Exodul

Filozofia filmelor de actiune I – The Sentinel

 Motto: Daca Domnul nu pazeste cetatea,

In zadar va fi vegheat cel care o pazeste 

(Psalmul 126:1)

The Sentinel, The Contract, Demolition Man – trei filme cu distributii de exceptie.

Trasatura evident comuna celor 3 filme este tradarea. Un subiect fierbinte de la sarpe pina in prezent si de obicei gresit judecat. Dar pe linga tradare, fiecare din filme ridica intrebari sciologice la fel de fierbinti.

In The Sentinel, o imagine este izbitoare. O masina iese dintr-o parcare inchisa cu bariera si stilpi retractabili. Ding! Ce rost au amindoua? Ok, stilpii sint acolo ca sa protejeze bariera impotriva intrarilor in forta. Dar ce rost mai are atunci bariera? Simbolic! Esenta ideii insisi de paza personala este simbolica. Cel pazit nu are nevoie de aceasta decit daca presupune ca exista cel putin o persoana cu suficiente motive pentru a-i face rau. Nu paranoia este cea care a dus la crearea serviciilor secrete si institutiei bodyguardului, ci remuscarile. Sentimentul de vinovatie. Simtim atit de bine acest sentiment in The Contract, cind ideea insisi de atentat are un raspuns imediat (si gresit): presedintele este cel vizat de asasini. Cine ar vrea sa-l omoare? Eh, tacerea aici este foarte expresiva. 😀

Revenind la imaginea din The Sentinel, in jurul ei am putea face sa se invirta tot filmul. Persoana care nu se increde in intreaga lume este nevoita sa se increada in paznici. Sint ei de incredere in absolut, sau doar un simbol al sigurantei? Este tradarea o slabiciune, cind omul alege intre strainul pazit, oricit ar fi el de important, si propria familie, adica oamenii pe care ii iubeste? A alege intre dragoste si bani… hm, voi ce ati alege? Tehnic vorbind, agentul secret era tradator, dar era el oare cu adevarat, cita vreme in ultimele clipe ale vietii s-a marturisit, ba mai mult, si-a indreptat pacatul? Mergem pe lumea cealalta in starea in care ne gasim in clipa mortii…

Cine este loial pina la Final? Cei care iubesc. Indragostitul si prietenul – nu este si prietenia o forma a iubirii?

Ce solutii au gasit oamenii pina acum? Lipsa completa a pazei este accesibila doar celor cu sufletul curat, deci guvernele si, dupa exemplul lor, oamenii importanti, au gasit un paleativ pentru a se simti in siguranta cu remuscarile lor: servicii de paza, intarite de servicii de securitate si de servicii de securitate secrete, etc. Straturi peste straturi de paznici, vulnerabilitatea celor paziti crescind o data cu numarul straturilor si cu adincimea motivelor pentru care e nevoie de paza. Ultimul racnet al modei in materie – computere, drone, etc – este un mod de a se minti pe ei insisi – pentru ca tot ce are o minte electronica necesita un om care sa introduca programul 😉

Priviti acum stirile cu alti ochi si veti observa ca, aparent surprinzator, cei care se pazesc mai putin cad cel mai rar victima atentatelor. Au facut ei mai putin rau? Sau doar sint mai iubiti? Sau poate… exista mai putine motive sa fie uriti? Incercati sa faceti exercitiul acesta privind la televizor si veti obtine o noua perspectiva asupra persoanelor publice.

De fapt, in Exodul, evreii isi insemneaza usile cu singe de miel si Ingerul Mortii trece pe linga casele lor, lasindu-le fiii in viata.  S-au temut evreii? Poate ca da. Au facut ce li s-a cerut? Cu siguranta. Au avut incredere 100% in Dumnezeu = credinta. Si Dumnezeu nu i-a inselat – niciodata. Dumnezeu este cel mai bun paznic al crestinului, pentru ca El ne iubeste ABSOLUT.  Incercati sa va numarati lacatele de pe usa si veti afla ceva nou si despre voi insiva.