arta

Descopera tipul de creativitate care te caracterizeaza

Motto: „Ea a tesut pinze subtiri si le-a vindut” (Proverbe 31:24)

„Dar sa nu te rusinezi de cele ce urmeaza si sa nu pacatuiesti tinind seama de oameni:(…) sa fii corect la cintar sau greutati, sa cistigi mult sau putin; sa ai cistig in urma unei vinzari,(…) sa numeri si sa cintaresti tot ce incredintezi cuiva si sa scrii totul, ce dai si ce primesti.”(Intelepciunea lui Iisus Sirah 42:1,4-5,7)

S-a vorbit de multe ori despre educatia ortodoxa ca si cum ar descuraja activitatile economice, prin comparatie cu alte culte. Nu sint sigura daca o astfel de eroare se datoreaza necunoasterii Bibliei, necunoasterii doctrinei ortodoxe, sau nici nu este o eroare ci o manevra psihologica pentru a descuraja romanii sa investeasca, o incercare de a face publicitate mascata sectelor, sau toate deodata.

Intr-adevar, Biserica Ortodoxa Romana nu pune la dispozitia credinciosilor cursuri de afaceri, precum nu scrie nici manuale de economie casnica. Credinciosul poate gasi toate informatiile privind calea cea dreapta in viata, in gospodarie si in afaceri chiar in Biblie, iar aplicarea principiilor in practica – in legislatie si in diverse manuale laice.

Una peste alta, nu este gresit sa ai o afacere, gresit (si rusinos, pentru ca este contrar Bibliei, deci un pacat, iar pacatul ne acopera de rusine) este sa nu o conduci bine, sa nu tii contabilitatea la zi si sa fii necinstit, inselind la cintar, sau scotind pe piata produse de proasta calitate. Gresit mai ales este sa-ti faci griji, precum saminta cazuta in pietris (Matei 13:3-23), pierzind nadejdea in Dumnezeu. Afacerea in viziunea ortodoxa este cea ideala, in care faci cu simt de raspundere ceea ce stii mai bine si ce-ti place, vinzi surplusul pentru a cumpara ce-ti lipseste, inveti si te perfectionezi permanent, fara sa-ti neglijezi sufletul si familia, iti iubesti si iti respecti aproapele, oferindu-i produse cit poti tu sa le faci de bune si ai incredere absoluta ca Dumnezeu va avea grija sa cistigi cit ai nevoie pentru a trai in belsug, dupa masura sufletului tau si nu dupa masura oamenilor.

Orice afacere porneste de la o idee, functioneaza in baza unei metode repetitive si ramine in viata prin perseverenta, contabilitate orientata spre management (nu spre fiscalitate) si reclama (platita sau din gura in gura)[v. nota 1]. Daca insa pentru industrie, turism, comert, etc. exista posibilitatea de a cumpara ideea sub forma unei inventii, a unui designer industrial, a unui arhitect/decorator, sau a unui bucatar, creatorul devenind angajat, sau traind de pe urma vinzarii/inchirierii drepturilor de autor, lucrurile stau putin altfel atunci cind artistul si artizanul se hotarasc sa-si deschida propria afacere.  Foarte multe magazine handmade[v. nota 2] se deschid cu entuziasm si apoi sint abandonate. Foarte multi artisti fac eforturi supraomenesti sa gaseasca o modalitate potrivita pentru a-si expune si vinde lucrarile, accesul la Uniunea Artistilor Plastici, de pilda si deci la expozitii oficiale, popularizate prin mass media si muzee, fiind limitat nu de nivelul artistic, ci de existenta unei diplome. In acelasi timp, creatorii de kitsch, care reproduc grosolan picturi celebre si le inrameaza somptuos, sau mizgalesc pinza fara sa aiba habar de tehnici si armonie coloristica, sau pur si simplu listeaza postere cu imagini din domeniul public (royalty free), au un succes major in rindul maselor lipsite de educatie artistica, ale caror suflete cauta ceva ce le ramine neclar.

Ce face diferenta, de ce raportul intre calitate si cistig s-a inversat? Faceti o comparatie intre succesul financiar al arhitectilor faraonilor egipteni, sau chiar al scolilor de arta renascentiste si saracia lucie in care au murit Van Gogh, sau Luchian. Cine-i vinovatul? Managementul defectuos, sau revenirea periodica a unor epoci intunecate, in care valorile se inverseaza si detinatorii banilor platesc pentru ce pot intelege si nu vor sa evolueze ca sa inteleaga mai multe? Nu au artistii suficiente cunostinte de marketing, sau nu au cumparatorii sufletele deschise spre mesajul artei?

Orientarea spre pragmatic si urmarirea obtinerii de rezultate financiare imediate au creat doua fluxuri convergente. Unul este al creatorilor de pseudo-arta, sau chiar kitsch declarat, care urmareste fabricarea cit mai rapida a unui numar mare de artefacte cu un cost de productie redus si evitarea investitiei in educatie. Al doilea flux este al cumparatorilor, care doresc sa fie in trend (un trend care le este indicat mura-in-gura de mass-media si alte mijloace publicitare si care implica multi bani, atit pentru mass-media cit si pentru producatorii la moda), dar sa cheltuiasca sume cit mai mici, pentru a putea sa se incline dupa cum bate vintul de indata ce apare urmatorul trend, adica urmatorul val de cumparaturi.

„Sa nu pacatuiesti tinind seama de oameni”… Doar de Dumnezeu. Sa nu te lasi luat de val. Sa stai pe val inseamna sa-ti asculti vocea interioara, inspiratia si admiratia. Cu toate acestea, nu e rusinos sa vinzi lucrul miinilor tale. Cum punem de acord inspiratia cu dezvoltarea unei afaceri?

Nosce te ipsum! a spus Socrate. Literatura dedicata micilor afaceri handmade sustine ca nu trebuie sa ai nici o pregatire prealabila si ca totul se invata din mers. Inselator mesaj. Poate ca se invata din mers administrarea afacerii, dar ca sa ai ce sa administrezi trebuie ca mai intii sa ai o afacere viabila. Ori viabilitatea oricarei intreprinderi depinde de trei aspecte: sa stii ce urmeaza sa faci, sa stii cum sa faci ceea ce ti-ai propus si sa delegi ce nu poti face tu insuti. Dar ca sa stii ce urmeaza sa faci trebuie sa intelegi mai intii ce vei face cel mai bine, pe termen lung, adica sa te cunosti pe tine insuti, sau cel putin sa stii exact in ce tip de personalitate creativa te incadrezi.

Chiar daca te grabesti si nu ai timp sa te pregatesti in avans, cel putin vei putea planifica perfectionarea printre celelalte activitati. Se spune ca daca amini inceputul unei afaceri pina ce esti sigur ca iese totul perfect, nu o vei mai porni niciodata. Dar va trebui sa intelegi ca si reversul este valabil: daca nu vei depune cit mai repede eforturi ca totul sa iasa perfect, numele tau va fi uitat in scurt timp si vei ramine doar cu un mare stoc de produse si o gaura in buzunar tot atit de mare.

Pentru a-ti veni in ajutor, am conturat patru tipuri de creativitate, alege-l pe cel care te reprezinta cel mai bine. Ele se aplica indiferent daca te simti inclinat spre creatiile materiale sau spre cele imateriale[v nota 3] si indiferent de meseria/profesia practicate in prezent. Nici unul nu este „mai bun”, „mai rau”, sau superior altora. Sint doar diferite si necesita abordari manageriale diferite. Tipologia aceasta se refera la alegerile persoanei si nu la calitatea rezultatelor individuale, aceasta depinde doar de perseverenta si nivelul moral al fiecaruia.

Desi le-am dedicat in special celor care vor sa inceapa cu succes o mica afacere, oricare dintre noi se poate recunoaste intr-una dintre tipologii. Creativitatea intervine in orice domeniu al vietii, de la gradinarit si agricultura, pina la fabricarea suruburilor.

Lucrurile nu sint intotdeauna atit de simple precum par. S-ar putea sa consideri ca apartii unei categorii si in timp sa-ti dai seama ca te-ai inselat. Daca ai deja o afacere (sau un servici) si te simti nefericit, stresat, te plictiseste, sau te oboseste, poti verifica daca se potriveste tipului tau de personalitate.

Fa click pe fiecare dintre nume pentru a vedea ce-l caracterizeaza. Pentru usurinta lecturii, le-am dedicat articole individuale.

