Iisus Sirah

Cine este Iisus Sirah?

In Septuaginta, Intelepciunea lui Iisus Sirah urmeaza indata dupa Intelepciunea lui Solomon. Si nu intimplator. 1

Diferenta semnificativa fata de celelalte carti ale Bibliei este prezenta celor doua prologuri. Primul prolog este scris de Iisus Sirah insusi, al doilea fiind anonim.

Le transcriu aici, deoarece versiunile  online ale Bibliei (inclusiv softul, foarte util altfel, TheoNote) le omit pe ambele – o greseala esentiala, pe care nu stiu daca s-o atribui site-urilor sau unei omisiuni mai vechi a B.O.R., care s-a perpetuat online.

Prologul nr. 1:

„Fiindu-ne date multe si marete prin Lege si prin Profeti si prin ceilalti care le-au urmat, [fapt] pentru care se cuvine sa aducem laude lui Israel, pentru invatatura si intelepciunea [lui], si intrucit trebuie ca cititorii nu doar sa dobindeasca stiinta 2, ci si, ca iubitori de invatatura, sa le poata fi de folos si celor din afara, atit prin viu grai, cit si prin scris, bunicul meu Iisus, care s-a dedicat mai presus de orice citirii Legii si Profetilor si a celorlalte carti ale stramosilor 3, intru care si-a cistigat o indestulatoare iscusinta, s-a indemnat si el sa scrie ceva despre cele care duc la invatatura si intelepciune, pentru ca iubitorii de invatatura, obisnuindu-se ei insisi cu acestea, sa poata inainta mai mult in trairea potrivit Legii.

Sinteti asadar rugati sa cititi acestea cu bunavointa si cu luare aminte si sa aratati ingaduinta daca vi se pare ca, in ciuda straduintelor noastre, am dat gres in talmacirea anumitor cuvinte; caci lucrurile spuse in aceste carti in ebraica nu au acelasi inteles cind sint transpuse in alta limba; de altfel, nu doar aceste scrieri, ci insasi Legea si Profetii si celelalte carti se deosebesc destul de mult atunci cind sint citite in limba cea dintii.

Ajungind in Egipt in al treizeci si optulea an al domniei regelui Evergetes, in timpul sederii mele acolo, am gasit o copie eronata a acestei invataturi de mare insemnatate 4.

Am socotit ca este foarte de folos sa ma ingrijesc eu insumi, cu simtul datoriei si cu toata silinta, de transpunerea acestei carti si, cu multa stiinta si dupa multe ceasuri de veghe, petrecute in rastimpul [necesar] spre a o duce la bun sfirsit, sa o dau la lumina [mai ales] celor care, traind in strainatate, vor dori sa fie iubitori de invatatura si, slefuindu-si obiceiurile, sa traiasca potrivit Legii.”

Datarea copiei imperfecte gasite in Egipt (evident, anterioara traducerii) ne aduce aproape de anul 100 i.e.n. Sa notam si ca Evergetul = Binefacatorul.

Prologul nr. 2:

Acest Iisus era fiul lui Sirah si nepotul lui Iisus, care poarta acelasi nume. El a trait in anii care au urmat robiei si intoarcerii 5 si dupa toti proorocii. Dupa cum marturiseste el insusi, bunicul sau Iisus a fost intre evrei un om sirguincios si foarte chibzuit, care nu numai ca a adunat preceptele celorlalti barbati intelepti care l-au precedat, dar a si alcatuit unele proprii, pline de inteles si de intelepciune.

Asadar, deoarece primul Iisus a lasat in urma sa aceasta carte si a plecat dintre oameni 6 , acel Sirah, la rindu-i, a lasat-o si el fiului sau Iisus, care, ocupindu-se de ea, a adunat toata intelepciunea intr-o alcatuire armonioasa , numind-o atit cu numele sau si al tatalui sau, cit si cu cel al bunicului si urmarind ca, prin numele intelepciunii 7, sa indemne cu dragoste, pe ascultator spre cercetarea acestei carti.

