Noul Testament

Talita Kumi – mic tratat de taumaturgie

Motto: Vrăjmasul cel mai de pre urmă moartea se va surpa. (1Corintieni 15:26)

In Evanghelii apar patru invieri ale mortilor. Fiecare functioneaza diferit, iar ordinea lor  „cronologica”, motivatia si frecventa in Evanghelii nu sint intimplatoare.

  • Invierea tinarului din Nain – pentru dragostea altora fata de mort 1 – apare doar in Luca 7:11-17;
  • Invierea fetei lui Iair – pentru credinta altora2 – apare in toate Evangheliile sinoptice, respectiv Matei (9:18–26), Marcu (5:21–43) și Luca (8:40–56);
  • Invierea lui Lazar – pentru dragostea lui Dumnezeu fata de om 3 – apare doar in Ioan 11:1-46;
  • Invierea Domnului (in toate cele 4 evanghelii).

Motorul invierii il urmeaza indeaproape pe cel al vindecarii, iar cronologia urmeaza gradual importanta lucrarii. Daca sufletul este nemuritor, ce este deci moartea trupului alta decit urmarea unei boli, de aceasta data datorata absentei sufletului? Lipsa din trup a sufletului duce la imposibilitatea vindecarii, pe cind revenirea in trup a sufletului, duce la vindecarea si chiar reconstituirea trupului, asa cum se intimpla cu Lazar.

Absenta se vindeca prin prezenta, deci invierea mortilor se realizeaza exclusiv prin interventia divina, in ordinea de mai sus, astfel:

  • readucerea sufletului in trup4 – greu de diferentiat pentru martori de o vindecare, de aceea apare doar in Evanghelia dupa Luca, scrisa din perspectiva vindecatorului;
  • aducerea unui nou suflet in trup5 – apare in toate Evangheliile sinoptice, nu datorita usurintei sau frecventei, ci pentru ca a cere invierea prin credinta este calea aflata la indemina tuturor credinciosilor, adunati in Biserica in numele Domnului („Ca unde sunt doi sau trei adunati intru Numele meu, acolo sunt in mijlocul lor.” Matei 18:20)
  • re-intrupare completa, sufletul lui Lazar fiind readus intr-un trup in curs de descompunere, aflat de patru zile in mormint, care este reconstituit cu aceasta ocazie – apare doar in Ioan, evanghelia mistica, pentru ca e vorba totodata de un episod profetic – dupa invierea omului iubit de Fiu, va urma invierea Fiului iubit de Dumnezeu.

Ar mai fi o varianta – punerea sufletului intr-un alt trup, dar oare de ce nu este in Evanghelii? Pentru ca este in alta parte:

Ca de vreme ce prin om s-a facut moartea, prin om si invierea mortilor.  Ca precum intru Adam toti mor, asa intru Hristos toti vor invia.(1Corintieni 15:21-28)

Ci va zice cineva: Cum se vor scula mortii si cu ce trup vor veni ? Nebune, tu ce sameni, nu inviaza, de nu va muri.  Si ce sameni, nu trupul carele va sa se faca sameni, ci numai grauntul gol, de se intimplă de griu, sau de altceva din celelalte. Iar Dumnezeu ii dă lui trup, precum voieste, si fiestecaruia din seminte trupul ei.”(1Corintieni 15:36-38)

Reiese de aici ca sufletul vesnic viu („grauntul„), la inviere, va fi pus intr-un nou trup, dat de Dumnezeu, pentru ca trupul vechi a putrezit deja – „pamint esti si in pamint te vei intoarce” (Geneza 3:19), ceea ce este referitor, evident, doar la trupul facut („intru Adam toti mor”) si nu la sufletul nascut („intru Hristos toti vor invia”). De altfel, de fiecare data cind invie pe cineva, Iisus spune ca nu este mort, doar adormit. Sufletul, deci, la iesirea din trup, „adoarme” in asteptarea Judecatii.

De aceea, taumaturgia biblica reprezinta unul din temeiurile fundamentale ale ritualurilor ce compun cultul mortilor la crestinii ortodocsi. Deoarece  urmasii nu pot cunoaste starea in care se afla sufletul mortului, din punctul de vedere al Judecatii de Apoi, atit ritualurile traditionale cit si slujbele bisericesti sint destinate sa dovedeasca in public cel putin unul din motivele de reinviere, de aceasta data fiind vorba despre invierea sufletului in trup la Parusie: bocetele si alaiul – dragostea familiei si a celor apropiati, slujba religioasa de inmormintare si pomelnicele – rugaciunea colectiva, deci solicitarea invierii in numele credintei adunarii credinciosilor, necrologul si pomenile – „dreptatea” mortului in fata Domnului, pentru a-l arata vrednic de dragostea acestuia, aruncarea cu oua si vin pe morminte dupa slujba de Paste  – indicarea sufletului ca parte din insusi Duhul Sfint.

Uneori, mai are loc si cite o revenire inainte de putrezirea trupului, pe care medicii n-o pot explica… Oare degeaba tineti mortul pe masa 3 zile in cosciug, fara capac?

Privind la cele de mai sus, trebuie sa va bucurati de astfel de invieri – ele nu dovedesc ca mortul a fost „drept”, ba chiar dimpotriva, dar daca dragostea familiei si prietenilor l-a readus in trup, inseamna ca a primit o sansa in plus de a se spala de pacate inainte de Judecata. Si nu doar el, ci si cei in care pilda sa da roade. Asa se justifica si numeroasele cazuri de bolnavi aflati in moarte clinica si resuscitati care simt un impuls irezistibil de a-si schimba viata, cazuri despre care exista o bogata literatura stiintifica, incepind cu Viata dupa viata a Dr. Raymond Moody.

Invierea lui Hristos este un subiect mult mai complex, o taina adinca, asupra careia nici nu ne-am putea apleca daca nu am fi introdusi pas cu pas in ea, cu ajutorul evenimentelor anterioare si chiar si asa, abia indraznim sa o atingem cu degetul. Este aceasta o inviere (Divinitatea locuitoare in trup readuce trupul la viata), o renastere (din Dumnezeu si Cuvint, precum Nasterea Luminii = a lumii, dar si Nasterea lui Iisus, la Nastere existind in naratiune, ca si in cazul Invierii, un interval intre anuntare=creatie in transcendenta si realizare=materializare, datorat conditionarii mintii umane de a intelege „evenimente” doar desfasurindu-le pe o axa temporala), o re-intrupare/re-innoire (apostolii l-au vazut pe Iisus inviat, dar nu l-au recunoscut de prima data), toate la un loc, sau mult mai mult decit atit?

Care este impactul actiunilor Fiului asupra Omului? Sint oare cele patru moduri de lucru diferite in esenta lor, sau doar privite din puncte de vedere diferite? Iar daca sufletul este Duh traitor in trup, precum Fiul este Dumnezeu intrupat, mai avem oare nevoie de alte garantii pentru nemurire, altele decit nemurirea Duhului insusi, care ne-a fost aratata prin Invierea Fiului?

Daca in toate variantele de inviere a oamenilor morti este nevoie de interventia divina pentru a-i readuce la viata, cit de mult mai presus este puterea lui Dumnezeu care s-a inviat pe Sine insusi, in persoana Fiului! Cit de mult peste Nastere este Invierea! Si cit de infricosatoare trebuie sa apara celor care pacatuiesc impotriva Duhului Sfint!

Intru Hristos toti vor invia! Iar Hristos spune „Eu sint Lumina lumii; cela ce urmeaza Mie nu va umbla intru intuneric, ci va avea lumina vieţii. „(Ioan 8:12).  Ei, pai daca trupul cel intru Adam se va intoarce in tarina, iar Hristos este Lumina, haideti sa visam putin… daca iubiti destul si aveti si credinta, cum v-ar place sa deveniti luminosi?

Paste fericit!


Note:

1. fiu unul nascut al maicii sale, si aceea era vaduva, si (era) norod mult cu dinsa din cetate. Si vazind-o pre dinsa Domnul, i s-a făcut mila de ea(…)(Luca 7:12-13) – norodul insotitor are si rol de martor, chezas pentru mama si/sau mort.

2. Iar Iisus auzind, a raspuns lui, graind: Nu te teme; crede numai si se va mintui. (Luca 8:50) Nu intimplator este intercalata in naratiune femeia care, datorita propriei sale credinte, se vindeca doar atingindu-i haina lui Iisus. Si mai explicit apare in Matei 9:18: iata un boier oarecare venind, s-a inchinat lui zicind: Ca fiica mea acum a murit, ci venind pune mina ta preste dinsa, si va invia.

3. Si iubea Iisus pre Marta, si pre sora ei, si pre Lazăr.(Ioan 11:5) Si mai departe: Si a lacramat Iisus.  Deci ziceau Iudeii: Iata cum il iubea pre el. (Ioan 11:35-36)

4. Si apropiindu-se s-a atins de pat, (iar cei ce il duceau, au statut), si a zis: Tinarule, tie graiesc, scoala-te. Si a sezut drept mortul si a inceput a grai. (Luca 11:14-15) Nu a fost nevoie de o interventie asupra trupului, ci doar a fost rechemat sufletul, dialogul inainte si dupa inviere desfasurind-se in limba vorbita in mod curent in comunitate. Iar ceea ce este esential si nu este evident, este ca sufletul L-a ascultat, pentru ca, desi nu putea vedea cu ochii trupului, a vazut cine este cu adevarat persoana care i se adreseaza.

5. Asupra acestui fragment trebuie sa ne aplecam cu multa atentie si delicatete, fiind extrem de criptic. Si apucind pre fecioara de mină, i-a zis ei: Talita kumi; ce se tilcuieste: Fecioara, (tie zic) scoala-te! Si indata si s-a sculat fecioara, si umbla, ca era de doisprezece ani. Si s-au spaimintat cu spaima mare.  Si le-a poruncit lor mult, ca nimeni sa nu stie aceasta; si a zis, sa dea ei sa manince. (Marcu 5:41-43) Desi variantele sint putin diferite de la o Evanghelie la alta, elementele principale se regasesc peste tot. Deosebirile fata de invierea anterioara sint majore. Aceasta inviere se petrece in taina, insa cu martori, precum Euharistia se petrece in taina altarului, dar in prezenta tuturor credinciosilor. Iisus intra in contact cu trupul, luindu-l de mina, apoi vorbeste sufletului, iar acesta se scoala in trup, insa nu vorbeste, iar Iisus cere familiei sa-i dea sa manince.  Talita Kumi e spus in aramaica, in mijlocul unui text in greaca, fiind practic echivalentul folosirii limbii primordiale printre oamenii post-Babel. Dar oare ce Duh ar mai putea intelege limba primordiala, in afara Duhului Sfint? Ce alt Duh ar putea trece in trup prin mina lui Iisus, decit al Lui insusi? Privind din perspectiva crestina si avind in vedere Taina Euharistiei, ce alt rol ar avea mincarea decit conectarea sufletului cu trupul? Cine altul ar putea performa o astfel de inviere, in afara Celui care l-a adus la viata pe Adam? Este sau nu important ca trupul inviat este al unei fecioare? Inseamna aceasta doar „fara de pacat”, capabil deci de a primi Duhul Sfint, sau este si o referire indirecta la Maica Domnului, care, fiind fara de pacat, a primit Duhul Sfint?