Mestesugarul

Artizanul

Artistul

Designerul

Exista si riscul sa te imbogatesti rapid, facind totul pe fuga si dupa ureche. Pentru fiecare exista un public. Chiar daca nimeni nu-ti va tine minte numele, nici chiar proprii clienti, lipsa ta de etica va avea consecinte pe termen lung asupra calitatii vietii si starii morale a natiunii.

De aceea, fac pe aceasta cale un apel catre potentialii tai clienti: dragi detinatori de bani, alegeti sa platiti pretul corect pentru lucruri mai putine, dar de calitate! Iar daca nu stiti sa le recunoasteti, deschideti o revista sau un site dedicat artei, de exemplu, al unui muzeu. Sau mai bine vizitati un muzeu. Uitati-va la o ie cusuta de strabunica. Alegeti materiale naturale, reciclabile sau reciclate. Intrebati inca doua-trei persoane in care aveti incredere ca vor fi sincere. Cineva care depinde de dumneavoastra nu va avea curaj sa va spuna in fata ca aveti o inclinatie morbida catre kitsch. Ascultati-va inima – cumparati doar ce va merge la suflet, „ce e frumos si lui Dumnezeu ii place”. Daca reusiti sa admirati un fotomodel intr-o revista, veti reusi sa alegeti si cel mai frumos obiect dintr-un magazin. Este mai bine sa aveti confort decit dulapuri pline. Nu cade cerul daca nu schimbati decorul casei o data pe an. Dar se cutremura de fiecare data cind mai apare o uritenie pe lume.

________________________

Nota 1: Din pacate, toata lumea evita sa puna intrebarea esentiala: de ce o firma are nevoie de reclama platita? Sint citeva motive posibile: produsele sale nu sint suficient de bune, nu sint diferite prin nimic de ale concurentei, sint exagerat de scumpe fata de ale concurentei, sau se urmareste scoaterea de pe piata a concurentei, sau firma nu este sigura de calitatea produselor sale si vrea o asigurare suplimentara.

Nota 2: Azi o sa spun si eu asa, handmade, in loc de lucru de mina, desi nu este in dictionar. Pentru usurinta, o data ce termenul s-a impamintenit atit de tare incit pina si la Oficiul Registrului Comertului l-am auzit cind a fost vorba de alegerea obiectului de activitate pentru un PFA. Trebuie sa specific totusi ca este vorba de acceptiunea romaneasca pentru handmade, deoarece in engleza exista o diferentiere neta intre handmade, homemade (echivalentul „industriei casnice„), make si craft.

Nota 3: Termenii „obiect”, sau „produs” in acceptiunea prezentului articol sint termeni generali si pot desemna atit creatii materiale, palpabile, cit si creatii imateriale, fie ele digitale (de exemplu: fotografii), efemere (dans, teatru, instalatii ale artistilor plastici) sau care necesita un suport material pentru transmitere (muzica, literatura). Astfel, in tipologia propusa de noi, luind ca exemplu muzica si simplificind la maxim, cu scuzele de rigoare, mestesugarul ar putea fi cintaretul profesionist care interpreteaza melodiile compuse de altii, dar si proprietarul unei case de discuri, artizanul ar putea fi lautarul, dar si cintaretul de jazz, artistul ar putea fi cintaretul de opera, dar si cantautorul, iar designerul ar putea fi compozitorul, dar si dirijorul. Aceasta nu inseamna, fireste, ca un dirijor din viata reala nu se poate recunoaste in mestesugar – acesta ar putea fi motivul pentru care nu are un renume international, profesia lui nu i se potriveste, dar ar putea fi si un punct de pornire pentru a obtine acest renume, perfectionindu-se in moduri specifice mestesugarului. Toate variantele sint pline de respectabilitate, in masura in care individul le-o confera.

Din motive necunoscute, in acest articol nu pot adauga note de subsol decit in acest mod incomod. Imi cer scuze pentru inconvenient!

Descopera tipul de creativitate care te caracterizeaza – Designerul

Designerul este cel care confera calitate si coeziune vietii. El asigura transmiterea ideilor catre generatiile urmatoare si incorporeaza arta in tot ce ne inconjoara.

Element caracteristic: Aerul

Daca:

  • Te simti in siguranta atunci cind ai o idee, o pui in practica si documentezi intreg procesul, pentru a putea fi reprodus ulterior de oricine;
  • De multe ori ai o viziune de ansamblu, sau de sinteza, in care incorporezi elemente creative apartinind altor artisti sau designeri (de exemplu: un designer vestimentar care alege un imprimeu creat de un designer textil);
  • „Unicat” nu inseamna nimic pentru tine, dar „original” inseamna foarte mult;
  • De multe ori produsul tau consta doar intr-un proiect, urmind ca punerea lui in practica sa fie realizata de Mestesugar si Artizan (de exemplu: un kit pentru broderie, un design de scaun sau de masina), sau intr-o tehnica noua destinata Artistului;
  • Materialele au semnificatie pentru tine doar in masura in care sint potrivite subiectului si mesajului tau, daca acesta are o cale de transmitere materiala. De multe ori si proiectarea materialelor face parte din procesul tau de creatie;
  • Pentru a invata o tehnica noua, ai nevoie de o sursa de informatie, dar de multe ori o descoperi si o perfectionezi tu insuti, chiar daca a fost deja creata de altcineva;
  • Acorzi o mare importanta literaturii de specialitate si cunoasterii diverselor metode de lucru, precum si materialelor aflate pe piata. Experimentezi cu ele cit mai mult, dar nu-ti faci un scop in sine din detinerea celei mai performante aparaturi (e treaba inginerului sa proiecteze fluxul tehnologic pentru productia scaunului desenat de tine);
  • Ai putea sa concepi produse cu destinatie exacta, in exclusivitate pentru comenzile clientilor, dar la fel de bine ai putea sa fii inhibat de comenzi si sa preferi vinzarea proiectelor finalizate catre cei interesati;
  • Chiar daca urmaresti curentele artistice ale momentului, te alaturi lor doar daca aveti o viziune comuna. Iti doresti mai degraba sa lansezi tu insuti o moda, sau o gama noua de produse, care sa-i inspire pe ceilalti;
  • Ideile tale au in principal un scop utilitar, practic, dar pentru exprimarea lor ai nevoie de instrumentele si talentul specifice Artistului;
  • Sintagma „produs la comanda” iti sugereaza proiectarea unui obiect anume pentru client, pe care sa-l execute el insusi sau sa i-l produci tu contra cost, manual sau automatizat.

Atunci:

  • Primul pas este sa te asiguri daca domeniul tau intra sub incidenta profesiilor legiferate si institutionalizate, care necesita inregistrarea ca persoana juridica si, eventual, inscrierea intr-o asociatie profesionala. In acest caz, trebuie sa faci toate demersurile necesare inainte de a incepe sa obtii vreun venit si sa-ti angajezi un contabil.
  • Daca nu ai neaparat nevoie sa lucrezi sub umbrela unei persoane juridice pentru a fi in legalitate, veniturile tale sint venituri din drepturi de autor, deci trebuie sa studiezi acest aspect, in special latura sa fiscala. Daca nu ai inclinatii financiare, angajeaza un contabil – unul bun, dar intelegator, care sa nu-ti ia bani daca nu ai activitate o luna, sau un an.
  • Daca intentionezi sa produci personal o parte din proiectele tale sub forma fizica, este posibil sa fie nevoie de inregistrarea ca persoana juridica – SRL, PFA, etc, apoi sa-ti gasesti un contabil si sa afli ce tip de impozite ai de plata. In general produsele fizice care produc in continuare drepturi de autor – diagrame, tipare, reviste, CD-uri, etc, nu necesita inregistrarea ca persoana juridica pentru a fi distribuite legal. Nu te baza pe altii, studiaza singur legislatia.
  • Trebuie sa-ti protejezi drepturile de autor. Tocmai datorita caracterului reproductibil la infinit al creatiilor tale, ele vor fi extrem de tentante pentru cei care doresc sa le puna in practica fara sa-ti plateasca, dar si pentru cei care simt nevoia sa le transmita gratuit prietenilor. Incalcarea drepturilor de proprietate intelectuala se sanctioneaza conform legii. In plus, daca s-au obtinut si foloase materiale, poti solicita compensatii banesti in instanta. Trebuie sa detii dovezi palpabile asupra faptului ca esti autorul operei de arta. Solicita o consultatie in acest sens de la un avocat specializat, sau inscrie-te intr-o asociatie care se ocupa de acest lucru. Sau poti sa te bazezi pur si simplu pe protecctia divina si sa ignori acest aspect. In situatii obisnuite nu ar trebui sa te preocupe atit de mult problema piratajului, avind in vedere ca oricind poti crea ceva nou.
  • Daca obisnuiesti sa iti rezervi drepturile de autor si sa vinzi doar drepturile de utilizare unor intreprinderi, pentru productia de serie, poti fi expus spionajului industrial. Vei avea nevoie de masuri suplimentare de siguranta a datelor. In aceste cazuri clientii tai ar avea mai mult de pagubit decit tine si nu ai de unde sa stii cita credinta au ei.
  • Vinzarile tale depind de calitatea si claritatea instructiunilor pe care le atasezi fiecarui proiect. Ele trebuie sa fie corecte, inteligibile, usor de urmat si sa includa detalii privind tehnica de lucru, in cazul in care cumparatorul o incearca pentru prima data. Pe de alta parte, daca nu vei aborda si descrie tehnici diverse, clientii fideli se vor plictisi la un moment dat. Pe termen lung, invatarea si aprofundarea unor metode noi si variate este capitala.
  • Chiar daca iti produci propriile proiecte, tot va trebui sa le atasezi instructiuni de fabricatie detaliate, daca vrei ca afacerea ta sa dureze si sa devina mostenire de familie.
  • Participa la cit mai multe expozitii, concursuri, anunta presa specializata de fiecare data si fa-o sa scrie despre tine, offline sau online. Creeaza-ti o imagine de expert, dar ai grija sa fii cu adevarat un expert daca faci acest lucru.
  • Studiaza neincetat. Urmeaza cit de multe cursuri poti in domeniul tau de interes, dar evita sa preiei cliseele pe care le vehiculeaza.
  • Spre deosebire de Artist, poti aborda toate metodele si pietele de desfacere disponibile, online si offline, pentru tipul tau de produse (materiale sau imateriale), iar promovarea directa, din om in om, iti este la fel de utila ca si utilizarea diverselor optiuni oferite de internet. Este foarte important ca numele tau sa aiba o rezonanta cit mai larga in rindul potentialilor clienti, asa ca poti alege una (doar una) din variantele de socializare, care ti se potriveste mai bine: un forum unde clientii pot pune intrebari si pot sa arate ce-au produs folosind ideile tale; un blog, unde sa oferi si gratuitati, sau detalii in avans (campanii teaser); un site care sa permita si comenzi directe sau sa iti expuna portofoliul; un multi-site, care sa combine un blog, unde anunti noutatile si un magazin de unde ele pot fi cumparate.
  • Pastreaza si arhiveaza ordonat toate lucrarile trecute sau in curs. In afara documentarii drepturilor de autor, o lucrare abandonata poate prinde viata din nou peste ani.
  • Ai nevoie de o cultura enciclopedica. Diversifica-ti domeniile de interes, citeste, calatoreste, participa la seminarii, inscrie-te in grupuri creative.

Puncte forte:

  • Reproductibilitatea proiectelor iti poate aduce venituri constante si permanente atit timp cit produsul tau ramine pe piata. Poti utiliza sisteme de licentiere si franciza care de asemenea aduc venituri constante si cu potential de crestere in viitor.
  • De regula, lucrezi bine cind trebuie sa te incadrezi intr-un termen, desi, pe termen lung, s-ar putea sa devii obosit si stresat. Negociaza termene mai lungi. Ai grija sa iti oferi momente de relaxare de cite ori poti.
  • Caracterul utilitar al creatiilor tale le face accesibile unui public foarte larg.

Puncte slabe:

  • Ai mai multe idei decit poti pune in practica. Tine asupra ta un jurnal creativ, in care sa notezi toate ideile care-ti trec prin cap, chiar daca te-au trezit la o ora inaintata din noapte. Angajeaza personal cu inalta calificare pentru activitatile post-creatie, cum ar fi redactarea instructiunilor, testarea si evidentierea erorilor, multiplicare, prezentare si promovare. Sau externalizeaza unele din aceste operatiuni.
  • Designerul este cel mai expus caderii in kitsch, mai ales atunci cind clientul doreste un produs care sa se vinda repede si nu un produs de calitate. Asigurati-va tot timpul surse alternative de venituri si selectati-va clientii.
  • Piata in care trebuie sa evoluezi este una extrem de concurentiala. Trebuie sa fii cu adevarat perfect pentru a te distinge ca un adevarat designer dintre nenumaratii si zgomotosii epigoni.

Idei de dezvoltare a afacerii

  • Inregistreaza-te ca freelancer pe site-uri specializate;
  • Cauta sa iti extinzi clientela la nivel global;
  • Organizeaza cursuri si infiinteaza scoli de creatie;
  • Scrie carti educationale, manuale scolare, enciclopedii; colaboreaza cu reviste de profil;
  • Dupa ce ai deja un renume, ai putea cistiga bani frumosi vinzind prototipurile pe care nu le-ai putut introduce in productia de serie.
  • Foloseste materiale de cea mai buna calitate, materiale pretioase, sau materiale concepute de tine;
  • Creeaza o gama proprie de produse, pe care sa o mentii in vinzare cit mai mult timp cu putinta. Desi moda vine si trece, multi clienti isi doresc sa poata cumpara in mod constant, pentru toata viata, produsele de care au fost satisfacuti. De exemplu: Chanel No5 😀 In acest caz, pentru a evita sa blochezi banii in stocuri, incheie contracte de exclusivitate pe termen lung cu furnizorii pentru materii prime conforme cu specificatiile tale.
  • Asociaza-te cu Artisti, care sa compenseze punctele tale slabe, cu Artizani, care sa-ti produca materiale si elemente constructive pe comanda si cu Mestesugari, care sa efectueze testele si sa execute prototipurile sau productia de serie.
  • Gaseste mijloace prin care sa-ti inregistrezi si sa-ti pui in practica ideile cit mai rapid, chiar daca in final vor fi destinate executarii manuale: programe de proiectare/desen, aparat foto, aparatura computerizata, etc.

Daca totusi nu merge:

  • Urmeaza cursuri de marketing si vinzari directe; intocmeste-ti un portofoliu profesionist si viziteaza diversi potentiali clienti;
  • Cauta sa intri in contact cu personalitati care ar putea sa te recomande in cercuri unde nu ai acces tu insuti;
  • Daca produsele tale se adreseaza publicului larg (de exemplu: tipare de croitorie), plateste pe cineva pentru a-ti deschide cont pe un site de socializare oarecare si a se ocupa de promovarea ta acolo;
  • Te poti angaja in departamentele de creatie ale unor firme de design independente, poti incheia contracte de colaborare cu ele, sau poti sa te angajezi direct la o firma care produce in serie mare, cit mai cunoscuta – va fi un punct pozitiv in portofoliul tau;
  • In ultima instanta, cauta sa te angajezi intr-o institutie de invatamint.

La fel ca si in cazul Artistului, dorinta ta de a impartasi cu altii nu poate fi inabusita. Daca ii acorzi atentie si pornesti de la simple tutoriale, sau experimente cu alti parinti si copiii lor, cu timpul vei ajunge sa-ti materializezi visul si sa poti urma cel putin citiva din pasii de mai sus. Nu renunta niciodata!

Descopera tipul de creativitate care te caracterizeaza – Artistul

Artistul este cel care confera profunzime vietii, ne scoate din zona de confort si ne ofera subiecte de meditatie. El este agent al progresului.