A strins asadar laolata cuvinte de intelepciune, alegorii si parabole, citeva vechi povestiri iubite de Dumnezeu despre barbati placuti lui Dumnezeu, precum si rugaciuni si cintari de lauda, de asemenea binefacerile pe care Dumnezeu le-a daruit poporului sau si despre rautatile prin care i-a pus la inercare pe dusmanii lor. Acest Iisus a fost un insotitor al lui Solomon, cu nimic mai prejos decit acela, doritor de intelepciune si de invatatura, fiind si numindu-se pe buna dreptate erudit.

„Iisus, fiul lui David” ii spun lui Hristos demonii, care il recunosc. Filiatia divina este cea care conteaza, nu filiatia trupeasca. Asemenea si aici, avem Iisus, fiul lui Sirah, nepotul lui Iisus.

Iisus Hristos, cel care „a trait dupa toti proorocii”, fiul lui David, „nepotul” lui Iisus Navi. Pentru ca primul Iisus este Iisus Navi, din pacate mai cunoscut lumii contemporane sub numele Iosua, cel care „a trait in anii care au urmat robiei si intoarcerii” (Exodul) si care „nu numai ca a adunat preceptele celorlati barbati care l-au precedat, dar a si alcatuit unele proprii, pline de intelepciune” (Deuteronomul).

Iisus Sirah ne spune ca vrea sa dea la lumina adevarata invatatura a bunicului spre folosul „celor care traiesc in strainatate”, pentru a trai potrivit Legii – aceasta dupa ce primul Iisus a facut acelasi lucru cu poporul ales. Ce face Hristos? Constata ca Fariseii au adaugat norme omenesti si au distorsionat intelesul Legii, talmaceste Scripturile in mod atit de diferit de Farisei incit este considerat eretic, iar in Predica de pe munte insista „Sa nu socotiti ca am venit sa stric Legea sau Prorocii; nu am venit sa stric, ci sa plinesc. Ca amin zic voua, pina ce va trece Cerul si pamintul, o iota sau o cirta nu va trece din lege, pina ce vor fi toate„. Tot el le spune apostolilor: „Drept aceea mergind, invatati toate neamurile, botezindu-i pre ei în Numele Tatalui, si al Fiului, si al Sfintului Duh.” (Matei, 28:19)

I-am identificat pe cei doi Iisus, dar cine este Sirah pe linia de filiatie divina? Descoperim cu surprindere ca Sirah este o versiune araba a numelui Sara. Sara, sotia lui Avraam, cea care, intr-adevar, l-a nascut pe Isaac intr-un mod la fel de miraculos precum nasterea lui Hristos din Fecioara. Sau putem sa citim Sirah ca fiind evreiescul „sirah” – ansamblu de versete biblice, devenit „sure” in Coran. Ambele variante leaga islamul de Biblie in mod extrem de interesant. Deci: Fiul Sarei? Sau fiul „Cuvintului lui Dumnezeu”? Diferenta nu e prea mare, nu-i asa? Sara este ea insasi pe lista proorocilor, purtatorii Cuvintului.(Geneza, 21:12)

Si astfel ajungem la rolul secundar al prologului al doilea: desfiintarea timpului. Nu doar ca avem o cronologie inversata, Sara fiind „mai veche” decit Iisus Navi, dar avem un text din Vechiul Testament redactat de catre un personaj al Noului Testament, inainte de a se naste. Avem nasterea din Fecioara mentionata inainte de a se produce, intr-un text non-profetic. Apostolii numiti stramosii lui Iisus (v. nota 3). Al doilea Iisus este un „insotitor” al lui Solomon, fapt greu digerat de traducatori, care au preferat sa inlocuiasca acest cuvint esential cu „urmas”, dar usor de inteles de catre un crestin ortodox, pentru care Iisus Hristos este Cuvintul intrupat, adica Intelepciunea, in care Solomon – fiul lui David el insusi – intr-adevar a excelat 8. Tot astfel, in primul prolog se mentioneaza prima limba, dinainte de turnul Babel, cea despre care doar Dumnezeu stie daca mai exista si care din limbile lumii este. Nicaieri nu regasim mai mult decit in acest mic fragment de text imaginea timpului ca si conventie umana, pe care puterea divina o depaseste si o reordoneaza dupa dorinta.