Anunțuri

Schimbarea la fata sau fratele secret

Evangheliile sinoptice relateaza episodul Schimbarii la fata aproape identic, totusi exista unele suplimente de informatie care nu pot fi trecute cu vederea. Pentru a-l intelege complet, va trebui sa privim simultan toate cele trei texte. Diferentele nu sint scapari, ci reflecta scopurile diferite ale evanghelistilor in scrierea Evangheliilor.

Matei 17 Marcu 9 Luca 9
1 si după sase zile a luat Iisus pre Petru, si pre Iacov, si pre Ioan fratele lui si i-a suit pre dinsii intr-un munte inalt deosebi. 2 si după sase zile, a luat Iisus pre Petru, si pre Iacov si pre Ioan; si i-a suit pre dinsii in munte inalt deosebi singuri, 28 si a fost după cuvintele acestea ca la opt zile, si luând pre Petru, si pre Ioan, si pre Iacov, s-a suit in munte sa se roage.
2 si s-a schimbat la fata inaintea lor. si a stralucit fata lui ca Soarele; iar hainele lui s-au facut albe ca lumina. , si s-a schimbat la fata inaintea lor.
3 si hainele lui erau stralucind, albe foarte ca zapada, in ce chip nalbitorul pre pamint nu poate sa nalbeasca.
29 si s-a facut cind se ruga el, chipul fetei lui altul si imbrăcămintea lui alba stralucind.
3 si iata s-au aratat lor Moise si Ilie, impreuna cu dinsul vorbind. 4 si s-a arătat lor Ilie impreuna cu Moise; si graiau cu Iisus. 30 si iată doi bărbati vorbeau cu dinsul, care erau Moise si Ilie. 31 Care aratindu-se in slava, graiau de Iesirea lui, care vrea să o plinească in Ierusalim.
4 si raspunzind Petru, a zis catre Iisus: Doamne, bine este noua a fi aici; de voiesti sa facem aici trei colibe: tie una, si lui Moise una, si una lui Ilie. 5 si raspunzind Petru a zis lui Iisus: invatatorule, bine este noua a fi aici; si sa facem trei colibe: tie una, si lui Moise una, si lui Ilie una;
6 Ca nu stia ce graia, ca erau infricosati.
32 Iar Petru si cei ce erau cu dinsul, erau ingreuiati de somn; si desteptindu-se, au vazut slava lui, si pre cei doi barbati stind impreuna cu dinsul.
33 si a fost cind s-au despartit ei de la dinsul, si a zis Petru către Iisus: invatatorule, bine este noua a fi aici; si sa facem trei colibe: Una tie, si una lui Moise, si una lui Ilie, nestiind ce graia.
5 incă el graind, iata Nor luminos i-a umbrit pre ei, si iata Glas din Nor, zicind: Acesta este Fiul meu cel iubit, intru care bine am voit, pre acesta sa ascultati. 7 si s-a făcut Nor umbrindu-i pre ei; si a venit Glas din Nor graind: Acesta este Fiul meu cel iubit, pre acesta ascultati. 34 si acestea graind el, s-a făcut Nor, si i-a umbrit pre dinsii; si s-au spaimintat cind au intrat ei in Nor.
35 si Glas a fost din Nor zicind: Acesta este Fiul meu cel iubit, pre acesta sa ascultati.
6 si auzind Ucenicii, au căzut pre fetele sale, si s-au spaimintat foarte.
7 si apropiindu-se Iisus, s-a atins de dinsii, si a zis: Sculati-va, si nu va temeti.
8 si ridicindu-si ochii lor, pre nimenea nu au vazut, fara numai pre Iisus singur.
8 si de naprasna cautind ei imprejur, pre nimeni nu au mai vazut, ci numai pre Iisus impreună cu dânsii. 36 si dupa ce a fost Glasul, s-a aflat Iisus singur;
9 si pogorindu-se ei din munte, le-a poruncit lor Iisus, zicind: Nimanui sa nu spuneti vederea aceasta, pina cind Fiul Omului se va scula din morti.
10 si l-au întrebat pre el Ucenicii lui, zicind: Dar ce zic Carturarii, ca se cuvine Ilie sa vie mai-nainte ?
11 Iar Iisus raspunzind, a zis lor: Ilie adică va veni mai înainte, si va aseza toate.
12 Iar graiesc voua: Ca Ilie iata a venit, si nu l-au cunoscut pre dinsul; ci au făcut lui cite au voit; asa si Fiul Omului va să patimească de la dinsii.
13 Atunci au inteles Ucenicii, ca pentru Ioan Botezatorul le-a zis lor.
9 Iar pogorindu-se ei din munte, le-a poruncit lor ca nimanui sa nu spuie cele ce au vazut, fara numai cind Fiul Omului din morti va invia.
10 si au tinut cuvântul intre sine intrebându-se: Ce este aceea a invia din morti.
11 si l-au intrebat pre el, zicind: Caci zic Carturarii, ca Ilie se cuvine să vie mai inainte ?
12 Iar el raspunzind, a zis lor: Ilie venind mai inainte, va aseza toate. Si cum este scris de Fiul Omului, ca sa patimeasca multe si sa fie defaimat.
13 Ci zic voua, ca si Ilie a venit, si au facut lui cite au vrut, cum este scris de el.
si ei au tacut, si nimanui nu au spus în zilele acelea nimic din cele ce vazusera.


Prima precizare, esentiala pentru intelegerea evenimentelor, este ca termenul corect nu este „schimbare la fata, transfigurare” ci „metamorfoza”. In timp ce transfigurarea este doar o schimbare exterioara, de aspect, metamorfoza este o transformare completa a fiintei, care implica evolutia, trecerea la un stadiu superior.

Al doilea punct care trebuie notat este pozitionarea episodului in context. In toate trei evangheliile sinoptice, Metamorfoza are loc indata dupa invatatura privind mintuirea (ex: Luca 9:24: „Ca cine va voi sa-si mintuiasca sufletul sau, pierde-l va pe el„, etc.) si este urmata de cea mai dificila exorcizare din Evanghelii. Astfel, mult dezbatutele 6 sau 8 zile din preambul au rolul de a crea o conexiune intre Metamorfoza si invataturile precedente1.

Pentru a putea discuta despre persoanele prezente, trebuie mai intii sa fim martorii metamorfozei. Abia dupa metamorfoza apar Moise si Ilie.

Asa cum am aratat, episodul anterior este direct legat de Metamorfoza. Pentru ca de fapt, ce se discuta inainte? „Cine imi zic noroadele ca sint?” Ioan Botezatorul, Ilie, Prooroc. „Dar voi, cine imi ziceti ca sint? Iar Petru raspunzind a zis: Hristosul lui Dumnezeu. Iar El, dojenind pre dinsii, le-a poruncit nimanui sa nu spuna aceasta” (Luca 9:19-22) Nici demonilor nu le da voie sa-l numeasca Hristos (Marcu 1:24-25).

In ce consta deci metamorfoza? Care este stadiul urmator, dupa a fi „Iisus” (Mintuitorul) si „Fiul Omului”? Iisus devine „Hristosul”, adica „Unsul lui Dumnezeu”. Abia in aceasta forma este Imparatul. Pina in acest moment, El nici macar nu permite sa fie numit Hristos in public, in timp ce, dupa intrarea in Ierusalim, nu mai tagaduieste ca este Imparatul Iudeilor. Iata cum in sfirsit Iisus, devenit Hristos, cuprinde in sine intreaga Treime.

Episodul are loc noaptea2 si nu intimplator. Nu doar cu rol metaforic – pentru ca in intuneric lumina este mai usor de vazut, nici pentru ca, in traditia crestina, ziua incepe la apusul soarelui3, deci noaptea nu este sfirsitul, ci inceputul unei noi zile. Principalul motiv este ca Lumina a fost creata in intuneric (Geneza 1:3-5).

Acum abia putem arunca o privire asupra personajelor de fata.

Avem pe de o parte pe Hristos, apoi pe Moise si Ilie „in slava”. Cine poate sta „in slava”, care este vehiculul Domnului? Doar Dumnezeu insusi. Dar cum de sint Moise si Ilie Dumnezeu? Moise, care reprezinta Legea – o lege ce am vazut ca este de fapt un Legamint – adica autoritatea, este totodata conducatorul evreilor in timpul Exodului, crescut la curtea Faraonului, adoptat fiind de catre fiica Faraonului, deci este si print (Exodul 1:10). Pe scurt, Moise il reprezinta pe Dumnezeu Tatal. Ilie, ii reprezinta pe prooroci. Dar ce fac proorocii? Transmit mesajele primite direct de la Ingerul Domnului. Pe scurt, Ilie reprezinta Cuvintul. Iar Hristos se reprezinta pe sine, ca Fiu si Mostenitor (Uns) al lui Dumnezeu. Aceste trei personaje sint aratarea Treimii Ceresti („in slava”)

Pe de alta parte, ii avem pe cei trei apostoli, Ioan, Iacov si Petru. Sa-i vedem pe fiecare in parte. In finalul episodului, ni se explica asocierea dintre Ioan si Ilie. Ioan, este de fapt chiar Ilie, in forma trupeasca. Iacov este numele pe care l-a purtat Israel, intemeietorul, tatal (la propriu) poporului ales, inainte de a se lupta cu Domnul. Putem deci asocia pe Iacov cu Moise, in calitate de reprezentant al Tatalui. Ramine ca Petru il reprezinta pe Fiu. Ori nu am fi putut face aceasta alipire daca Hristos participa la adunare in forma sa de Fiu al Omului.

Dar ce temei avem pentru a-l considera pe Petru Fiul lui Dumnezeu? Tocmai cuvintul lui Dumnezeu. Daca, la Botezul lui Hristos, Duhul Sfint se arata sub forma unui porumbel, aici Dumnezeu coboara in slava pentru a-l confirma pe Petru. Norul luminos este insasi Slava Domnului, asa cum apare ea in Exodul 13:21 „Dumnezeu ii calauzea ziua in stilp de nor, iar noaptea in stilp de foc, ca sa le arate calea” Ce se spune despre Iisus? Ca va boteza cu foc!

Mai mult inca, asa cum lui Iisus Ioan ii refuza mai intii botezul, iar El trebuie sa confirme verbal ca doreste acest botez (Matei 3:14-15Iar Ioan îl oprea pre el, zicind: Eu am trebuinta a ma boteza de Tine, si Tu vii catre mine? si raspunzind Iisus, a zis catre el: Lasa acum, ca asa este cu cuviinta noua, ca sa plinim toata dreptatea. Atunci l-a lasat pre El.„), si Petru trebuie sa confirme verbal ca se ofera pe sine4. Dumnezeu isi respecta promisiunile si, pentru ca a dat oamenilor liberul arbitru, nu obliga pe nimeni, nici macar pe proprii sai Fii, sa faca un lucru pe care nu l-au ales singuri. Ori ce spune Petru, „nestiind ce graieste”? „bine este noua a fi aici; si sa facem trei colibe: tie una, si lui Moise una, si lui Ilie una„(Marcu 9:5) Trei trupuri, trei colibi pentru cele trei persoane ale Treimii Celeste5.  El propune nimic altceva decit sa-i aduca din cer pe pamint! „Vie imparatia Ta! precum in cer, asa si pre pamint” (Matei 6:10) Si nu oricum, ci lasind sufletele lor la o parte, pentru a le primi pe cele dumnezeiesti6.

