Ruth

Ruth sau calea smereniei

Motto: „Indepliniti-va lucrarea inainte de soroc, iar El va va da rasplata la vremea sa”

Intelepciunea lui Iisus Sirah 51:30

Ruth este una din cele doua figuri feminine care beneficiaza de o intreaga „carte” in Vechiul Testament. Oare ce a facut-o pe Ruth atit de importanta?

In primul rind, ea este motivul pentru care propovaduirea Evangheliei catre neamuri a fost un imperativ. Evreii „pur singe” uitasera in vremea apostolatului ca oricine se revendica de la David are in vine singele lui Ruth, o moabita.”Poporul ales” se defineste deodata altfel decit genetic.

Exista insa si o morala a povestii. Si o foarte interesanta corespondenta cu Evangheliile, care ne-o arata pe Ruth ca pe o adevarata crestina avant la lettre. Chiar numele ei ne duce cu gindul la Evanghelie. Ruth inseamna „cea care este prietena”. Ori Iisus, chiar inainte de a fi arestat, ii numeste pe apostoli „prieteni” si explica si ce intelege prin aceasta: Voi prietenii mei sunteti, de veti face cite eu poruncesc voua. […]  ci pre voi v-am zis prieteni; ca toate cite am auzit de la Tatal meu, am aratat voua (Ioan 15:14-15)

Ce face Ruth? Alege! Alege intotdeauna calea cea grea.

Dupa ce ramine vaduva, in loc sa se intoarca in siguranta printre „neamuri”, cei care nu L-au cunoscut pe Dumnezeu, ea lasa totul pentru a-si urma soacra inapoi printre israeliti, astfel din bogata devenind saraca lipita – ele nu au posesiuni si nici macar ce sa manince. „[…]unde vei merge tu, voi merge si eu si unde te vei adaposti, acolo ma voi adaposti si eu; poporul tau va fi poporul meu si Dumnezeul tau, Dumnezeul meu”  – enumerarea este gradata, spre un punct culminant: practic, ea lasa totul pentru Dumnezeu (Matei 16:25, Marcu 8:35, Luca 9:24). In schimb,  cumnata ei Orpha se intoarce la poporul ei, dupa ce i se propune a doua oara, precum tinarul bogat care ar fi vrut sa-l urmeze pe Iisus, a raspuns prezent la prima interogare (respectarea poruncilor), insa n-a putut renunta la intreaga lui avere. (Matei 19:16-22, Marcu 10:17-22, Luca 18:18-23) Noemina o trimite pe Ruth inapoi la rude de trei ori, asa cum Iisus il intreaba pe Petru de trei ori daca-l iubeste.

Planul soacrei este de a-l face pe Boos (Booz), burlacul bogat sa o vrea de nevasta pe Ruth, astfel rascumparind si averea familiei ei. Este planul soacrei egoist? Cum ar putea fi, cita vreme nici macar nu este ea cea care va beneficia de aceasta avere, ci acela care o va rascumpara? Si daca ar fi, este el mai putin lucrarea lui Dumnezeu?

Dar care este planul lui Ruth? Nici unul. Ea se supune! Urmeaza planuri ciudate, avind increderea absoluta ca parintele spiritual ii vrea binele. Dar mai intii Ruth trebuie sa munceasca pentru a-si intretine familia. Gasim si acest lucru in Evanghelie: „Stiti ca celor ce li se pare ca sunt incepatori ai neamurilor, le stapinesc pre ele; si cei mai mari ai lor, le domnesc pre dinsele.  Iar intre voi nu va fi asa; ci care va vrea să fie mai mare intre voi, sa fie voua sluga” (Marcu 10:42-43) (pentru ca apostolii, ca si Ruth, prin antiteza, sint adevaratii incepatori, dar nu ai neamurilor, adica ai celor fara de Dumnezeu, ci ai crestinatatii)

Apoi Ruth se umileste, umilinta maxima, insa in fiecare umilinta se regaseste demnitatea. Merge precum cersetorii sa adune resturile din urma secerisului omului bogat, dar primeste mincare fara sa ceara. Se comporta ca o prostituata, dar pentru a cistiga un sot si este efectiv cumparata ca o sclava, dar devine sotie cu drepturi depline. Umilinta ei merge in paralel cu umilinta patimilor lui Hristos. Diferenta este ca Hristos stie cine este, in timp ce Ruth habar nu are ce glorie ii este rezervata. Lui Hristos ii era mai usor decit i-a fost ei!

Si apoi… devine stramoasa lui David si astfel ruda cu Hristos insusi (Ruth 4:17; Matei 1:5)

De ce, dintre atitea candidate, tocmai ea a fost remarcata? De ce si celalalt potential rascumparator renunta atit de usor in favoarea viitorului ei sot? Destinul ei era scris! Dar spre Destin era o singura cale, cea ingusta: „Ce strimta este usa ! si ingusta calea, care duce in viata ! si putini sint cei ce o afla pre ea.” (Matei 7:14)
Eu sint Calea„, spune Iisus (Ioan 14:6) – iar Ruth in acelasi timp deschide si urmeaza aceasta Cale.  Ei bine, ei i s-au pus in fata o multime de rascruci, o multime de alegeri, o multime de posibilitati de a-si exercita liberul arbitru. Caci ce sint incercarile vietii noastre, alta decit rascruci, momente de alegere, intre calea cea larga si calea cea strimta? Iar cind le-a trecut pe toate, dupa ce a ales corect de fiecare data, Dumnezeu a lucrat pentru ea. Viitorul lui Ruth este astfel Destin, sau Rasplata?