Element caracteristic: Focul

Daca:

  • Te simti in siguranta atunci cind reusesti sa materializezi propriile idei si sa transmiti un mesaj care te framinta si nu te lasa sa dormi;
  • Intotdeauna exista un mesaj, dincolo de frumusete, chiar daca nu esti constient de el – de aceea uneori arta ta nu este perceputa ca „frumoasa”, mai degraba ca „tulburatoare”;
  • Nu poti reface nici una din creatiile tale, dar poti insista asupra unui subiect, – o tema de lucru sau un model – pina ce esti satisfacut de rezultat (de exemplu, Grigorescu a pictat numeroase care cu boi, toate diferite, dar avind un aer comun).
  • „Unicat” nu inseamna nimic pentru tine, toate creatiile tale sint unice in mod natural;
  • Nu are prea mare relevanta ce instrumente folosesti, daca ele te ajuta sa te exprimi. Scopul lor nu este de a asigura repetitivitate unor operatiuni, ci de a adauga un element de surpriza, o semnatura personala.
  • Materialele au semnificatie pentru tine doar in masura in care sint potrivite subiectului si mesajului tau, daca acesta are o cale de transmitere materiala. Aceasta poate deveni o problema daca simti nevoia sa sculptezi in jad sau marmura, sau sa combini pictura cu foita de aur, precum Klimt;
  • Pentru a invata o tehnica noua, ai nevoie de o sursa de informatie, dar apoi o folosesti in felul tau;
  • Ai propriul tau ritm de creatie (productie) si iti este greu sa scoti pe piata un numar specific de produse intr-un interval de timp, sa respecti sau sa-ti impui termene.
  • Te ingrozeste ideea de a modifica/repeta la comanda un obiect deja terminat.
  • Chiar daca urmaresti curentele artistice ale momentului, te alaturi lor doar daca aveti o viziune comuna;
  • Creatiile tale nu au ca intentie principala un scop utilitar, practic, chiar daca acesta poate apare pe parcurs, sau este inerent artei in sine, precum in cazul arhitecturii;
  • Ai putea sa fii un excelent promotor al artei tale, foarte activ in expozitii, media, pe bloguri si site-uri de socializare, sau dimpotriva, sa nu te pricepi citusi de putin la asta, iar pretul corect sa ramina pentru tine un mister.
  • Sintagma „produs la comanda” iti sugereaza primirea de la client a unei teme de lucru, pe care sa o dezvolti conform propriei tale viziuni.

Atunci:

  • Primul pas este sa te asiguri daca domeniul tau nu intra sub incidenta profesiilor legiferate si institutionalizate, care necesita inregistrarea ca persoana juridica si, eventual, inscrierea intr-o asociatie profesionala. In acest caz, trebuie sa faci toate demersurile necesare inainte de a incepe sa obtii vreun venit si sa-ti angajezi un contabil;
  • Daca nu ai neaparat nevoie sa lucrezi sub umbrela unei persoane juridice pentru a fi in legalitate, veniturile tale sint venituri din drepturi de autor, deci trebuie sa studiezi acest aspect, in special latura sa fiscala. Daca nu ai inclinatii financiare, angajeaza un contabil – unul bun, dar intelegator, care sa nu-ti ia bani daca nu ai activitate o luna, sau un an.
  • Trebuie sa-ti protejezi drepturile de autor. Chiar daca arta adevarata este imposibil de reprodus, ea poate fi folosita fara drept in diverse moduri. Artistii si asa nu sint suficient platiti, ar fi pacat sa pagubesti si mai tare. O utilizare neautorizata a lucrarilor tale, chiar daca nu este un fals (implicind intentia de inselaciune, caz sanctionat penal), tot reprezinta incalcarea drepturilor de proprietate intelectuala si se sanctioneaza conform legii. In plus, daca s-au obtinut si foloase materiale, poti solicita compensatii banesti in instanta. Trebuie sa detii dovezi palpabile asupra faptului ca esti autorul operei de arta. Solicita o consultatie in acest sens de la un avocat specializat, sau inscrie-te intr-o asociatie care se ocupa de acest lucru.
  • Invata sa delegi. Starea ta cea mai porivita este cea creativa, bucataria unei afaceri nu este pentru tine. Aminteste-ti ca multi pictori geniali au inceput amestecind vopseluri pentru proprietarul unei scoli de pictura, adica proprietarul scolii de pictura nu facea el insusi asa ceva. De ce sa nu iei pe linga tine un ucenic? Sau o secretara. Poate fi cineva din familie, care te va ajuta gratuit, sau va fi fericit sa-i faci portretul in schimbul serviciilor.
  • Priveste lucrurile asa: nu deschizi o afacere care sa produca arta, ci vinzi arta ta prin intermediul afacerii tale.
  • Cauta-ti un sponsor. Sau mai multi. Solicita avansuri pentru comenzi;
  • Tehnica este tot atit de importanta ca si inspiratia. Invata si experimenteaza, nu te multumi cu putin. Chiar daca muzica lautareasca se cinta dupa ureche, tot trebuie sa stii sa minuiesti arcusul. Daca nu ai starea potrivita, dar ai tehnica la degetul mic, poti satisface comenzi minore ca sa traiesti totusi din ceva. Aminteste-ti de Al. Dumas, care era platit functie de numarul de rinduri publicate. Daca ai starea, insa nu te ajuta nici macar tehnica, poate trebuie sa alegi alt mijloc de exprimare artistica?
  • Fii tu insuti, nu trai din vinzarea de reproduceri.
  • Participa la cit mai multe expozitii, concursuri, anunta presa specializata de fiecare data si fa-o sa scrie despre tine, offline sau online. Dar te rog, nu incerca sa apari in presa pentru ca ai divortat sau ai fost implicat intr-un scandal!
  • Nu face rabat de la arta de dragul clientului. De exemplu, daca esti arhitect, nu proiecta dupa desenul mizgalit de client pe hirtie, doar pentru ca plateste gras ca sa-i desenezi turnulete de pagoda peste o cutie de chibrituri. In timp, vei avea mai mult de cistigat, portofoliul tau va produce mai multa valoare adaugata daca e curat.
  • Ai grija in ce companie apari. Chiar daca esti disperat sa vinzi, nu te inscrie pe orice platforma de tip marketplace si nu-ti expune marfa oriunde. Exista site-uri dedicate artistilor, acolo este locul tau. Inainte sa inchiriezi un stand la un tirg, incearca sa afli ce vor expune ceilalti participanti. Mai tirziu iti poti deschide propriul website si poti apela la un intermediar renumit (casa de licitatii, editura, etc), acesta va mari pretul operelor tale.
  • In cazul artei veritabile, clientela nu se gaseste pe site-urile de socializare. Nu-ti pierde timpul cu ele.
  • Tine un jurnal de creatie.

Puncte forte:

  • Arta este o forta. Ea poate schimba societatea si ii poate deschide ochii asupra unor aspecte care altfel sint trecute cu vederea, poate emite avertismente. Ea atinge sufletul oamenilor in moduri nebanuite si ii apropie de Dumnezeu. Foloseste-ti puterile in scopuri pozitive si vei avea satisfactii spirituale neasteptate.
  • Orice artist tinde sa-si dezvolte un stil personal si inimitabil, care va face ca operele sale sa se distinga din multime. Daca operele tale sint suficient de multe, sau foarte bine promovate, vor fi imediat recunoscute de clientii fideli si fani.

Puncte slabe:

  • Termenele si banii sint inamicii tai principali. Daca vezi ca incepi sa mizgalesti ceva doar ca sa onorezi comanda, numara pina la 5 si respira adinc, apoi suna clientul si cere o aminare. Daca incepi sa produci kitsch, care apeleaza la psihologia subconstientului ca sa se vinda, in loc sa te reprezinte, cauta o metoda sa te regasesti, sau angajeaza-te undeva, pentru a te elibera de sub presiunea nevoilor vitale esentiale (apa, aer, mincare, acoperis desupra capului).

Idei pentru dezvoltarea afacerii:

Fiecare tip de arta necesita cai diferite. Exista totusi citeva modalitati comune de a obtine venituri suplimentare, care necesita cunostinte tehnice si comerciale minime. Ele pot fi utile la inceput, pentru a-ti face un nume si a-ti incepe cariera artistica, dar nu trebuie sa ramii cantonat in ele la infinit.

  •  Vinzarea de reproduceri pe diverse suporturi: postere, carti postale, tapet, tricouri, etc. Da, chiar si poemele si foile cu note muzicale se preteaza pentru astfel de intreprinderi. Dansul poate fi valorificat prin fotografie, iar muzica, inainte de a intra in atentia unei case de discuri, poate fi vinduta online, sau pe CD-uri artizanale, in zonele turistice, sau cind participi la un spectacol.
  • Publicarea de articole, realizarea de emisiuni TV, documentare, reviste, ilustratii de carte, etc.
  • Colaborarea cu obiective turistice – hoteluri, baruri, restaurante – sau institutii publice, care-ti pot oferi spatiu de expunere, un stand pentru autografe sau chiar te pot plati ca sa le cinti clientilor.
  • Infiintarea unei scoli artistice, case de discuri, edituri, etc.
  • Furnizarea de servicii artistice asociate altor arte. De exemplu, pictorul poate deveni scenograf, arhitectul poate oferi consultanta caselor de film, fotograful poate prelua comenzi de la Designeri, etc.
  • Participarea la actiuni caritabile este o buna modalitate de promovare, care iti satisface si nevoile spirituale;
  • Nu uita, scopul tau este arta, nu comertul. De indata ce ai cit de cit un venit constant, angajeaza un impresar/manager/webmaster sau o editura, dupa caz, care sa se ocupe de stabilirea preturilor, promovare, portofoliu, inchiriere de spatii si contracte. Ai rabdare si nu-i concedia daca nu obtin rezultate in prima saptamina, dar concediaza-i de indata ce au fost necinstiti in orice fel.