Dupa ce Petru da dovada de atita dragoste si daruire incit renunta la sine insusi, ce spune Glasul din Nor? „Acesta este Fiul meu cel iubit, pre acesta sa ascultati.”  (formula „intru care am bine voit” apare doar la Matei). Nu prea seamana cu vorbele de la Botez, nu-i asa7? Petru este de altfel singurul om care a fost botezat chiar de Dumnezeu si aceasta nu in cadrul, sau in urma unor viziuni, sau intimplari exceptionale: ” si eu zic tie: ca tu esti Petru, si pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea si portile iadului nu o vor birui pe dinsa8(Matei 16:18) El a fost ales direct, asa cum Maria a fost aleasa direct pentru a-l naste pe Iisus. Intrucit am vazut ca prin Iisus, cu exceptia citorva momente notabile, vorbeste insusi Dumnezeu, il putem considera pe Petru finul, deci fiul spiritual al lui Dumnezeu, adica fratele lui Iisus, inca dinainte de a fi confirmat in noaptea Metamorfozei.

Oare nu este si aceasta o metamorfoza, confirmarea lui Simon ca Petru, din pescar in apostol si apoi in Capul Bisericii?

In Evanghelia dupa Ioan nu regasim evenimentul in forma de mai sus, dar regasim confirmarea lui Petru. „Deci daca au prinzit, a zis lui Simon Petru Iisus: Simone al lui Iona, iubesti-ma mai mult decit acestia ? Zis-a lui: Asa Doamne, tu stii, ca te iubesc. Zis-a lui: Paste mieluseii mei. Zis-a lui iarasi a doua oara: Simone al lui Iona iubesti-ma ? Raspuns-a lui: Asa Doamne, tu stii, ca te iubesc. Zis-a lui: Pastoreste oile mele. Zis-a lui a treia oara: Simone al lui Iona, iubesti-ma ? S-a mihnit Petru, caci a zis lui a treia oara: Iubesti-ma ? si a zis lui: Doamne, tu toate stii, tu stii ca te iubesc. Zis-a Iisus lui: Paste oile mele. 9” (Ioan 21:15-18) Iisus inviat si proslavit este Iisus metamorfozat. Asa cum in episodul Schimbarii la fata, din el se proiecteaza toate persoanele Treimii, aici fiecare persoana in parte il intreaba pe Petru si, in urma raspunsului acestuia, il reconfirma drept pastor al turmei sale, adica drept mostenitor. Ori doar un Fiu il poate mosteni pe Tata.

Schimbarea la fata este cheia crestinismului, pentru ca ne arata cele doua biserici – Biserica luptatoare, pe Pamint, adica in fiinta si Biserica biruitoare, in Cer, adica in transcedenta – avind drept cap pe Petru si respectiv pe Hristos.

O urmare neasteptata a intelegerii Schimbarii la fata este decriptarea episodului naucitor din Ioan 19:26-27Deci Iisus vazind pre Maica sa, si pre Ucenicul stind, pre care iubea, a zis Maicii sale: Femeie, iata Fiul tau. Dupa aceea a zis Ucenicului: iata Muma ta; si dintru acel ceas o a luat pre dinsa Ucenicul intru ale sale.” Cine poate fi fiul Mariei decit Iisus insusi? Deci El trece in Duh in Ucenicul cel mai iubit. Si cine ar putea sa-l primeasca pe Fratele lui Petru, decit fratele lui Petru, cel intii chemat dimpreuna cu el? Ucenicul cel mai iubit este, deci, Sfintul Apostol Andrei. 10

Ba mai mult, Sfintul Andrei este reconfirmat in Ioan 21:20-23 „Iar intorcindu-se Petru, a vazut pre Ucenicul, pre care iubea Iisus, mergind după el, care a si cazut la cina pre Pieptul lui, si a zis: Doamne, cine este cela ce va sa te vinza? Pre acela vazindu-l Petru, a zis lui Iisus: Doamne, dar acesta ce? Zis-a Iisus lui: De voi vrea sa ramina acesta pina voi veni, ce-ti este tie ? Tu urmeaza mie. Deci a iesit cuvintul acesta intre frati, ca Ucenicul acesta nu va muri; si nu a zis Iisus lui, ca nu va muri; ci, de voi vrea sa ramina acesta pina voi veni, ce-ti este tie?” Oho, afirmatia ca Sfintul Andrei este inlocuitorul lui Iisus pina la A Doua Venire este intarita prin repetitie! Avem cu alte cuvinte un frate stiut si unul secret (niciodata nu este numit direct, ci il aflam doar prin deductie), amindoi Fii ai lui Dumnezeu si Capi ai Bisericii11. Se pregatea deja Dumnezeu sa-l trimita pe Petru in lupta cu Antihristul, lasind-ul pe Sfintul Andrei cap al ortodoxiei, in tara Sfintului Andrei si printre noul neam ales, pentru ca oile cuminti sa nu se piarda pina la Judecata? Ba mai mult, repara acesti frati cumva greseala lui Cain fata de Abel?


  1. Nu putem desconsidera complet interpretarea numerelor data de Parintele Noël TANAZACQ, Paris: „Hristos face pe Om sa treaca de la 6 (care semnifica refuzul unirii cu Dumnezeu) la 8 (Invierea).”, desi nu exista nici un temei in text sau scripturistic pentru a considera evangheliile ca fiind una in continuarea celeilalte. Mai degraba gasim aici un efort de memorie al evanghelistilor pentru a situa momentul in timp, calculind ziua exacta a evenimentelor – precum noi zicem „era prima duminica dupa cutare eveniment”. Se pare ca ziua din saptamina era importanta, aleasa anume de Hristos pentru semnificatia ei. Din pacate, evanghelistii au presupus ca toata lumea stie in ce zi a saptaminii au fost spuse invatamintele despre mintuire, asa ca noi nu mai putem urma rationamentul ca sa plasam Metamorfoza intr-o anume noapte. Ar putea fi simbata spre duminica, ziua Domnului, sau ar putea fi duminca spre luni, dimineata unui nou inceput, dar nu avem dovezi. 
  2. Iar Petru si cei ce erau cu dinsul, erau ingreuiati de somn; si desteptindu-se, au vazut slava lui” (Luca 9:32) 
  3.  Modul bisericesc de a calcula zilele isi are originea in Geneza 1:5: „Si a fost seara, si a fost dimineata: ziua intii„ 
  4. vezi Luca 9:24, pasajul anterior Metamorfozei: „Ca cine va voi sa-si mintuiască sufletul sau, pierde-l-va pre El; iar cine-si va pierde sufletul sau pentru Mine, acesta il va mintui pre dinsul. „ 
  5. Pentru a intelege mai bine, vezi si Luca 17:21ca iata Imparatia lui Dumnezeu inlauntrul vostru este.” De aceea, Petru a grait fara sa stie (cu sensul de a intelege) ce spune, pentru ca aceasta invatatura inca n-o primisera. Insa putem citi „nestiind ce graieste” si ca „vorbind fara sa stie (cu sensul de a fi constient de) ce spune”, adica spunind cuvintul lui Dumnezeu. Astfel, lui i s-a dat in acel moment darul profetiei, prin pogorirea Duhului in nor asupra sa. 
  6. Sint doar 3 colibi, si nu 6, cite nume regasim in text.  Din 6 (numarul Antihristului) se fac 3 perechi (numarul Treimii), prin dragoste si lepadare de sine – iata biruinta asupra Antihristului. 
  7. Exista pareri potrivit carora, in 2Petru 1:10-19, Petru repovesteste Metamorfoza. Nimic mai departe de adevar. De fapt, el se justifica pe sine ca Fiu si Cap al Bisericii, facind o paralela intre Glasul de la Botez si Glasul de la Schimbarea la fata. Dupa ce repeta episodul si vorbele de la Botez, continua: „si acest glas noi l-am auzit din Cer pogorindu-se, fiind cu dinsul în Muntele cel Sfint„. Acelasi glas, nu aceleasi vorbe). Promisiunea lui Petru catre Biserica sa este cea a Fiului:  „Iar ma voi nevoi si pururea a va avea pre voi si dupa iesirea mea, ca sa faceti pomenire de acestea” – vezi „iesirea in Ierusalim” despre care vorbeste Iisus cu Moise si Ilie la Metamorfoza, anume iesirea din trup, Petru stiind deja ca ii va urma lui Iisus (Ioan 21:19). Oare „Urmeaza mie” se refera doar la Rastignire? Nu cumva si la Inviere? 
  8. Sint multe schimbari de nume in Biblie, dar aceasta este singura infaptuita de Dumnezeu in trup, sub forma lui Iisus. 
  9. Paste si pastoreste sint oarecum diferite, unul inseamna hrana („Domnul ma paste si nimic nu-mi va lipsi” Ps 22:1) si altul indrumare. Recunoasteti originea triplei intrebari care se pune si astazi la botez? „Te lepezi de Satana?” 
  10. Sfintul Apostol Andrei s-a stabilit in Dobrogea, crestinind Romania. Evanghelia dupa Ioan ne spune ca pe Maria ” o a luat pre dinsa Ucenicul intru ale sale.„(Ioan 19:26) L-a insotit deci si ea pe Sfintul Andrei? Al ei sa fie patutul de piatra din pestera, despre care ghidul spune ca e al unui ucenic (fara temei biblic)? De aici sa provina traditia prin care Romania este „Gradina Maicii Domnului”? Si mai mult, despre ce neam e vorba in Matei 21:43, daca Fiul insusi a fost trimis „incognito” sa propovaduiasca intr-un loc anume? 
  11. Inevitabil, ne ducem cu gindul la expresia prin care Iisus este numit Fiul cel intii nascut, precum si la numeroasele pasaje in care sint mentionati fratii lui Iisus: Matei 12,46; Marcu 3,31-35; Luca 8,19,20; Ioan 2,12; Matei 13,35; Marcu 6,3; Fapte 1,14; I Cor. 9,5. Unul anume ne pune pe ginduri. „Iar pre altul din Apostoli nu am vazut, fara numai pre Iacov fratele Domnului.„(Galateni 1:19) – Intr-adevar, avind in vedere ca norul pogoara peste toti trei apostolii prezenti, am putea interpreta ca toti trei au fost numiti Fii ai Domnului, fapt totusi discutabil, deoarece adresarea este la singular, imediat dupa ce vorbeste Petru, iar majoritatea celorlalte dovezi biblice nu sustin aceasta idee. Daca citim ce scrie, cu mintea libera de prejudecati, intelegem ca de fapt Iacov nu e numit fratele lui Iisus, ci fratele Domnului! Sigur ca da! E cu totul alta mincare de peste! Ioan si Iacov reprezinta permanent celelalte doua persoane ale treimii, precum au facut-o in clipa Metamorfozei. A avut loc oare pogorirea in Duh a persoanelor treimii in Ioan si Iacov, dupa cum a propus Petru? Hmmm. Cam multi vorbitori in Numele Domnului se numesc Ioan, pentru a fi ceva intimplator ;) 

Controversatul porc si solutia ortodoxa

Se spune ca pentru romani „cea mai buna leguma e porcul”. Interesanta aceasta zicala la un popor pentru care zilele de post se intind peste mai mult de jumatate de an.  Cum se explica trecerea la consumul liber al carnii de porc la populatiile ortodoxe, desi celelalte religii care se revendica de la Scripturi – evreii si islamicii – pastreaza o interdictie stricta, asa cum o regasim in Levitic si in Deuteronom?

