica nu da gres niciodata (in conditiile si referentialul pentru care a fost formulata)? El crede in stiinta, care in ultima instanta, este intelepciune, si cauta Adevarul, considerind ca omul poate sa-l gaseasca in el insusi. Crestinul crede tot asa, ca gaseste Adevarul in sine, dar vede si cauza acestui fapt – pentru ca Dumnezeu, care este in posesia Adevarului, ii insufla aceasta cunoastere. Ateul il cauta pe Dumnezeu, insa deocamdata se inchina la creatiile Lui, dincolo de care nu poate vedea. „Totusi, acestia nu pot fi invinuiti prea mult; si poate ca ei se ratacesc tocmai cautindu-L pe Dumnezeu si voind sa-L gaseasca. Indeletnicindu-se cu lucrarile Lui, ei le cerceteaza cu sirg si dau crezare vazului, caci frumoase sint cele vazute” (Intelepciunea lui Solomon, 13:6-7
  4. Prof. Dr. Adrian Patrut – De la normal la paranormal, ed. a II-a revazuta, Ed. Dacia, Cluj-Napoca 1993. Nu va lasati inselati de numele cartii, deoarece ea contine un serios aparat stiintific introductiv, precum si teorii originale, care cauta sa explice  fenomenele „de granita” cu ajutorul stiintelor exacte. Pentru a evita plimbarea prin diverse manuale si site-uri mai mult – sau mai putin – informative, voi mai folosi unele definitii generale din aceasta carte, inca valabile, pe care, daca doriti, le puteti verifica incrucisat cu alte publicatii stiintifice. 
  5. Mai multe despre materia neagra si energia neagra: http://en.wikipedia.org/wiki/Dark_matter ; http://www.spacetelescope.org/news/heic1506/ ; http://www.space.com/19282-einstein-cosmological-constant-dark-energy.html