Daca totusi nu merge:

  • extinde-ti piata de desfacere in afara tarii;
  • reorienteaza-te spre critica de arta, daca ai o oferta avantajoasa;
  • asociaza-te cu Artizani, Mestesugari sau Designeri, care vor incorpora in alte medii creatiile tale; inchiriaza drepturile tale de autor unor intreprinderi industriale, in acelasi scop;
  • digitalizeaza-ti creatiile si distribuie-le sub licenta pentru uz personal, sau comercial;
  • in ultima instanta, angajeaza-te intr-o intreprindere artistica din domeniul tau, care are deja succes.

Arta este o stare, nu o meserie. Orice solutie de compromis ai alege ca sursa de venituri, nu abandona. Poti practica arta in continuare. Mai devreme sau mai tirziu va fi apreciata la adevarata ei valoare – sau vei ajunge la adevarata ta valoare.

Descopera tipul de creativitate care te caracterizeaza – Artizanul

Artizanul este cel care confera diversitate, culoare si imprevizibilitate vietii si ne mentine starea de bine.

Element caracteristic: Apa

Daca:

  • Te simti mai in siguranta atunci cind reproduci un obiect dupa un designer cunoscut, o revista, o carte, un tutorial, sau cind folosesti un kit, insa faci modificari personale,  combini modelele intre ele;
  • Nu te dai inapoi nici de la fantezii personale, mai ales dupa ce stapinesti suficient tehnica de lucru;
  • Poti reface de multe ori acelasi obiect, dar simti nevoia sa adaugi de fiecare data detalii si mici variatii.
  • „Unicat” inseamna mult pentru tine;
  • Cind trebuie sa creezi produse noi, cauti inspiratie in diverse materiale (carti, reviste, etc), dar folosesti ideile in moduri originale, pentru obiecte diferite;
  • Preferi materiale usor de prelucrat, dar mai ales cu impact vizual, elemente prefabricate, pe care le poti asambla conform ideilor tale, sau materiale noi, promovate in mediile de unde iti colectezi ideile;
  • Folosesti o varietate de tehnici de lucru;
  • Folosesti instrumente sau scule de cite ori poti, in loc sa migalesti de mina, dar cauti sa-ti linistesti constiinta compensind prin interventia manuala, prin materialele pretioase, sau prin complexitatea asamblarii;
  • Acorzi atentie calitatii finisajelor, dar si prezentarii produselor, te straduiesti sa faci poze frumoase si sa le arati si altora, printr-un blog sau prin site-urile de socializare;
  • Pentru a invata o tehnica noua ai prefera o enciclopedie, sau o carte dedicata anume subiectului care te intereseaza;
  • Sintagma „produs la comanda” iti sugereaza personalizarea unui produs deja existent, sau refacerea lui cu modificari, conform indicatiilor clientului.

Atunci:

  • Primul pas: intrarea in legalitate. Primul drum – la Oficiul Registrului Comertului, pentru a te inregistra ca PFA, SRL, etc. Al doilea drum – la contabil si, daca te-ai inregistrat ca PFA, la Administratia Finantelor Publice de care apartii, pentru a afla ce tip de impozit pe venit ai de plata, termenele si declaratiile specifice.
  • Nu ar trebui sa-ti faci la fel de multe griji ca Mestesugarul privind folosirea ideilor, cu toate acestea nu uita ca unele lucruri cad sub incidenta dreptului de autor, de exemplu: diagramele pentru cusaturi, tiparele de croitorie, imaginile si fotografiile digitale, tiparele de crosetat si tricotat (nu punctele de baza, acelea sint intemporale), fonturile. O scurta investigatie in acest domeniu se poate dovedi folositoare.
  • Nu ar trebui sa-ti faci prea multe griji nici daca altcineva produce obiecte asemanatoare. Ale tale prezinta variatii care le fac unice, nu-i asa?
  • Ai avea un avantaj evident daca ai relationa creatiile tale cu tutorialele sau cartile care te-au inspirat. Admiratia privitorului pentru modul creativ in care ai folosit ideea iti poate aduce popularitate, iar autorul ideii se va bucura de reclama gratuita;
  • Daca alegi sa vinzi printr-un magazin real, gaseste o modalitate de a instiinta potentialii clienti ca lucrezi si la comanda, mai ales daca aceasta iti stimuleaza creativitatea. Daca alegi sa vinzi printr-un magazin virtual, mentioneaza acest lucru si ofera si idei de personalizare. Poti imbina ambele metode, dar trebuie sa ai grija sa nu accepti mai multe comenzi decit poti satisface, aceasta iti va sufoca ideile si te va obosi.
  • Daca alegi calea produselor unicat, nu uita ca ideile de la care ai pornit nu trebuie sa fie usor de recunoscut, impleteste in ele cit mai multa creativitate personala. De asemenea, un produs unicat trebuie sa aiba si o valoare intrinseca suficient de mare ca sa justifice pretul si sa acopere imposibilitatea repetarii vinzarii.
  • Daca alegi calea produselor personalizate, evita personalizarea repetitiva, precum inscriptionarea. Mizeaza mai degraba pe construirea unui obiect complet nou, conform dorintei clientului, dar superior asteptarilor sale.
  • Daca vrei sa existi online, foloseste un blog, pe care ulterior il poti transforma in site si magazin. Desi majoritatea materialelor privind marketingul online recomanda promovarea prin site-urile de socializare, aceasta este pura pierdere de vreme. Chiar daca exista o sansa de a-ti creste vinzarile, site-urile de socializare iti folosesc informatiile personale in moduri ascunse si suspecte, isi aroga drepturile de proprietate asupra fotografiilor tale si creeaza dependenta; nu va trece mult pina ce vei pierde mai mult timp verificind daca ai mai primit vreun like decit raspunzind comenzilor de la clienti.

Puncte forte:

  • Creatiile sofisticate, folosind materiale aflate la indemina, sint atuul tau principal. Ar trebui sa adaugi un minim efort pentru a stapini perfect secretele materialelor si tehnica de lucru, sa iti creezi un stil personal si sa il promovezi ca pe o marca proprie. Daca nu te pricepi, plateste pe altcineva ca sa-ti creeze un logo.
  • Iti place sa experimentezi si sa inveti lucruri noi.
  • Reusesti sa-ti pui in valoare creatiile, indiferent de modalitatea de promovare aleasa.

Puncte slabe:

  • Plictiseala iti este cel mai mare dusman. Creeaza periodic o gama noua de produse. Invata tehnici noi. Experimenteaza cu materiale noi. Angajeaza pe cineva care sa faca operatiunile repetitive, externalizeaza unele servicii. Angajeaza un contabil sau un agent de vinzari. Acorda atentie sporita finisajelor.
  • Deoarece iti este greu sa spui Nu, poti foarte usor sa ramii in intirziere sau sa pierzi clienti, acceptind mai multe comenzi decit poti onora, incurcind comenzile intre ele. Nu te baza pe memorie. Tine o evidenta detaliata. O data cu experienta, viteza de lucru va creste, totusi are o limita, pe care trebuie s-o observi, limita dincolo de care calitatea produselor tale incepe sa scada.
  • Invatarea din zbor. Uneori, pentru a avansa, nu ai nevoie de nimic altceva decit de un curs de specialitate.

Idei pentru dezvoltarea afacerii:

  • Orienteaza-te spre un public tinta specific, de exemplu bebelusi;
  • Asociaza-te cu un Mestesugar, sau angajeaza-l; ca alternativa, poti comisiona unui Mestesugar confectionarea de elemente pe care sa le asamblezi (de exemplu: flori de pinza/hirtie, elemente de fier forjat, ceramica monocroma pe care vei picta, etc)
  • Asociaza-te cu un Artist, care sa dea unicitate si mai ales valoare ideilor tale;
  • Mizeaza pe interesul tot mai mare al publicului pentru produsele ecologice, reciclate sau transformate in ceva nou (upcycled);
  • Foloseste in mod creativ arta secolelor trecute, integrind-o intr-un design modern;
  • Participa la concursuri care ofera premii in promovare prin diverse mijloace media.
  • Participa la tirguri cu tematica specifica (Martisor, Craciun, etc).