Pentru a intelege fenomenul, trebuie sa intelegem mai intii termenii si cauzele interdictiei. Au curs riuri de cerneala despre subiect, majoritatea incercind sa gaseasca diverse explicatii igienico-sanitare: trichineloza, climatul cald, viermii intestinali, etc. Toti uita insa ca Biblia nu vorbeste despre materie, desi materialul reflecta intocmai transcedentalul. Daca porcul este interzis trupului, inseamna ca in el exista implicit un pericol pentru suflet.

Dar sa vedem mai intii care sint termenii Legamintului1 in aceasta privinta.

Porcul, deoarece are copita despicata, despartita in doua unghii, dar nu rumega, sa fie necurat pentru voi.” (Leviticul, 11:7)

Iar pe acestea nu le veti minca[…] nici porcul, fiindca are copita despicata si copita despartita in unghii si nu rumega defel: e necurat pentru voi„(Deuteronomul, 14:7-8)

Textul este identic in ambele carti ale Bibliei si explica interdictia cu totul altfel decit prin boli sau igiena. Ne ducem mai degraba cu gindul la imaginea Diavolului,  avind copite, coada imbirligata cu un smoc de par in virf (ca si porcul) si barba de tap. De altfel, anatomia, fiziologia si genetica porcului sint atit de apropiate de cele umane, incit medicina moderna chiar foloseste diverse tesuturi de porc pentru experimente medicale si transplanturi.

Avem in fata o enigma a carei cheie nu o putem afla decit din Evanghelie.

Si trecind el de cea parte în laturea Gherghesenilor, l-au intimpinat pre dinsul doi indraciti, iesind din morminturi, foarte cumpliti, cit nu putea nimenea sa treaca pre calea aceea. Si iata au strigat graind: Ce este noua, si tie Iisuse Fiul lui Dumnezeu ? Ai venit aici mai inainte de vreme sa ne muncesti pre noi ? Si era departe de dinsii o turma de porci multi pascindu-se. Iar dracii il rugau pre el zicind: De ne scoti pre noi, da-ne voie sa ne ducem in turma cea de porci. Si a zis lor: Mergeti. Iar ei iesind, au mers in turma cea de porci, si iata s-a pornit toata turma cea de porci de pre tarmuri in mare, si au murit in ape. Iar pastorii au fugit, si mergind in cetate, au spus de toate si cele de cei indraciti. Si iata toata cetatea a iesit intru intâmpinarea lui Iisus; si vazindu-l pre dinsul, l-au rugat, ca sa treaca din hotarele lor. Si intrând în corabie, a trecut si a venit în cetatea sa.” (Matei 8:28-34, 9:1)

Episodul are doua parti distincte. In prima, dracii sint stramutati in porci, la cererea dracilor. In a doua, Hristos paraseste localitatea, fara a intra in ea, la cererea oamenilor de aceasta data. Daca porcii sint recipienti ideali pentru draci,  devine inevitabil ca ingestia carnii de porc sa fie periculoasa pentru suflet – iar cei afectati, precum locuitorii zonei, hraniti cu porc, il resping din viata lor pe Hristos si pe Dumnezeu o data cu el.

Insa daca Iisus a avut puterea sa scoata dracii din oameni, tot prin puterea Lui ii scoatem si din porci. Consumul porcului de catre crestini se intemeiaza pe o viziune a lui Petru din Faptele apostolilor. Citind in intregime capitolul 10 din Fapte si urmarea sa din capitolul 11 (prea lungi pentru a le prelua integral aici), asa cum se si cuvine, fara a rupe ceva din context, intelegem mai multe.

Prima etapa este aparitia simultana a doua vedenii, in colturi diferite ale lumii. Cornelie, un ne-iudeu vede ingerul Domnului, care il trimite la Petru, iar Petru vede cum sa procedeze cu acesta. In primul rind, nu este un vis ci o vedenie in stare de trezie, care i se arata lui Petru in timp ce gatea inainte de rugaciune (Fapte, 10:10). In al doilea rind, el este indemnat sa injunghie si sa manince (Fapte, 10:13), nu doar sa manince, cu alte cuvinte sa sacrifice animalele. Masa dumnezeiasca includea „toate cele cite cu patru picioare ale pamintului, si fiarele, si cele ce se tirasc, si pasarile Cerului” (Fapte, 10:12), nu doar porcul – este vorba de o ridicare generala a interdictiilor alimentare, pentru crestini, conditionata de desfasurarea unui sacrificiu ritualic prin care Domnul insusi curateste alimentele.

A doua etapa a episodului il pune pe Petru fata in fata cu numitul „Cornelie” (Cornel in romana moderna). Acesta, indemnat de Ingerul Domnului, se cere crestinat, iar Petru, vazind ca asupra acestor italieni (Sic!) credinciosi s-a pogorit Duhul Sfint ca si asupra apostolilor la Cinzecime, folosind solutia din vedenie, ii crestineaza prin botez. Unde este paralelismul intre mincare si straini? Este vorba de ceva considerat necurat pina atunci, in care pot salaslui draci (Cornel = cel incornorat) si care se curata printr-un sacrificiu ritualic – botezul fiind moartea omului, urmata de o renastere in urma primirii Sfintului Duh (Fapte,  10:44, 11:16).

A treia etapa este cea in care Petru, certat de ceilalti apostoli pentru ca a crestinat ne-iudei, descrie vedenia si solutia aplicata, care sint general aprobate si ulterior folosite si de ceilalti ucenici misionari. Ucenicii plecati inainte de eveniment („cei ce s-au risipit pentru tulburarea ce s-a făcut pentru ştefan”, Fapte, 11:19 face referire la Fapte, 6-8) nu se adreseaza decit iudeior, necunoscind vedenia lui Petru.

Toate bune, am inteles cum se alunga dracii din om prin botez, si chiar cum se vindeca un Drac prin primirea sa in Biserica2, dar nu ne-am lamurit inca asupra porcului. Aici vine rindul Traditiei sa vorbeasca, in calitatea sa de ritual revelat.

Romanul sacrifica porcul de Ignat, 20 decembrie. Porcul este pus la post cu o zi inainte, pentru a se curata trupeste. Este legat de picioare, precum Hristos a fost legat pe cruce, este injunghiat, precum Hristos a fost impuns cu sulita. Dupa moarte, este pirlit, adica purificat prin foc, spalat, adica botezat si apoi tamiiat, ca orice mort crestin. Pe frunte i se face semnul crucii, nu doar in amintirea cununii de spini ci si ca semn prin care crestinul se anunta lumii. Apoi se prepara pomana porcului, o masa de dulce in plin post, care decurge precum orice pomana. Participa lucratorii de la taiatul porcului, adica oamenii care l-au cunoscut in viata si dau marturie pentru el. Se bea alcool, ca la o impartasanie. Abia dupa implinirea rinduielii se incep pregatirile pentru consum. Abia astfel crestinat porcul nu mai este spurcat.

Carnea conservata tine pina la iesirea din iarna, cind intram in postul Pastelui si nu mai consumam porc pina iarna viitoare. De Paste sacrificam mielul, in vara pasari diverse si eventual un vitel. Deci in continuare consumul porcului este strict reglementat.

Ce se intimpla insa in prezent? Propovaduirea ateismului timp de zeci de ani a facut ca traditia sa para invechita si ilogica, o simpla superstitie. Industria alimentara si noua lege care ni se spune ca a fost impusa de UE ne interzic sacrificiul ritualic si ne ofera carne de porc taiat in abatoare, unde nu mai poate fi vorba de botez.3  In aceeasi situatie se afla si cultele care resping Vechiul Testament si/sau Traditia, unele din ele refuzind sa manince alimente de origine animala, altele insa consumind porc fara a-l supune ritualului traditional.

Ne mai miram de ce acest consum are repercusiuni grave asupra organismului? Ne mai miram de ce ingestia preparatelor industriale din porc duce la o dependenta care ne face sa cautam scuze pentru a refuza postul? Oare nu primele urmari ale a consumului de untura asupra corpului fizic sint depunerea colesterolului si obezitatea4? Solutia ar fi atit de simpla – sa mincam doar carnea de porc taiat in casa, preparata in casa, care ne-a protejat de frig si ne-a hranit stramosii atitia ani.

N-am putea incheia discutia fara o scurta referire la iudei si Coran. Intrucit iudeii s-au autolimitat la Vechiul Testament, nu au acces nici la explicarea restrictiei, nici la dezlegarea acesteia prin botez. Este intelept astfel ca ei sa nu consume in continuare porc.

Islamicii insa reprezinta un trist exemplu asupra modului in care prejudecatile afecteaza gindirea. Ei refuza doua aspecte evidente: filiatia Coranului dinspre Scripturi si faptul ca aceasta filiatie le-a dat deja dezlegare la porcul crestinilor.

Va sint oprite mortaciunea, singele scurs, carnea de porc, animalele cele asupra carora a fost pomenit numele altcuiva decit al lui Allah[…]” (Sura a cincea, versetul 3) – aceasta este filiatia Vechiului Testament, respectiv interdictia inchinarii la idoli si lista animalelor necurate din Levitic.

Astazi va sint ingaduite voua cele bune. Mincarea celor carora li s-a daruit Scriptura va este ingaduita si voua, iar mincarea voastra le este ingaduita si lor” (Sura a cincea, versetul 5) – aceasta este filiatia Noului Testament. „Astazi” este un termen temporal care indica evolutia in timp, de la versetul 3 catre versetul 55. Scriptura, la data scrierii Coranului, includea si Noul Testament – deci crestinii sint inclusi la rindul lor. Iar intrucit crestinii maninca porc – in anumite conditii, reiese ca si musulmanii pot minca porc, in aceleasi conditii. Este vorba de un schimb alimentar, iar nu de o permisiune acordata musulmanilor de a-l sacrifica si gati.  Si iata cum unii musulmani din Romania maninca de multe ori la masa cu ortodocsii, inclusiv carne de porc de la acestia, fiind astfel mai buni supusi ai lui Allah decit cei care refuza porcul si in zilele noastre.

 

 

 


  1. Ai Legamintului si nu ai Legii, pentru ca Legamintul, in sensul de „contract” este descris in Levitic. Legea este unilaterala,  o „normă cu caracter obligatoriu, stabilită și apărată de puterea de stat”, o „regulă imperativă stabilită de autoritatea supremă”, fara obligatii din partea legiuitorului ci doar a celor supusi legii, in timp ce Legamintul prevede obligatii de ambele parti. 
  2. Sa fie oare formularea Bibliei din 1857 intimplatoare? „Iar un bărbat oarecare era în Cezareea anume Cornelie, Sutas[nu soldat de rind] din ceata ce se chema Italienească„(Fapte 10:1) „Iubiti pre vrăjmasii vostri, binecuvântati pre cei ce vă blesteamă pre voi” (Matei 5:44) 
  3. Cu toate acestea, macelarii care au mostenit rinduielile vechi, din om in om, inca mai fac o cruce pe capatina porcului dupa sacrificare, fara a fi constienti de semnificatia acesteia. Iar procesul tehnologic si sectia in care se taie porcul se numesc in continuare „sacrificare”. 
  4. Am vazut mai demult ca suferinta sufletului are drept consecinta acumularea patologica de materie in trup. 
  5. Nota la traducerea in romana adauga acestui verset „doar mincarurile permise de Islam dintre ele”. Ce este oare Islamul, alta decit religia intemeiata pe Coran? Daca este Coranul cartea Legii Islamului, atunci ar putea fi alte mincaruri permise de Islam decit cele pomenite textual in Coran, adica in textul avut deja in fata? Un exemplu graitor al modului in care se eludeaza sensul propriu al cuvintelor in cautarea unei justificari pentru prejudecatile personale. Se vede ca au si ei fariseii lor, care adauga Legii reguli omenesti. 