Gasim tot in acest fragment marunt Treimea originala, Familia Divina: Tatal, Mama si Fiul.  Probabil ca a scapat cenzurii celei de-a doua Biserici doar pentru ca prologul a fost ignorat – sau inca nu exista? Acest al doilea prolog ne aduce si o surpriza: daca fiecare dintre persoanele Treimii apare in alcatuirea Bibliei (” numind-o atit cu numele sau si al tatalui sau, cit si cu cel al bunicului „), insa noi cunoastem doar doua parti, corepunzatoare bunicului si fiului – atunci inseamna ca regasim aici nu doar felii din trecut ci si din viitor, sau dintr-un viitor care va deveni trecut la momentul scrierii prologului – o a treia carte a Bibliei pluteste undeva in potentialitate, urmind a se materializa undeva pe axa temporala.

Ultimul paragraf al prologului 2 descrie un continut complet diferit de corpul principal al textului pe care chipurile il preceda; descrie un corpus de texte mult mai vast si care nu este nimic altceva decit intreaga Biblie:  „cuvinte de intelepciune, alegorii si parabole, citeva vechi povestiri iubite de Dumnezeu despre barbati placuti lui Dumnezeu, precum si rugaciuni si cintari de lauda, de asemenea binefacerile pe care Dumnezeu le-a daruit poporului sau si despre rautatile prin care i-a pus la inercare pe dusmanii lor

Revenind astfel la Prologul 1 si citindu-l in cheia prologului 2, intelegem ca avem datarea si explicatia Septuagintei: in Egipt 9 s-a tradus aceasta, de catre insusi Hristos Cuvintul, in dubla sa calitate: de fiu iubitor care nu poate lasa Legea sa fie distorsionata prin neintelegere si de vorbitor in numele Tatalui. Septuaginta inlocuieste Tora si pregateste Evanghelia. 10 Asa se explica si prezenta Odelor, care contin fragmente din Noul Testament, in corpusul Septuagintei, precum si folosirea Septuagintei in referirile la Vechiul Testament existente in Noul Testament.

Doar Tatal insusi putea sa scrie acest Prolog, in acest mod. Fapt confirmat si de folosirea exclusiva a unor cuvinte in Prologul nr 2. Prin aceasta notita informativa, Tatal ne spune de fapt ca intreaga Biblie a fost scrisa de El, ordonata „intr-un ansamblu armonios” si adusa la lumina de Fiu. 11 Cu exactitate capitolul 1 din Geneza – Dumnezeu a materializat Ideile prin Cuvint. Este semnatura si certificatul de autenticitate, inceputul si sfirsitul Bibliei, destinat celor care au suficienta credinta, rabdare si dragoste pentru a citi cu acelasi interes fiecare cuvint, chiar si „ne(in)semnat”, al Scripturilor.

 