Daca totusi nu merge:

  • Schimba profilul de activitate. In loc de a-ti vinde creatiile ca atare, integreaza-le intr-un serviciu pe care il oferi: aranjarea vitrinelor, organizarea de evenimente festive, etc.;
  • Urmeaza cursuri de management si dezvoltare personala.
  • Cauta sa colaborezi cu asociatii non-profit, cu o casa de moda, sau cu intreprinderi care au nevoie de produse individualizate (de exemplu: dantela crosetata pentru rochii de ocazie, materiale textile tesute manual, etichete personalizate pentru fabrici de confectii si magazine de lux). Tine cont ca va trebui sa-ti ajustezi preturile si profitul tau va fi mai mic.
  • Organizeaza si gazduieste ateliere de creatie contra unei taxe de participare. Daca vei impresiona prin technica de lucru si amabilitate, vei capata un renume mai valoros decit orice publicitate.
  • In ultima instanta, angajeaza-te la o firma care produce obiecte artizanale de serie mica, de exemplu oale traditionale, sticla sau ceramica pictata, mobilier, etc.

Descopera tipul de creativitate care te caracterizeaza – Mestesugarul

Mestesugarul este baza societatii, executantul prin excelenta, cel care asigura stabilitate si perpetuarea bunelor obiceiuri si practici.

Element caracteristic: Pamintul

Daca:

  • Te simti in siguranta cind asamblezi un kit, folosesti un sablon, sau urmezi pas cu pas un tutorial detaliat, video sau in imagini;
  • Poti reface acelasi obiect intr-un numar nelimitat, fara sa te plictisesti;
  • Cind trebuie sa creezi produse noi, preferi sa refolosesti tipare/sabloane/scheme/matrite/retete care au avut succes anterior, dar cu materiale, culori, arome sau accesorii diferite;
  • Preferi materiale usor de prelucrat (de exemplu fimo in loc de portelan, etamina in loc de pinza deasa, PAL in loc de lemn masiv) si tehnici care sa compenseze ce nu poti face personal (decoupage in loc de pictura);
  • Simti nevoia sa folosesti diverse instrumente sau automatizari ca sa maresti productivitatea, in loc sa migalesti (de exemplu: cutter laser in loc de traforaj, masini de decupat hirtie in loc de cutter, imprimanta in loc de creion si pensula, masina de cusut computerizata in loc de broderie transfer);
  • Acorzi atentie calitatii finisajelor, dar nu te dai inapoi sa faci lucruri foarte simple si cu minima interventie manuala (de exemplu: sa insiri citeva margele sau pandantive pe o bratara sau un lant de-a gata, sa cosi un mini-model monocrom in loc de unul cu puncte diverse si fir metalizat)
  • Pentru a invata o tehnica noua, de exemplu daca pina acum ai cusut fete de masa si vrei sa treci la aranjamente florale, ai prefera sa urmezi un curs.
  • Sintagma „produs la comanda” iti sugereaza cautarea unui model care sa corespunda descrierii clientului.

Atunci:

  • In primul rind ar trebui sa te asiguri ca ai dreptul sa folosesti ideile care te atrag. Ele trebuie sa fie oferite pentru uz comercial sau fara conditii de utilizare (royalty free, copyright free). Ai putea folosi modele populare, idei oferite de platformele de vinzari online, producatorii de kituri si magazinele de produse digitale (majoritatea au bloguri, sau rubrici speciale pe site unde ofera tutoriale, sau trimit astfel de idei de uz comercial prin e-mail). Daca ai dubii privind o carte, sau o revista, contacteaza autorul/editura.
  • Primul pas: intrarea in legalitate. Primul drum – la Oficiul Registrului Comertului, pentru a te inregistra ca PFA, SRL, sau alt tip de persoana juridica. Al doilea drum – la contabil, daca ai SRL, si, daca te-ai inregistrat ca PFA, la Administratia Finantelor Publice de care apartii, pentru a afla ce tip de impozit pe venit ai de plata, termenele si declaratiile specifice.
  • Al doilea pas – doar daca ai PFA si nu doresti sa platesti un contabil din prima zi – este sa gasesti un program de contabilitate pentru partida simpla, sau sa cumperi registrele de la librarie, sa descarci legislatia necesara de pe internet si sa studiezi citeva zile.
  • Pentru ca poti produce mai multe exemplare din acelasi obiect, ai o multime de optiuni de vinzare. Poti apela la un magazin pentru a le vinde in regim de consignatie, dar si sa-ti deschizi un magazin online, sau sa inchiriezi un stand la un tirg, cind ai un stoc mare de produse, sau chiar sa inchiriezi un spatiu si sa-ti deschizi propriul magazin.
  • Urmareste concurenta pentru a-ti ajusta preturile si pentru a-ti pastra prioritatea in punerea in vinzare. Nu ai motive sa te ingrijorezi daca vezi produse similare la altcineva. Sansele sa aiba la baza acelasi tutorial sint foarte mari.
  • Cauta sa ramii la moda. Adauga produse noi in mod constant, din surse cit mai proaspete, informeaza-te asupra tendintelor anului curent.
  • Personalizare poate insemna ceva simplu si rapid, care ti se potriveste: inscriptionare, aplicabila oricarui tip de produs, de la tricouri si bijuterii pina la invitatii de nunta.
  • Acorda atentie promovarii. Daca vinzi online, angajeaza un fotograf profesionist sau roaga pe cineva sa-ti corecteze fotogorafiile. Optional: poti scrie (sau plati pe cineva sa scrie) pe un blog, dar poti apela si la ziarul local la fel de bine.

Puncte forte:

  • Executia si finisarea perfecte, acestea sint atuurile tale cele mai mari. Atentie! Daca nu vei cauta ca rezultatul final sa fie impecabil, vei pierde meticulozitatea si grija pentru detalii, adica exact calitatile innascute care iti pot asigura un numar de clienti stabili.
  • Capacitatea de a lucra pe stoc, producind un numar oarecare de produse identice, care isi asteapta cuminti cumparatorii, in timp ce te ocupi de altceva.

Puncte slabe:

  • Poti sa cazi foarte usor in capcana „usor si rapid”, mai ales daca te inspiri din reviste, care publica tot felul de maruntisuri pentru a putea apare la intervale regulate cu o cheltuiala minima, sau daca acorzi importanta prea mare cantitatii. Cifrele sint inselatoare. Chiar daca vei avea clienti si pentru astfel de produse, ei vin doar pentru pretul foarte mic. Daca vrei sa te dezvolti si sa incurajezi vinzarile repetate, trebuie sa investesti mai mult timp in obiecte si materiale de calitate.
  • Diversitatea produselor tale este limitata de cantitatea de informatie la care ai acces – gratuit, sau contra cost. Ai putea colabora cu un Designer, care sa creeze o linie de produse doar pentru tine.

Idei pentru dezvoltarea afacerii:

  • Angajeaza un Designer, sau asociaza-te cu acesta, pentru a va completa reciproc si a crea o marca avind personalitate proprie. Ca alternativa, plateste licente (preferabil cu o clauza de exclusivitate) pentru utilizarea ideilor preferate ale Designerilor.
  • Alege modele mai sofisticate si foloseste materiale de cea mai buna calitate, pretioase, sau create special pentru tine de alti artizani.
  • Axeaza-te pe un singur tip de produs, pentru care concurenta este limitata in zona ta, de exemplu haine pentru catei, cu o gama de modele din care clientul sa aleaga si pe care sa le lucrezi la comanda si sa le personalizezi la cerere. Astfel vei refolosi tiparele si va trebui sa stapinesti la perfectiune o singura tehnica.
  • Deschide-ti propriul website si anunta pe toata lumea.
  • Angajeaza ajutoare sau cumpara echipamente moderne. Poate ca e timpul sa treci la productia de serie?