Filozofia filmelor de actiune III – Demolition Man

Neintentionat, dar fara indoiala nu intimplator, am aminat Demolition Man pina dupa alegerile prezidentiale.

Din nou despre tradare, acest film ne ofera o multime de teme de gindire. De altfel, acesta este apanajul genului numit azi Science Fiction, care amesteca stiinta viitorului cu elemente esentiale din epoca utopiilor, societati imaginare considerate ideale de catre creatorii lor.

„Tradare! Tradare! De trei ori tradare!” telegrafiaza Farfuridi indignat. Doar ca in „O scrisoare pierduta”, ca si in realitate, tradarea vine intotdeauna de acolo de unde nu te-astepti.

In The Sentinel, de la serviciile secrete. In The Contract, de la un om din echipa. In Demolition Man insa, ea urca la cel mai inalt nivel. Oare n-am fost si noi tradati in turul intii al alegerilor prezidentiale? Stiu, va veti gindi la organizarea intentionat proasta, care a privat milioane de cetateni de dreptul lor la vot. Dar tradarea a venit nu doar de la cel mai inalt nivel, ci mai ales de unde nu ne asteptam, adica de la candidatii cu sanse mici de succes. Sa-i luam pe rind. Funar il tradeaza pe Vadim. Vadim il tradeaza pe Funar, aliindu-se cu Ponta pentru turul II. Melescanu il tradeaza pe Presedintele legitim pentru cioara de pe gard, adica un posibil presedinte viitor. Diaconescu isi tradeaza electoratul in turul doi, schimbind discursul in favoarea lui Ponta, iar Ponta tradeaza intreaga tara, organizind alegerile in asa fel incit sa nu se poata vota si producind documente oficiale false. Tariceanu si Macovei, desprinsi din partidele care au format in mod legitim ACL, au fracturat electoratul candidatului Aliantei, la fel ca si Udrea, desi miscarea ei a fost mai inteligenta, producind ruptura cu PDL mult inainte de alegeri. Adunati procentele fiecaruia din cei trei cu procentul romanilor din diaspora lasati pe dinafara de guvern, puneti totalul linga rezultatul lui Klaus Iohannis si veti obtine o majoritate zdrobitoare de peste 50% in favoarea lui Iohannis. O majoritate pierduta prin tradarea personalitatilor marcante ale partidelor cu traditie liberala.

Daca lumea materiala o reflecta pe cea transcendenta, gasim tradarea in Biblie? Desigur. Dar nu acolo unde ne asteptam. Poate cel mai notoriu caz de tradare este cel al lui Iuda. Si acum numim „iuda” pe tradatori. Dar unde este tradarea lui Iuda? In faptul ca l-a vindut pe Hristos? Dar oare l-a vindut pe El? Daca era asa, traditia nu-l mai onora ca Iuda, fratele Domnului.  Sa fim seriosi! Hristos anunta o misiune in mod fatis. „Acela este, caruia Eu intingind piinea voi da. Si intingind piinea o a dat lui Iuda al lui Simon Iscarioteanul.” ” Ca unii socoteau, de vreme ce punga avea Iuda, ca ii zice Iisus lui: Cumpara cele ce ne trebuiesc la praznic, sau saracilor sa dea ceva.” (Ioan, 16:26,29) Iata si sursa celor 30 de arginti – nu vinzarea. Iuda l-a iubit atit de mult pe Hristos, incit l-a urmat orbeste, iar daca misiunea lui a fost sa-l dea in mina Fariseilor, a facut-o fara sa cricneasca. Dar unde este atunci tradarea? Acolo unde nu ne asteptam: in faptul ca si-a luat singur viata. Iuda s-a simtit vinovat, adica s-a indoit, nu de el insusi, ci de Hristos.

Un alt episod bine cunoscut este din Vechiul Testament, momentul in care Noe adoarme si este gasit dezbracat de fiul sau Ham. „Ham, parintele lui Canaan, a vazut goliciunea tatalui sau si a iesit sa-i vesteasca si pe cei doi frati ai sai, afara. Sem si Iafet au luat haina, au pus-o pe spatele amindurora, au intrat cu spatele si au acoperit goliciunea tatalui lor. Cum priveau cu fata in spate n-au vazut goliciunea tatalui lor„(Geneza 9:21-27) Hm, cine tradeaza aici? Am putea crede ca Ham. Dar adevarata tradare este a celorlalti frati, care s-au rusinat. Ce este rusinea alta decit urmarea pacatului originar? Nu este acoperirea goliciunii primul semn al pacatului, dupa ce Adam si Eva au muscat din mar? Deci iata ca mostenitorul lui Ham, Canaan, a fost blestemat sa fie sluga celorlalti frati, care primesc in schimb avere. Am spune ca a fost un blestem, dar este oare? Averea e trecatoare si e plata nelegiuirilor, pe cind lui Canaan i se da sa fie sluga. Iisus spune: ” Iar intru voi nu va fi asa; ci care intru voi va vrea sa fie mai mare, sa fie voua sluga. Si care intru voi va vrea sa fie intiiu, sa fie voua sluga. Precum si Fiul Omului, nu a venit sa-i slujeasca lui, ci sa slujeasca; si să-si dea sufletul sau, rascumparare pentru multi. Cel care vrea sa fie mai mare dintre voi, trebuie sa fie sluga tuturor„. (Matei 20:26-28)  Mai este oare de mirare ca numele lui Canaan este si numele tinutului promis iudeilor, iar numele lui Sem si Iafet sint aproape uitate astazi? Iata in Canaan promisiunea venirii lui Hristos si a Imparatiei, cea dinlauntrul nostru (Luca 17:21)1.

Revenind la filmul nostru de actiune, regasim in actiunile premierului Ponta miscarile Dr. Raymond Cocteau. Ce altceva vedem in jurul nostru decit o societate strict reglementata, in care liderul detine puterea de a incalca regulile? O societate in care organizatorii creeaza regulile jocului in asa fel incit jocul sa poata fi falsificat? O astfel de societate creeaza monstri si nebuni.

Putem schimba aceasta societate prin vot? Nu! Deoarece sistemul este creat in asa fel incit nu poate fi demolat urmind regulile jocului. Daca nu se pot falsifica sau cumpara voturile, se pot falsifica procesele verbale de numarare. Desi pare mai greu, este mai usor. In loc sa producem, intr-un fel sau altul, un numar enorm de buletine de vot favorabile, trebuie doar sa gasim pirghiile necesare pentru a corupe citiva presedinti de sectii de votare. Pentru a schimba ceva, avem nevoie de o actiune din afara jocului care sa desfiinteze nu regulile, ci sistemul insusi. The Hunger Games: Mockingjay este un exemplu la indemina tuturor pentru a intelege la ce ma refer.

John Spartan vine din trecut – pe scurt, aduce cu el o libertate a gindirii si a cuvintului, de mult apuse, putina nebunie insufletita de cele mai bune intentii si mai ales onestitate. O onestitate asupra careia nu exista puncte de presiune. Oamenii sint manipulati prin frica, ori cineva care nu are nimic de pierdut, pentru ca deja a pierdut totul, nu poate fi manipulat. Orice s-ar intimpla, el nu are decit de cistigat – o noua reputatie, o noua familie, un nou mod de viata, iertarea pacatelor. Asa ca el incepe prin a demola cladiri, apoi idei preconcepute implementate prin spalarea creierelor si termina prin a demola o societate corupta.

Un nou Elogiu al nebuniei? Daca a fi nebun inseamna a fi diferit, intr-o societate incorsetata de reguli, de la politete pina la fiscalitate, a fi nebun inseamna totodata a fi liber, a-ti pierde sufletul pentru a-l regasi prin Hristos, a face si a spune Cuvintul dincolo de constringerile societatii, a abandona totul pentru o idee. Doi nebuni intilnim in Demolition Man: unul care demoleaza societatea, al doilea care o va reconstrui la urmatorul nivel. Ca si in Biblie, unul este semanatorul si altul seceratorul. In marile religii ale lumii, un zeu este creatorul iar altul este distrugatorul – atunci cind ei nu se contopesc in aceeasi persoana, precum Shiva.

Avem noi in preajma un John Spartan? Ce altceva sint romanii din diaspora? Ei au parasit tara, lasind in urma tot ce au avut – familie, slujbe, apartenenta nationala – si plecind in cautarea libertatii. In orice forma ar reveni, n-ar avea decit de cistigat, pentru ca nici in strainatate n-au nimic. Ortodocsi rataciti in mijlocul populatiilor majoritar catolice sau protestante, fara case, fara pamint, umiliti si considerati delicventi de drept comun,  muncind pe salarii de mizerie  si ducind dorul celor lasati acasa muritori de foame – ce mai au acesti oameni de pierdut? Ce mai avem noi, cei din tara, de pierdut, alta decit demnitatea noastra umana, pe care nu ne-o poate lua nimeni, daca nu renuntam noi insine la ea?

Dar cind demolezi ceva, trebuie sa fii pregatit  sa reconstruiesti. Exista deja un nou lider, unul atit de umil, incit nici macar nu constientizeaza ca este lider. Dar poate el singur sa ridice o noua ordine din ruinele celei vechi, urmat doar de un grup minat de foame, al carui scop este practic implinit prin recapatarea accesului la lumea supraterana? In urma lui John Spartan ar putea veni anarhia, daca nu ar interveni Asociatul Bob. Cine este el? Cel care stie tot, insa nu iese in fata, onest insa amoral. Putem avea incredere in Bob? Da! Acest gen de oameni va trai intotdeauna in umbra puterii si nu va face niciodata nimic impotriva ei. Va urma schimbarea si ii va fi devotat, insa n-o va infaptui el insusi niciodata. Neavind idei proprii, este executantul ideal. O lista scurta de oameni eternizati in pozitii cheie ne poate sugera adevaratul nume al Asociatului Bob.

Ce inseamna insa pentru noi schimbarea? Trebuie sa stergem din minte ordinea care ne este familiara. Sistemul politic al democratiei a functionat, poate, in Atena antica, insa in prezent el este complet falsificat. Sistemul economic al capitalismului este depasit de realitatea globalizarii. Iar sistemul materialist-dialectic conceput de Marx si Engels a fost discreditat de calea aleasa de socialism pentru implementarea comunismului. Problema fundamentala este ca privim totul din prisma economiei politice, uitind ca, in esenta, actiunile noastre sint fapte de credinta. Intoarcem partea materiala pe toate fetele, uitind ca Dumnezeu ne-a promis ca nu pentru burta trebuie sa ne facem griji, ci pentru sufletul nostru.