  1.  Este vorba de „Cartea intelepciunii lui Solomon”, a nu se confunda cu Pildele lui Solomon. 
  2.   Am modificat un pic traducerea din editia Polirom, pentru a oferi frazei o topica mai romaneasca. 
  3. Trebuie sa notam doua sintagme legate intre ele: „cartile stramosilor” si „limba cea dintii” (structura textului indica in mod evident ca aceasta nu este ebraica). Gasim totodata un paralelism surprinzator intre ” prin Lege si prin Profeti si prin ceilalti care le-au urmat” in prima parte a paragrafului si ” Legii si Profetilor si a celorlalte carti ale stramosilor” in a doua parte, simetrica, a paragrafului. Daca „cei care le-au  urmat” Profetilor apar abia in Noul Testament, anume Sfintii Apostoli, cum pot ei sa fie „stramosii” lui Iisus? Doar daca este vorba de al treilea Iisus, cel anuntat prin Apocalipsa. Astfel, desi pare independent si mult mai pamintean, Prologul 1 capata sens abia prin Prologul 2. 
  4.  Acest verset are o enorma importanta in intelegerea ulterioara a prologului nr 2.  Traducerea sa este dificila si de aceea controversata. Varianta aleasa in editia Polirom, din care am preluat textul: „am gasit un exemplar al acestei invataturi de mare insemnatate”  are un sens obscur in context pentru ca nu ne ofera motivul demersului. A gasit autorul in Egipt un exemplar netradus al cartii bunicului sau si s-a hotarit sa-l traduca? Nu-l avea mai inainte? Logic ar fi ca el sa fie in posesia textului si nu sa-l gaseasca prin straini. Sau poate textul deja circula peste hotare, in ebraica si s-a hotarit sa-l traduca abia dupa ce l-a gasit in Egipt? Aceasta varianta suna neconvingator. Varianta Anania „am aflat o viata intru nimic mai prejos decit a noastra”, desi suna mai coerent, de fapt contrazice demersul traducerii: daca viata strainilor era deja la nivelul Legii, de ce sa mai simti nevoia sa-i ajuti cu inca un text? „Neasemanator” este cuvintul cheie. Daca „neasemanator” este adjectivul, prin substantivare nu am putea obtine decit sensul de „copie imperfecta, gresita, modificata”. Tocmai aceasta copiere imperfecta, presupus a fi datorata necunoasterii limbii de catre copist, il determina pe Iisus Sirah sa se ingrijeasca el insusi de traducere. Nu aceasta este reactia naturala cind vezi ca mesaje de mare importanta au fost distorsionate de catre cei care le raspindesc? 
  5. Desi in notele editiei Polirom se mentioneaza ca „in context se face referie clara la exilul babilonian”, textul in sine nu justifica aceasta adaugire. Faptul ca traducatorii au vazut „referirea clara” se datoreaza unei conditionari mentale, create in mod involuntar de datarea oferita de primul prolog, o datare care insa nu se regaseste in nici un fel in al doilea prolog. 
  6. „A plecat dintre oameni”, nu „a murit” – lucru aplicabil incarnarilor persoanelor divine, regasit in diverse locuri, de ex. disparitia profetului Ilie, ridicarea la cer a trupului Maicii Domnului, Inaltarea lui Hristos, disparitia Arhanghelului Rafael in Cartea lui Tobit. Nici despre Sirah nu se mentioneaza a fi murit. 
  7. Intelepciunea este aici personificata, ca manifestare paminteasca a Cuvintului. 
  8. Traducatorii Bibliei din 1688 au crezut, fara sa cerceteze, deci au tradus „ucenic lui Solomon”, ceea ce, desi nu reda corect decit jumatate din inteles, cel putin are curajul de a-l plasa pe Iisus al doilea intr-un timp diferit de cel mentionat in Prologul 1. 
  9. Alegerea Egiptului nu este intimplatoare. De aici pleaca primul Iisus in Exodul, iar tinerea evreilor in robie de catre Faraon este compensata de al doilea faraon, Binefacatorul, care le reda Adevarul si deci ii elibereaza simbolic. Simetria, calitate placuta lui Dumnezeu, este caracteristica esentiala a primului Prolog, atit in structura si compozitie, cit si in continut. 
  10. Septuaginta reprezinta si cea mai veche atestare arheologica a Vehiului Testament.  Cum planul material reflecta Adevarul Scripturilor, o data cu inlocuirea Torei de catre Septuaginta, exemplarele acesteia au disparut si fizic. 
  11. Dar daca Prologul 2 este un fragment din Cartea scrisa de Dumnezeu insusi, cea de-a treia, cea pe care o vom putea citi doar dupa pogorirea Ierusalimului Ceresc, atunci cind vom putea vedea si fata Domnului? Hehe! SF? Cititi Apocalipsa si apoi nimic nu va mai parea SF.