Daca totusi nu merge:

  • Urmeaza un curs de calificare in alt domeniu, pentru a diversifica productia sau chiar pentru a schimba complet profilul afacerii;
  • Urmeaza cursuri de marketing, citeste carti motivationale, povesti de succes;
  • Lucreaza la comanda pentru alti Artizani, obiecte finite sau semifabricate pe care ei le folosesc in productie sau pentru a-si promova afacerea;
  • Cauta o noua piata de desfacere;
  • In ultima instanta, recunoaste in sinea ta ca nu ai spirit intreprinzator si angajeaza-te. Sau si mai bine, ramii angajat(a) part-time pina pui afacerea pe picioare.

Handmade (lucrat manual) versus industrial – unde este calitatea?

De la revolutia industriala incoace, obiectele si instrumentele lucrate manual au fost treptat inlocuite cu obiecte produse in fabrici si uzine. Teoretic, industria si, in ultimii ani, robotizarea, ar fi trebuit sa lase loc oamenilor pentru ocupatii spirituale.

In practica, cel putin la noi, coexistenta industrialului cu lucrul de mina s-a prelungit indefinit.

Bunicii mei, pina ce mijloacele de productie le-au fost preluate de stat prin colectivizare, au dus in continuare viata societatilor pe care azi le numim arhaice. De pilda, pentru a se imbraca, ei cultivau in si cinepa si cresteau viermi de matase. Toate culturile erau lucrate cu plugul cu boi, prasite si recoltate manual sau cu unelte traditionale. Prelucrau ei insisi atit inul, cit si cinepa, fibrele erau toarse in casa si tesute la razboiul de tesut traditional, iar pinzele obtinute erau croite si asamblate tot de bunica. Cinepa, de pilda, era destinata sumanelor, haine lungi, care zgiriau pielea, insa tineau de cald. In sat existau citeva femei pricepute la scoaterea matasii de pe gogosile viermilor de matase, iar aceste fire erau similar prelucrate in borangicul atit de renumit al maramelor. Toate obiectele casnice, covoare, carpete, macate erau de asemenea cusute sau tesute de bunica, iar vasele din lut erau cumparate de la olari care tot manual le lucrau. Perdelele erau crosetate.  Lingurile de lemn erau cioplite de tigani lingurari. Casele se construiau din lemn si pamint, tot manual. Sapunul s-a facut la noi in casa pina ce am strins mai mult decit putem folosi intr-o viata, mai ales dupa ce am inlocuit fierberea rufelor in cazan cu masina de spalat automata. Lina se spala, se daracea si se torcea in casa si tot aici se tesea sau se impletea, de multe ori cu andrele sau cirlige din lemn, lucrate tot de mina.

O parte dintre aceste activitati au continuat si dupa colectivizare si continua pina in prezent, amestecul industriei profilindu-se insa permanent undeva in fundal. Cirlige din lemn pentru impletitul ciorapilor inca i-a facut tata bunicii pina ce n-a mai putut lucra din cauza virstei.  Tricotam si coasem de zor, insa vopsim cu vopseluri chimice, iar multe fire sint sintetice. Chiar si cele naturale vin gata toarse in filaturi. Mai croim uneori haine in casa, insa pinza este tesuta intr-o fabrica. Lucram pamintul cu tractoare, utilaje si chiar unelte traditionale produse industrial, casele le construim din materiale iesite tot pe poarta unei fabrici, iar lemnul e adesea inlocuit cu diverse panouri prefabricate. Opinca din piele tabacita este inlocuita de incaltamintea din vinilin, botezat inselator „piele ecologica”. Iar majoritatea sculelor sint astazi electrice.

In aceste conditii, ne punem intrebarea legitima: cit din moda „handmade” care prospera in prezent este legitim denumita astfel? Desi mai putin evidenta, apare si intrebarea opusa: cit din „industrial” nu implica tot o munca manuala mascata?

In fabrica de eugenii in care am facut practica la Galati, crema era intinsa de mina pe biscuiti. In fabricile de confectii, desenarea tiparelor si croitul sint manuale, iar cusutul la masina si calcatul necesita tot mina omului, chiar si in cele dotate cu masini de cusut programabile. In fostul Rolast, pe cind mai era un mare combinat de producere a cauciucului, debavurarea (eliminarea surplusului accidental de pe marginile articolelor) se facea cu forfecuta, de catre o armata de angajate. Am vazut recent o filmare dintr-o fabrica de difuzoare din China. In afara plimbatului pieselor pe banda rulanta, practic fiecare operatiune era efectuata de cite un om. Modern Times al lui Chaplin va poate da o ideee extrem de exacta despre acest proces „industrial”. In majoritatea fabricilor, sortarea materiei prime si controlul de calitate al produsului finit, necesita ochiul si decizia omului calificat, fara sa mai vorbim de alte industrii in care diverse alte etape de montaj si control de calitate intermediar nu au putut fi mecanizate si/sau robotizate.

Orice produs industrial implica proiectare tehnica si design in sensul artistic, acestea fiind apanajul exclusiv al omului, chiar daca ne ajutam din ce in ce mai des de calculator.

Situatia inversa este evidenta daca luam in calcul de pilda un producator de felicitari „handmade” care doar asambleaza hirtie si carton fabricate industrial, diverse abtibilduri, forme gata-decupate, flori de pinza cumparate la set si stampile de serie.

Cum mai definim „industrialul” in aceste conditii, daca implicarea masinii nu este un criteriu necesar si suficient? Cum mai definim „handmade” (lucrat manual) daca materia prima este de multe ori un produs/subprodus al industriei? Si mai important, unde este calitatea?

Aceasta confuzie devine evidenta in cadrul platformelor online dedicate artistilor si artizanilor. Etsy si-a modificat recent conditiile de acceptare a magazinelor individuale, pentru a nu-si pierde clientii care s-au dezvoltat suficient ca sa aiba nevoie de angajati sau de servicii externe (distributie, de pilda). DaWanda incurajeaza masiv vinzarea produselor personalizabile, permitind astfel intruziunea celor care doar inscriptioneaza (de multe ori mecanizat) obiecte fabricate industrial. Conditiile de utilizare ale Breslo nu fac mentiune decit trecator la produsele handmade1, insa permit, ca si toate celelalte platforme, vinzarea de produse „vintage” care nu sint lucrate in mod necesar manual. Administratorii Crafty verifica individual produsele expuse, autorizindu-le doar pe cele pe care le considera lucrate manual – din pacate, aceasta verificare se aplica doar magazinelor gratuite, produsele celor care platesc fiind publicate spre vinzare in mod automat. In toate platformele online, numarul produselor fiind imens, verificarea si descalificarea articolelor non-handmade se face doar in urma reclamatiilor, iar modul in care aceste reclamatii pot fi transmise administratorilor difera consistent functie de strictetea platformei. Intilnim si aici, ca si in democratie, necesitatea ca utilizatorii acestor platforme sa exercite un autocontrol etic asupra propriei activitati – responsabilitatea si disciplina ca valori a caror lipsa ar trebui sesizata si sanctionata de clientii care impartasesc aceleasi valori.

In acest context, o dezambiguizare a termenilor se impune. Insa daca asupra adjectivului „industrial” toate dictionarele cad de acord, ca un derivat de la „industrie”, in privinta termenului de baza „industrie„, confuzia este la fel de mare. In toate dictionarele post-comuniste s-a preluat definirea ca „ramura a economiei nationale”, folosita prima data in Dictionarul Limbii Romane Moderne din 1958, idee care are sens doar intr-o economie centralizata. Definitiile mai vechi, redactate intr-o perioada in care industria Romaniei era subdezvoltata, sufera si ele, datorita lipsei criteriilor clare de incadrare a unei activitati in zona industriala.

Trebuie deci sa punem cap la cap definitiile existente cu oarece notiuni de economie politica. Putem astfel numi industrie orice activitate care foloseste in majoritate (dar nu in mod necesar exclusiv) mijloace tehnice „avansate” (termenul implicind in prezent orice, de la mecanic pina la electronic, robotizat si computerizat), pentru a extrage sau a produce „pe scara larga” (adica in cantitate mare sau cu extindere pe o mare suprafata de teren, in cadrul industriei extractive), produse „de serie” (adica reproductibile infinit si avind toate aceleasi caracteristici, fizice si/sau fizico-chimice). Cu mici exceptii in cazul industriei extractive, procesul industrial are loc cap-coada  in cadrul „fabricilor” si „uzinelor”, adica intr-un ansamblu unitar de constructii-utilaje-cercetare/design-desfacere, la care putem adauga mina de lucru, in conditiile in care formarea profesionala a acesteia are loc in mod continuu in cadrul acestui ansamblu (aici fiind inclusa si „cultura de firma”)2.