A fi in trup si sluga a acestuia, iata blestemul lui Canaan, blestemul pus de pacatul originar asupra sufletelor noastre, de care vom fi spalati la A Doua Venire. Asistam la o crestere fara precedent a populatiei mondiale, chiar in tari in care numarul nasterilor a fost reglementat, precum China. Traim in prezent invierea mortilor in trup si vedem cu ochii nostri plata (nu rasplata, ci plata in bani) promisa nelegiuitilor in Vechiul Testament – o ultima sansa de a avea avere si a o abandona pentru a-l urma pe Hristos. Ce ne lipseste pentru mintuire? Sa fim ortodocsi, intelegind pe deplin ce inseamna asta. Pentru ca nu se limiteaza la pomeni si mersul la biserica si nici la fapte bune. Sa fim ortodocsi inseamna sa fim mai intii inauntrul nostru dupa asemanarea lui Dumnezeu 2 si fiind astfel, sa nu ne fie frica sau rusine sa actionam si sa vorbim asa cum sintem. E nevoie de curaj. Sa fii diferit inseamna sa fii izolat, insa cum altfel au fost sfintii sihastri? Dar de ce sa fii izolat? Daca toata lumea ar decide deodata sa FIE OM, dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, sa urmeze invataturile lui Hristos si poruncile in sufletul sau, nu doar din gura, cine s-ar mai simti izolat?

Iar daca am fi cu totii buni crestini, cine ar mai dori raul? Am gindi cu mintea noastra si nu am mai avea nevoie sa ne spuna altii ce sa credem si sa facem. Am fi cu totii cinstiti, nu de frica, ci pentru ca in interiorul nostru sintem cinstiti, am fi cu totii buni, dinauntru in afara,  si asa mai departe.  Si nu, nu ar mai fi nevoie de politica si de alegeri, pentru ca am obtine lucrul pentru care crestinii lucreaza de secole: mintuirea sufletului. Amin!


  1. Desi interpretarea acestui verset a fost data de diversi sfinti, ma tem ca ea a fost in afara contextului. Exprimarea a fost folosita special pentru ca fariseii sa nu inteleaga. Daca echivalam cei 3 fii ai lui Noe + Canaan cu cele 4 trupuri, si adaugam si saracia cu duhul, insemnind a ne abandona sufletul nostru pentru a face loc lui Hristos Dumnezeu, iata ca Imparatia Cerului dinlauntrul nostru este practic al 5-lea trup, cel divin, cel prin care Dumnezeu este in noi si prin noi lucreaza si vorbeste, de aceea, asa cum se incheie Apocalipsa, nu mai este nevoie de biserici. Aceasta inseamna a fi ortodocsi – sa ne abandonam Lui, pentru a-i face loc in inima noastra. 
  2.   „Fiti milostivi, precum si Tatal vostru e milostiv” (Luca 6:28-38 pentru intregul discurs) – „precum si noi iertam gresitilor nostri” (Luca 11, Matei 6). Citi dintre noi punem in fapta cu adevarat cuvintele din Tatal Nostru? Sau le tratam doar ca pe o poezie, in loc sa credem in Cuvint? Daca luam de buna partea cu „piinea noastra”, de ce nu putem sa luam de bun si restul? De ce nu ne asumam lupta cu cel viclean, stiind ca i-am cerut Lui sa ne izbaveasca, iar el ne va da ceea ce cerem? 

Campania electorala si alte asociatii libere de idei

Ciudat cum ne zboara mintea de la un subiect la altul. Iata-ma pe mine, urmarind „In biroul presedintelui” cu invitatul serii – domnul Kelemen Hunor.

Cu siguranta emisiunea este una partizana, in care miza este denigrarea actualului presedinte, a institutiei prezidentiale si a tuturor celorlalti candidati, o capcana mortala in care cad candidatii nostri rind pe rind. Ceea ce m-a facut sa inchid televizorul oripilata a fost insa altceva si anume modul in care candidatul nostru, dornic sa fie Presedintele Romaniei, adica reprezentantul si garantul tuturor cetatenilor acestei tari, de orice etnie ar fi ei, creeaza pentru unguri o falsa imagine de niggeri in Romania. El nu doar ca refuza sa admita ideea de a deveni reprezentantul unui partid fara culoare etnica, dar insista asupra nevoii de garantii pentru etnia maghiara.

Constitutia Romaniei garanteaza egalitatea tuturor cetatenilor acestei tari, de orice etnie ar fi ei. Asa cum nu am inteles de ce negrii sau homosexualii cer drepturi suplimentare si vor sa fie mai egali decit noi, cei care nu sintem „speciali” prin nimic, la fel nu inteleg despre ce garantii vorbeste domnul Hunor. Cit despre asocierea cu negrii, ea este cel putin frauduloasa. Daca negrii au ajuns in anumite tari in calitate de sclavi, lipsiti complet de drepturi cetatenesti si chiar de recunoasterea apartenentei la specia umana, secuii au ajuns in Romania in calitate de forta de presiune exercitata de guvernul Austro-Ungar asupra populatiei romane din Transilvania si au fost gratulati in acea vreme cu drepturi suplimentare – carora poate ca le simt lipsa astazi, intr-un stat in care cetatenii sint egali. Si nu vorbesc in necunostinta de cauza, pentru ca a fost sa fie ca eu sa lucrez indeaproape cam cu toate etniile autohtone sau de import vietuitoare in Romania. Ciudat mi se pare ca ungurii pe care i-am cunoscut eu, printre pacatele avute, ca orice om, pe acesta al separatismului politic nu-l aveau. Undeva, ceva e putred in Danemarca. Ceva pute urit cind reprezentantii singurii etnii discriminate pozitiv, adica partasa la guvernare de 25 de ani incoace, permite imixtiunea unui guvern strain in afacerile interne, se victimizeaza oficial si lupta pentru incalcarea Constitutiei prin crearea unei regiuni autonome. Sa fie „agenturili” la mijloc?

Oare ce asteptam de la candidatii nostri? Ceva inexistent la ora actuala: o schimbare. Este vreunul care a sugerat macar asa ceva? Traind in mijlocul unei populatii cu mentalitatea micii ciuguleli, si canditatii au preluat-o in programul electoral. Mici idei, mici promisiuni culese din bobor. Unde este viziunea? Unde sint principiile si valorile pe care candidatii nostri le sustin? Sub bolboroseala electorala se ascund oameni mici, care se preteaza sa terfeleasca numele contracanditatilor si al oricui, in general, ca sa dea bine la TV si sa gidile fanii moderatorului in punctul sensibil, deja excitat de propaganda dusa de respectivul post TV (oricare ar fi el – ati observat cum se schimba discursul catindatilor de la un post TV la altul?) Ce pacat ca domnul Tariceanu, singurul care a spus clar ca principala grija a sa ca viitor Presedinte este sa fie garantul respectarii Constitutiei, a facut recent (si mai demult) miscari politice atit de penibile! Inca unul care una spune si alta face/gindeste.  Sau domnul Amaritei, care stie foarte bine cum trebuie sa fie un Presedinte, fara ca el insusi sa fie ca atare. Ce schimbare ni se ofera? Doar una de nume?

Iata-ma si pe mine in mica mea lasitate. Nu reusesc sa-mi finalizez lucrarile dentare ca sa pot apare nu in public, dar macar intr-o adunare si nu doresc sa ma inscriu in vreun partid politic, dar scriu aici, sperind ca va apare din neant Cel care poate sa conduca lumea dupa principii si valori crestine, care sa schimbe sistemul din temelii, dintr-unul al banului intr-unul al Adevarului si al binemeritatei rasplate. Dar pentru asta ne rugam cu totii cind spunem Tatal Nostru, nu-i asa? Nu mai avem mult de asteptat…

Lasind la o parte teoria conspiratiei, gindul imi fuge la Ministerul Sanatatii, avut in portofoliu de acelasi UDMR ani de zile, de parca  (?) si-au inchiriat pe termen lung scaunul respectiv.  Oare functionarea acestui minister sa fie tot o conspiratie, pentru ca romanii sa devina prea bolnavi si prea indopati cu medicamente pentru a mai gindi? Cert este ca sistemul de sanatate s-a degradat constant, permitind din ce in ce mai multe mis-masuri subterane cu banii publici. De cind nu ati mai fost la medicul de familie? V-ati intrebat cite retete compensate s-au emis intre timp pe numele dvs? Cite consultatii = acte medicale, figureaza in registre, pentru ca medicul dumneavoastra sa incaseze mai mult de la stat? Cite buletine de analize medicale gratuite s-au copiat de la un pacient la altul, fara ca analizele sa fie efectuate? Sa stiti ca daca dumneavoastra nu va folositi drepturile, ele totusi se platesc. Dar ce ne-am face daca toti pacientii unui medic de familie ar merge cu adevarat la consultatii? Un calcul simplu ne arata ca intr-o o luna cu 176 ore lucratoare, un medic avind 3000 de pacienti pe liste (si sint medici cu mai multi) ar avea la dispozitie sub 4 minute pentru fiecare pacient. Timp suficient sa spuna buna ziua si sa-si primeasca traditionala ciocolata, adevarata fosila vie a regimului anterior.

Ei, dar mintea imi joaca feste din nou si cardul de sanatate se iteste dintr-un cotlon al sau. Refuzat pe loc de unele calugarite de la o minastire ortodoxa de rit vechi si de numerosi enoriasi crestini. Hmmm, oare de ce nu fu refuzat si de ceilalti calugari ortodocsi? Ce face Patriarhia noastra? Ca doar cu totii avem o problema cu chip-urile care ne transforma in marfuri. Sint oare atit de multi calugari bolnavi, care stau prin spitale, in loc sa aiva nadejde in Dumnezeu? Oare n-au citit despre Iov, ale carui boli eu fost acolo tocmai ca sa-l dovedeasca drept, iar el n-a hulit nici atunci?

Problema mea e alta. M-am trezit acasa cu acest card, nesolicitat si nedorit, emis, ca si alte decizii ale guvernului actual, impotriva vointei majoritatii romanilor – un alt mod ca niste bani grei sa intre in buzunarele producatorilor de carduri, alaturi de vestitele carti de alegator. Dupa stiinta mea, eu nici macar nu mai sint asigurat in sistemul anti-sanatate al Ministerului Sanatatii. Ce sa fac, oameni buni, cu el? La doctor nu merg, pastile nu iau in afara de aspirina, vitamina C si algocalmin o data la doi ani, analize nu fac, stiind prea bine, din sursa directa, cit de corecte sint rezultatele.

Oh! si nu ma revolta nici asocierea cu Apocalipsa, nici faptul ca a venit nesolicitat, atit de mult cit ma revolta ideea in sine a cardului. Un sistem de a stoca datele noastre personale, istoricul bolilor si al tratamentelor, al analizelor medicale, accesibil – cui? Hopa! Cine poate sa-l citeasca? Medicul de familie – asta ar fi ok, medicul ar trebui sa fie ca si preotul. Dar farmacistul – si o data cu el, firmele producatoare de medicamente? Ministerul? Agenturili? Politia, poate? Angajatorul!! cale libera discriminarii! Mai pot urmasii lui Hipocrate sa pastreze secretul profesional? Cui serveste acest Big Brother bagat pe git cu forta? E clar o alternativa la pasaportul biometric si la chip-ul animalelor de companie, mai eficienta, pentru ca vorba ceea, unii n-au animale de casa iar multi sint prea saraci ca sa isi faca pasaport – ei bine, aceiasi sint prea saraci ca sa refuze voluntar consultul medical gratuit. Frica este, ca de obicei, unealta prin care dinozaurii ne controleaza. Surprinzator, oare, ca romanii au prins curaj si au refuzat cardul? De ce nu-l refuzam toti? De ce ne-ar fi frica? Ce pierdem lipsindu-ne de medicamente si medici care-si bat joc de noi? Ce pierdem devenind vii in loc sa fim morti ambulanti, indopati cu chimicale? Ingrasam sistemul in care tratamentul e mai rentabil decit vindecarea, sistemul care tine in viata bolnavi incurabili, sub pretextul alinarii suferintei, pentru a le baga pe git tone de pastile inutile, o suferinta prelungita si pentru ei si pentru familie in locul iertarii oferite de Dumnezeu. Sistemul care opereaza cancere inoperabile, pentru a mai incasa citeva mii de lei. Sistemul in care luam o pastila, apoi altele care sa vindece efectele adverse ale primei, si tot asa, exponential. Sistemul in care medicii nu mai vindeca de mult pe nimeni ci doar incearca sa atenueze simptomele, sau fac operatii pentru a inlocui parti din noi.