Iar daca este Rasplata, atunci Rasplata ei s-a primit atit in trup, cit si in Eternitate. Tot astfel si Rasplata lui Iov. La fel si a noastra ne asteapta, undeva, pe traseu…

Similaritatea structurala intre cartile lui Ruth si Iov este izbitoare. Viata lui Ruth are trei etape: 1 – casatoria si anii de viata alaturi de primul sot evreu, 2 – vaduvia, stramutarea si incercarile dinainte de a se recasatori, 3 – a doua casatorie, o viata indestulata si nasterea unui fiu ce va da nastere semintiei lui David.  Viata lui Iov este  impartita in trei etape similare: 1 – bogatia, o familie numeroasa, 2 – incercarile, in care pierde si urmasii si este parasit de sotie si prieteni (asa cum incercarile lui Ruth debuteaza cu pierderea primului sot) si 3 – rasplata, reprezentata de recuperarea sotiei, noi urmasi si o viata imbelsugata.

De ce doua personaje identice in Biblie? Pentru ca Biblia este totodata istoria Lumii in care traim si a lui Dumnezeu insusi. Asa cum Universul incepe cu Unul, despartit in doua principii, masculin si feminin, care reunindu-se dau nastere Luminii, tot astfel si omenirea incepe cu androginul („Si Dumnezeu l-a facut pe om, dupa chipul lui Dumnezeu l-a facut; parte barbateasca si parte femeiasca i-a facutGeneza 1:27), despartit apoi in barbat si femeie – Adam si Eva(Geneza 2:21-23), care reunindu-se dau nastere oamenilor de azi. Astfel, in Marcu 10:6-8, care repeta identic Geneza 2:24, nunta este o recuperare a unitatii originare: „Iar din inceputul zidirii, barbat si femeie i-a făcut pre ei Dumnezeu. Pentru aceasta va lasa omul pre tatal sau si pre muma sa, si se va lipi de femeia sa si vor fi amindoi un trup; pentru aceea nu mai sunt doi, ci un trup.” Iata ca avem deja cele trei parti ale povestii, asa cum vietile lui Ruth si Iov au trei parti: Facerea, alungarea din Rai si incercarile si in final rasplata (Apocalipsa  – lumea locuita de Dumnezeu si in paralel, nunta dintre Miel si Mireasa lui).

Vedem apoi o inversiune a sexelor: daca fiul lui Ruth este stramosul lui David, temelia poporului sfint (Exodul 19:5-6), fiicele lui Iov sint temelia lumii materiale (ele sint Ziua, Cornul Amaltheei si Scortisoara, „si nu s-au gasit mai frumoase decit fiicele lui Iov pe tot pamintul de sub cer” Iov 42:14-15, unde pamintul = lumea materiala, cerul = transcendenta, un inteles intilnit inca din primele versete ale Genezei).

Nu am putea deci avea un mijloc al povestii daca nu ar fi egal prezente ambele principii, masculin si feminin, yin si yang,  generate unul din altul si din care se genereaza viitorul.

Dar daca am fi ales gresit? Dispaream pina acum, precum Orpha, cea care l-a respins pe Dumnezeu (nu cred ca este intimplatoare radacina comuna din neogreaca a numelui Orpha cu orphanos = orfan. Orfanul nu are parinti trupesti, iar Orpha nu are parinti spirituali). Precum dinozaurii, care ar fi distrus viata pe Pamint, gindindu-se doar la mincare. Precum a disparut Omul de Neanderthal („Homo sapiens stupidus”, cum l-a numit Ernst Haeckel, biologul care a celebrat simetria naturala), incapabil sa dezvolte un cult religios. „Deci tot pomul care nu face roadă bună, se taie, si în foc se aruncă.” (Matei 3:10, 7:19, Luca 3:9)

De aceea, Ruth si Iov sint chei de citire a Bibliei, dar mai ales sint carti ale nadejdii. Nadejdea ca Dumnezeu isi face lucrarea in viata noastra si ne va ajuta sa depasim conditia umana. („Dar cine poate sa se mintuiasca?[…]La oameni aceasta este cu neputinta, iar la Dumnezeu toate sint cu putinta.” Matei 19:25-26, Marcu 10:26-27) Nadejdea intr-un nou inceput, promisiunea eternitatii din Apocalipsa. Dovada ca sintem pe calea cea buna, cita vreme inca sintem aici, dovada ca dupa fiecare greseala primim o noua sansa si dovada ca Dumnezeu vrea ca noi sa izbindim, sta linga noi si ne ajuta fara sa stim. Tot ce trebuie este sa nu renuntam niciodata!

Veti intreba atunci: De ce unii oameni traiesc nu stiu cum, sau mor nu stiu cum? Cine poate cunoaste rasplata lor in viitor, sau pe cea din clipa mortii? Inainte de a intreba despre altii, oare n-ar trebui sa intrebam despre noi insine? Fiecare om se poate judeca pe el insusi si fiecare poate vedea incotro a mers pina acum.  Dumnezeu, prin marea mila a lui, ne tot scoate in fata rascruci, unde una din alegeri ne duce spre calea cea strimta. Zicala stie bine ce spune cind spune „dupa fapta si rasplata” – noi insa adeseori intelegem gresit „fapta” si ‘rasplata”.

Sa ne rugam deci pentru intelepciune! Doamne Ajuta!

Anunțuri