Intelegem astfel mai bine notiunea de „industrie casnica”, oarecum similara cu manufacturile revolutiei industriale, pe care o regasim doar in dictionarul din 1958, activitate care a evoluat in ceea ce numim astazi „handmade”, pe de o parte datorita extinderii industrialului, care a acaparat parte din piata industriei casnice si pe de alta din dorinta intreprinzatorilor individuali de a produce si a pune la dispozitia unui public larg obiecte de calitate ridicata si unicate, sau produse cu specific regional, care nu pot fi reproduse in conditii industriale.

Problema calitatii persista, oricum am privi lucrurile. Faptul ca un produs este asamblat sau decorat manual, nu garanteaza existenta actului artistic. Iar procesul industrial nu implica in sine decit o calitate constata, insa nu si o calitate inalta.

In industrie, calitatea este indisolubil legata de costurile de productie si de pretul de vinzare estimat al produsului finit. In mestesugarie, calitatea depinde de indeminarea si experienta fiecarui mester. Nivelul de educatie si de calificare al potentialilor clienti este la rindul sau un factor determinant. Orice activitate productiva are in final un scop comercial. Produsele obtinute trebuie sa-si gaseasca si cumparatori pentru ca activitatea sa poata continua, iar pretul de vinzare trebuie sa asigure un profit, pentru ca productia sa se perfectioneze continuu. Nivelul vinzarilor ar trebui sa masoare feedback-ul pozitiv al clientilor. Din nefericire, evaluarea pe baza acestui feedback nu ofera rezultate corecte atunci cind clientii nu au de ales intre doua produse sau servicii similare – cazul monopulurilor si nici atunci cind pretul de vinzare este mult sub pretul altor produse similare – cazul practicarii preturilor de dumping, in care scopul este tocmai eliminarea concurentei. De asemenea, s-a generalizat subevaluarea nivelului de educatie si de cultura artistica a populatiei, care aduce pe piata un val de produse similare, toate de calitate scazuta, care pleaca de la premiza „multi vad, putini cunosc” – iar pe producatori ii intereseaza ca acei multi sa cumpere3.

Aici apare diferenta dintre arta si meserie, dintre artist si mestesugar.

Arta este o compulsie interioara, prin care artistul este indemnat sa creeze si sa-si faca vizibila creatia, sa transmita prin aceasta un mesaj ascuns in ea. Mesajele artistice nu sint explicite, ci se adreseaza mai mult sufletului nostru decit mintii. Fiecare rezoneaza cu arta creata de suflete similare, de aceea unele creatii artistice nu ne „plac”, desi le recunoastem ca atare4. Totodata, majoritatea produselor artistice sint unice si ireproductibile, pentru ca starea de spirit necesara creatiei lor este unica si ireproductibila. Artistul nu este interesat de profit ci de distributia mesajului, iar dorinta sa majora este perfectiunea creatiei, care trebuie sa reproduca mesajul sau interior. El nu stie sa puna un pret pe arta sa si pentru ca mesajul sau necesita un timp (sau un „timp”) anume pentru a fi inteles, rareori reuseste macar sa traiasca din vinzarea creatiilor sale. Arta consuma, arde pe dinauntru si desprinde omul din lume. Viata lui Michelangelo este graitoare. Costumul popular romanesc este graitor pentru arta vietii de zi cu zi.

Arta are de suferit din cauza banilor. Pe masura ce un artist are succes, incepe sa se conformeze acestuia si sa produca pentru vinzare si nu pentru sine. Desi isi pastreaza abilitatile tehnice, mesajul dispare. Timpul si consumul interior alocate artei o fac valoroasa dar greu de pretaluit si de aceea, greu de vindut. Iar industrializarea, in loc sa isi atinga scopul, de a oferi libertate oamenilor, a reusit sa-i faca dependenti in mare masura de produsele industriale, adica de bani. Un ciclu distructiv din care trebuie sa iesim cumva.   Pot mestesugarii, care preiau si reproduc in serie mica idei, tipare si constructii utilitare, sa fie si artisti, fie ca e vorba de arta originala sau traditionala5? Sintem oare capabili sa cautam si sa reintegram arta in fiecare obiect din viata noastra, indiferent de modul sau de productie?  Ar mai fi pretul obiectelor de arta atit de inaccesibil omului de rind, daca am face asta cu totii? Sintem dispusi sa alegem calitatea in detrimentul ieftinatatii? Sintem dispusi sa dam tot ce avem mai bun in actul de creatie, fara sa ne ingrijoram de pret?

 


  1. „Breslo actioneaza ca un loc de intalnire pentru a permite utilizatorilor care respecta politicile Breslo sa ofere, sa vinda si sa cumpare produse realizate manual intr-un format de pret fix. ” In practica, moderatorii pot elimina produsele reclamate ca non-handmade, daca nu implica macar un minim de interventie manuala, acest lucru fiind in totalitate la aprecierea moderatorilor site-ului. Putem oare numi „handmade” produse in care s-a legat un martisor turnat cu un snur cumparat la metru? 
  2. Desi unele fabrici scot pe piata si produse de serie mica sau personalizabile,  aceste produse nu sint lipsite de caracterul industrial, ele putin fi oricind transformate in produse de serie. Existenta lor se datoreaza lipsei de profitabilitate a construirii unei linii de productie pentru o prea mica piata de desfacere, faptului ca sint prototipuri a caror productie de serie nu ar fi rentabila si/sau valorii adaugate enorme si reclamei pe care si-o face firma prin unicatele puse in vinzare. 
  3. Situatia este similara si in cazul serviciilor, cum ar fi distributia energiei, salubrizare, etc, in cazul intreprinderilor media, al televiziunilor in special, dar si in cazul institutiilor publice, transparenta informatiei fiind primul „produs” institutional care are de suferit. 
  4.   Ceea ce numim kitsch nu contine un mesaj artistic, ci unul comercial, folosind arhetipurile in mod calculat, pentru a face produsul „dorit”. Iar daca ne uitam la filmuletul lui Ralph Steiner, putem regasi o arta a simetriei si a lucrului bine facut chiar si in produsele industriale. 
  5.  Desi prezinta de multe ori un caracter ritualic si utilitar, artizanatul nu este mai putin artistic. Arta traditionala contine in special un set de simboluri si arhetipuri utilizabile in infinite combinatii, majoritatea cu o puternica simbolistica religioasa si spirituala.  Refuz sa accept frecventa asimilare a artizanilor cu mestesugarii, mestesugul aducind cu sine doar abilitatea de a practica o meserie si de a produce pe scara mica obiecte de consum curent, fara obligativitatea unui mesaj artistic asociat. 

Florin Bogardo – un adevarat geniu al muzicii, prea putin (re)cunoscut astazi, datorita prejudecatilor noastre de tip „tot ce-i comunist nu-i bun”.

Altii au avut o parere diferita – lor le-a placut. Si dupa ei, lumii intregi i-a placut melodia. Insa pentru ca romanii sint tare prost vazuti in lume, membrii grupului Amaral au inteles sa semneze ei pentru „reinventarea” melodiei.

Avem o Asociatie a Compozitorilor si Muzicologilor, care stie sa colecteze taxe grase de la baruri si restaurante pentru difuzarea posturilor de radio si TV cu muzica. Ce face aceasta asociatie cind drepturile compozitorilor romani sint incalcate atit de flagrant? De ce noi romanii, in general, nu ne iubim pe noi insine suficient incit sa ne lasam (re)cunoscuti de cei din jur?

Cei care-si asuma meritul pentru ideile altora ar trebui sa se gindeasca de doua ori daca vor fi impacati cu gindul ca exista cel putin doua persoane care stiu ca au copiat: Dumnezeu si autorul ideii.

Sau poate in unele cazuri modul in care ni s-a transmis ideea a fost special gindit pentru a ne face sa ne-o asumam.

Iar in cazurile fericite, Ideea se manifesta in mai multe locuri in acelasi timp, pentru ca Dumnezeu vrea ca ea sa ajunga la cit mai multi dintre noi.

Tot astfel, vreau sa presupun de aceasta data ca Dumnezeu n-a vrut ca melodia lui Florin Bogardo sa se piarda in anonimat si pentru ca romanii n-au fost in stare sa o promoveze cum ar trebui, s-a folosit de acesti plagiatori.

Auditie placuta!