Apropo, cine inscrie pe cardul de sanatate calitatea noastra de donatori de organe? Cardul l-ati primit – oare ce scrie pe el despre asta? V-a intrebat cineva ceva in acest sens? Aveti macar habar daca nu cumva o sa fie si la noi precum in Polonia, unde toata populatia e considerata automat donator, si trebuie sa optezi in scris daca esti contra?

Va e frica sa refuzati cardul? Sinteti bolnavi si vreti sa va vindecati? Mergind la liturghie, sa ascultati bine ce spune in Evanghelie – e un fragment care se citeste des:

Cel ce va crede si se va Boteza, se va mintui; iar cel ce nu va crede, se va osindi. Si semne celor ce vor crede, acestea vor urma: intru Numele meu draci vor scoate; in limbi noi vor grai; serpi vor lua; si de vor bea ceva de moarte, nu-i va vatama pre ei; pre bolnavi miinile isi vor pune, si bine le va fi.” ( Marcu 16:16-18)

Acesta este secretul si functioneaza – daca la voi nu functioneaza, mai umblati putin la credinta. Sanatate si Doamne Ajuta!

Dialogurile Noului Testament – mai multe personae vorbind prin aceeasi gura

O problema majora intimpinata de crestinii care vin in contact cu marea masa a scrierilor religioase recente este eludarea persoanei Tatalui si reprezentarea Treimii aproape exclusiv prin Fiu. Cu cit ne indepartam mai mult de ortodoxie si patrundem in hatisul diverselor denominatii, cu atit vom auzi mai rar pomenite alte nume in afara lui Hristos. Nu ma refer aici la scrierile „de popularizare”, in care ni se face un rezumat partinitor si manipulant al textelor biblice, ci la scrierile avind caracter doctrinar si educativ.

Ori intre proorocii Vechiului Testament pe de o parte, Iisus, apostoli si evanghelisti pe de alta parte si intre acestia si sfintii ulteriori, exista o diferenta notabila din punct de vedere al dialogului, atit persoana care vorbeste prin gura personajului si cit si semnalarea acesteia in text fiind diferite.

In Vechiul Testament, proorocii vorbesc pentru Dumnezeu sub forma experientelor lor personale. Ei se intilnesc in repetate rinduri cu Dumnezeu, primesc de la Acesta misiuni, viziuni si mesaje, etc. Chiar daca vom identifica pe Dumnezeu insusi in multe din personaje, totusi, pentru usurinta intelegerii si forta mesajelor sale, acestea sint explicit diferentiate in text de povestea „avatarelor” divine. Omul nebotezat era nepregatit sa se contopeasca in Duh cu Dumnezeu.

Prin contrast, dialogurile si epistolele Noului Testament ridica o problema delicata atunci cind este vorba de a intelege care dintre persoanele divine vorbeste prin gura personajelor. Iisus Hristos, ca persoana duala, incarnare a Tatalui in Fiu, vorbeste in ambele calitati. A treia calitate a sa, de intrupare a Sfintului Duh, este oarecum subinteleasa, deoarece se manifesta prin actiuni mai mult decit prin cuvinte, dar o percepem in apelativul folosit de ucenici: „Invatatorule1. Mai greu de sesizat este insa ca, urmare a botezului, Dumnezeu ne vorbeste direct prin gura lui Iisus si a tuturor apostolilor. Indata ce taina botezului a inceput sa lucreze in lume, a separa persoanele divine devine practic imposibil.

Cind vorbeste Iisus Fiul? In rugaciunea de pe muntele Getsimani si pe cruce – singurele momente in care se adreseaza direct lui Dumnezeu, strigindu-l „Tata”. In rest, prin gura Fiului vorbeste in exclusivitate Tatal. Recunoastem acest lucru in formularile  la persoana a treia  despre sine, sub numele de „Fiul Omului”.  „si se spaimintau toti de invatatura lui, ca era invatindu-i pre ei, ca cela ce are putere, iar nu ca Carturarii.” (Marcu 1:22) 2 Nici macar in momentul ispitirii din pustie nu vorbeste Fiul (sau mai precis doar Fiul) (Matei 4:1-11) si chiar ni se spune acest lucru explicit in text: „Iarasi scris este: sa nu ispitesti pre Domnul Dumnezeul tau.3

La fel se intimpla in toate cartile Noului Testament, cu exceptia Apocalipsei, scrisa in spiritul Vechiului Testament – o incheiere a Scripturii care asigura simetria acesteia. 4 Apostolii, evanghelistii, prin gura tuturor vorbeste tot timpul Dumnezeu, prin gura tuturor se spune Adevarul, fara ca acest lucru sa mai fie notat in mod expres, deoarece a devenit de la sine inteles.

Iar cind va vor da pre voi, nu va grijiti, cum, sau ce veti grai; ca se va da voua intr-acel ceas ce veti grai. Ca nu voi sunteti cei ce graiti, ci Duhul Tatalui vostru care graeste in voi.
(Matei 10:19:20)

Iara ei iesind, au propovaduit pretutindeni, Domnul impreuna lucrind, si cuvintul adeverindu-l, prin semnele ce urmau. Amin.” (Marcu 16:20)

O data cu instalarea celei de-a doua Biserici, apare o fractura in scrierile religioase. Desi Dumnezeu continua sa vorbeasca prin gura sfintilor, acestia, coplesiti de un exces de smerenie si de multe ori de un exces de asceza, se refuza pe sine, nemaindraznind sa scrie in numele Domnului, ci doar „despre” El.

De aceea, in timp, esentialul s-a uitat:  Botezul aduce cu sine Sfintul Duh in fiecare dintre noi. 5 Dumnezeu ne vorbeste prin ceilalti si vorbeste celorlalti prin noi, in mod firesc. Sa aplecam, deci, urechea la vorbele sale!

 


  1. Sfintul Duh, Cuvintul, pogorind in trup, ii da acestuia darul vorbirii in toate limbile si se intrupeaza ca intelepciune – un atribut sine qua non al Invatatorului. Este evident, desi usor de trecut cu vederea, ca Iisus nu poate fi incarnarea doar a Fiului, o data ce Treimea, desi perceputa in plan uman ca personae distincte, este insusi Unul Dumnezeu. 
  2. acela care are putere – pronumele demonstrativ ni-l arata cu degetul, iar noi, cititorii stim deja cine este „acela”: singurul care are puterea adevarata este Dumnezeu, in timp ce puterea omeneasca stim de la Ecleziast ca este desertaciune. 
  3. Regasim in episodul ispitirii prezenta subinteleasa a Treimii: trupul Fiului devine vocea Tatalui, prin puterea Sfintului Duh. 
  4. O simetrie minunata: Geneza deschide Scriptura cu nasterea lumii asa cum o cunoastem, iar Apocalipsa o incheie cu sfirsitul lumii asa cum o cunoastem – care sfirsit devine un nou inceput, al Imparatiei Ceresti. Un infinit compus din infinituri finite in timp, care timp de fapt nu exista si este doar o conventie, ca si fiara rosie care exista fara a exista din Apocalipsa (Apoc 17:7-11)… Dumnezeu are un simt al umorului extrem de fin. 
  5. Doua pasaje relativ dificile si deci extrem de controversate capata astfel noi intelesuri. „Fericiti cei saraci cu duhul, ca a celora este Imparatia Cerurilor” (Matei 5, 3) si „Cela ce voieste sa vina dupa mine, sa se lepede de sine, si sa-si ia Crucea sa, si sa-mi urmeze mie. Ca cine va vrea sa-si mintuiască sufletul sau, pierde-l-va pre el. Iar cine-si va pierde sufletul sau pentru mine si pentru Evanghelie, acela il va mintui pre el.”  Sufletul personal, ego-ul individului, fiind abandonat voluntar (lepadarea de sine = saracia cu Duhul) lasa spatiu pentru umplerea noastra cu Sfintul Duh – „ca iata Imparatia lui Dumnezeu inlauntrul vostru este” (Luca 17:21).  Nu ne pierdem individualitatea ci ne lasam in mina lui Dumnezeu./ Va invit sa cititi si acest articol al domnului Boia, care ma completeaza in mod absolut senzational prin intimplatorul sau. 

Sfintii Constantin si Elena sau cea de-a doua Biserica

Lucrarea Apostolilor a construit Biserica Ortodoxa, in sensul original al cuvintului, „dreapta credinta”, bazata pe Cuvintul sau Legea Vechiului Testament si pe Cuvintul predicat de Iisus si de Apostoli ca ucenici si prieteni ai acestuia (v. 2 Tes 2:15) . O Biserica fara prea multe ierarhii si in care toti credinciosii erau egali, indiferent de virsta si mai ales de sex („lasati copii sa vina la mine” si epistola catre Romani, unde sint mentionate numeroase femei „care s-au ostenit intru Domnul” sint citeva dovezi).

Ca si in viata – cit timp sintem saraci, ne punem nadejdea in Dumnezeu, iar cind avem putere si bani, sintem supusi ispitei de a da mai mult Cezarului decit lui Dumnezeu – asa s-a intimplat si cu Biserica, dupa ce Imparateasa Elena l-a convins pe fiul ei Imparatul Constantin sa se crestineze. Cum sa mai dai lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu, si Cezarului ce-i al Cezarului, daca Cezarul se cheama crestin? Secularizarea a dus la demolarea adevaratei Biserici si inlocuirea ei cu una mai fastuoasa, mai incapatoare (numarul crestinilor fiind tot mai mare o data cu botezul neamurilor), mai bogata, dar din pacate, mai subreda. Sinoadele ecumenice, primele anateme aruncate asupra ereticilor si gasirea „Sfintei cruci” au deschis drumul subrezirii, iconoclasmul incununind aceste secole de trista amintire. Sa le luam pe rind.

Anatema

Sa ne uitam doar la nenumaratele dati in care Dumnezeu i-a iertat pe evrei in Vechiul Testament. Chiar si dupa episodul vitelului de aur (Exodul 32), pedeapsa aplicata a platit si a spalat pacatul, poporul in ansamblul sau fiind iertat. Aaron insusi, ale carui bune intentii de a linisti poporul s-au materializat intr-o greseala, nu doar ca a fost iertat, ci judecindu-i-se intentia si nu rezultatul ei, a fost uns ulterior de Dumnezeu ca preot. Pedeapsa ispasita curata omul de pacat si ii da dreptul la un nou inceput.

Daca in Vechiul Testament faptele vorbesc, in Noul Testament porunca iertarii este formulata explicit:

Atunci apropiindu-se catre dinsul Petru, a zis: Doamne, de cite ori va gresi mie fratele meu si voi ierta lui ? Au doara pina de sapte ori ?
Grait-a Iisus lui: Nu-ti zic tie: pina  de sapte ori, ci: pina de  saptezeci  de ori cite  sapte.” (Matei 18:21-22)

Sa presupunem ca ideea de a arunca anatema vine din alt verset al Evangheliilor:

si de-ti va gresi tie fratele tau, mergi si-l mustra pre dinsul intre tine, si intre el singur. Deci de te va asculta, ai dobindit pre fratele tau. Iar de nu te va asculta, mai ia împreuna cu tine inca pre unul, sau doi, ca prin gura a doua sau a trei marturii sa stea tot graiul. Iar de nu-i va asculta pre ei, spune-l soborului, si de nu va asculta nici de sobor, sa-ti fie tie ca un pagin si vames.” (Matei 18:15-17)

Ce inseamna „sa-ti fie ca un pagin si un vames”? Am putea crede la prima vedere ca este o excludere din societate. Citind insa Evanghelia, constatam ceva complet diferit. Iisus sta la masa cu vamesii, in casa lor, da un vames ca exemplu de pocainta, iar „paginii” din Samaria sint primul Neam care il recunoaste pe Iisus ca Mesia. „Nu au trebuinta de doftor cei sanatosi, ci cei bolnavi. Nu am venit sa chem pre cei drepti, ci pre cei pacatosi la pocainta.” (Luca 5:31-32)

Anatema = alungarea din Biserica insotita de un greu blestem, este anti-crestina, impiedica iertarea si impiedica reluarea muncii de recuperare a celui pierdut. Singura cale de recuperare a unui suflet este de a-l iubi, iar noi, ca adevarati crestini, nu putem sa luam dreptul nimanui la iubire, pentru ca Iisus a spus:

„Iar eu zic voua: Iubiti pre vrajmasii vostri, binecuvintati pre cei ce va blesteama pre voi, bine faceti celor ce va urasc pre voi, si va rugati pentru cei ce va supara, si va gonesc pre voi. Ca să fiti fii Tatalui vostru celui din Ceruri; ca pre soarele sau, il rasare preste cei rai, si preste cei buni; si ploua preste cei drepti, si preste cei nedrepti.” (Matei, 5:44-45)

Gasirea Sfintei cruci.

Daca Aaron insusi a initiat construirea vitelului de aur, tot astfel Imparateasa Elena, prin gasirea Sfintei Cruci a initiat tranformarea in idoli a icoanelor, a moastelor si a obiectelor bisericesti, continuata de Cruciade prin transformarea Sfintului Mormint intr-o Kaaba a crestinismului occidental si adusa la extrem astazi prin comercializarea de milioane de false pietricele de la Mormintul Sfint si aschii din Sfinta Cruce, atit de numeroase ca s-ar fi destramat si demolat acestea in mai putin de un an. Crucea este un simbol, un insemn al crestinilor, un semn de recunoastere prin care ne declaram crestini in fata fortelor nevazute, asa cum evreii si-au insemnat usile cu singe de miel in noaptea uciderii Intiilor nascuti (Exodul 12), un mod de a avea curajul sa-l recunoastem public pe Iisus ca Mesia, un Crez pe care il rostim fara cuvinte. Crestinii nu au nevoie de dovada fizica a Crucii pentru a crede in invierea lui Hristos, mai ales ca aceasta cruce nu face decit dovada mortii lui. Crucea fizica NU este un obiect de cult ci in cel mai bun caz, cea originala daca ar fi, doar o amintire care sa ne ajute sa ne deschidem sufletul mai mult spre Hristos. Cei care isi imagineaza, cumparind cutiute de moaste cu „aschii din cruce”, ca acolo chiar este ce scrie ca este si ca fac bine ce fac, se inseala amarnic, fiind trasi in pacatul inchinarii la idoli chiar de catre cei care ar trebui sa le salveze sufletele.

Si din nou, amestecam pe Dumnezeu cu Cezarul, platind bani grei pentru aceste false moaste catre institutia juridica a B.O.R., o institutie scutita de TVA si alte taxe, ca si celelalte culte1, bani care se scufunda pe veci in buzunarele fara fund ale reprezentantilor acesteia.

Sinoadele ecumenice

Sinoadele reprezinta prima imixtiune a statului in treburile Bisericii. Primul dintre ele a fost convocat de Constantin insusi. Sfintii Parinti, de buna credinta chiar fiind, pe linga lucrarea Domnului de a cristaliza dogma oficiala, au condamnat si diversele erezii ridicate din sinul Bisericii.

O dogma esential masculina, incarcata de restrictii (canoane) si anateme, s-a conturat sub presiunea aparatului de stat. Toate cele 10 porunci pot fi reduse la una singura, restul este simplu: procedind prin excludere, tot ce nu respecta porunca iubirii nu este crestinesc. Precum legislatia noastra actuala, care incearca in mod stufos si haotic sa detalieze Constitutia, canoanele adauga restrictii si reguli acolo unde traditia era suficienta.

Instituirea ierarhiei bisericesti, urmata in timp de restrictionarea accesului preotilor casatoriti la gradele inalte ale acesteia, grade rezervate calugarilor in prezent, a dus la o grosolana deformare a apostolatului – apostolii fiind familisti2, Iisus insusi vindecind-o pe soacra lui Petru.

Prin sinoade, la inceput Biserica a fost folosita pentru a intari puterea statului, ulterior insa ierarhia Bisericii a inceput sa se foloseasca de puterea de stat pentru a-si intari puterea seculara. Uitati-va putin la alegeri, ce repede declara toti catindatii ca sint ortodocsi si cit de drag le este sa fie filmati in biserica. Aceasta se manifesta mai concret in donatii care intra in buzunarele fara fund ale reprezentatilor Bisericii. Devine deja un cliseu, nu-i asa?

Iconoclasmul

Icoanele originale au fost portrete inspirate, ale lui Iisus si ale sfintilor. Adevaratul chip al lui Dumnezeu, pastrat pe naframa sfintei Veronica, zugravit de pictori inspirati de credinta. Iconoclasmul imparatilor a distrus in repetate rinduri icoanele, de fiecare data imparatesele ce au urmat sustinind reacceptarea icoanelor. Doctrina in baza carora au fost readuse in legalitate icoanele a condus catre inlocuirea portretelor cu pictura stilizata, simbolica, numita azi „bizantina”.  Am asistat la acelasi tip de distrugere si in Egipt, dupa ce minunatele portrete din timpul lui Akhenaton au fost ingropate si s-a revenit la pictura simbolica pe care o cunoastem azi cu totii din temple si piramide.

Asa cum la inceputul secolului trecut am asistat la o intoarcere a portretelor adevarate in pictura religioasa, incununata prin pictura lui Grigorescu de la Minastirea Agapia, retraim astazi un nou iconoclasm, pe care il platim cu naivitate chiar din banii nostri. Numeroase biserici cu picturi minunate, cu figuri dumnezeiesc luminate de iubire si frumusete divina, biserici care din nefericire nu au fost suficient de puternice si au avut enoriasi saraci, deci nu au fost trecute nici pe lista de pelerinaj, nici nu au primit moaste si nici nu au fost inscrise pe lista monumentelor de patrimoniu, sint distruse astazi prin repictare in stil „bizantin” de catre bande de amatori in frunte cu profesori universitari ajunsi acolo pe spagi. Aceste hoarde barbare lasa in urma figuri grosolan desenate, aur fals sub forma de aurolac si un Dumnezeu care se uita minios din cupola spre enoriasi. Iar oamenii speriati de puterea lumeasca pe care a capatat-o din ce in ce mai mult ierarhia bisericeasca, nu indraznesc sa deschida gura si sa se apere. Unde intra un procent gras din sumele colectate? Stiti deja – in buzunarele fara fund… etc. 🙂

Daca eu m-am enervat vazind ce s-a intimplat cu pictura bisericii de la mine din sat, apoi Michelangelo cred ca se intoarce in mormint vazind ce-au facut in Capela Sixtina la asa-zisa restaurare.  Puteti vedea citeva din picturile originale si rezultatele dezastruoase ale restaurarii aici.

Cei care fac lucrarea Antihristului in Biserica ar trebui sa se gindeasca mai bine, pentru ca de aceasta data, la Judecata, nu minia divina se va revarsa peste ei, ci soarta lor este pieirea 3, dupa cum spune psalmistul: „si dupa rautatea lor ii va da pieirii Domnul Dumnezeul nostru” (Ps. 93)

Construita pe astfel de piloni, Biserica, chiar sustinuta de credinta si iubirea crestinilor de pretutindeni si de sacrificiul sfintilor si martirilor, cunoscuti sau necunoscuti, s-a clatinat si din ea au cazut bucati in timp. Dupa marea schisma in cursul careia s-au aruncat anateme din toate partile, din aripa catolica au continuat sa se desprinda bucatele mai mici sau mai mari – protestantii, anglicanii, etc – iar acest moloz se marunteste in continuare sub intemperii, pina la situatia dezastruoasa a baptistilor, unde fiecare predicator charismatic isi „deschide” propria „biserica”. Reunirea sub oricare din acoperaminte nu ar duce decit la darimarea aripii ortodoxe, care cu incapatinare si cu mici renovari a ramas in picioare, sprijinita fiind pe un pilon suplimentar, Traditia. Traditia pastrata de popoarele ortodoxe, a caror credinta s-a intarit de-a lungul unei istorii pline de intemperii. De altfel, iata ce ni s-a promis: „si iesind El din Biserica, a zis Lui unul din Ucenicii Lui: Invatatorule, vezi, ce fel de pietre, si ce fel de zidiri. Si raspunzind Iisus, a zis lui: Vezi aceste zidiri mari ? Nu va raminea aici piatra pre piatra, care sa nu se risipeasca.” (Marcu 13:1-2); despre Ierusalimul cel Sfint, cetatea a carui descriere incepe cu Apocalipsa 21:10, Ioan ne spune: ” si Biserica nu am vazut intru dinsa: Ca Domnul Dumnezeu Atottiitorul este Biserica ei, si Mielul.” (Apoc. 21:22)
Iata problema fundamentala a Crezului din Niceea, ca produs esential al sinoadelor: ochelarii de cal. Spre deosebire de Scripturi, care sint intemporale, Crezul, fiind redactat sub presiunea secularizarii, are valabilitate limitata in timp. „Asteptam invierea mortilor si viata veacului ce va sa vie” – iar cind acest lucru se intimpla cu adevarat in jurul nostru, refuzam sa-l vedem.

Cu toate acestea, pentru ca se spune ca tot rau-i spre bine, Sfintii Imparati Constantin si Elena sint niste mari sfinti si ii slavim ca atare. Ei au facut lucrarea lui Dumnezeu fara sa vrea si au ajutat la implinirea profetiei din Marcu 13 fara sa stie. Prin povestea lor si consecintele ei asupra Bisericii, dau marturie de maretia planului lui Dumnezeu si de lucrarea lui prin noi. Nebanuite sint caile Domnului!

 

 


  1. Situatia este asemanatoare si la catolici, dar si la multe denominatii unde se practica „intrajutorarea” sau colectarea zeciuielii de catre predicator. Cindva poate ne vom apleca si asupra acestei zeciuieli si a adevaratului ei inteles biblic; in doua cuvinte, ca si banii destinati Bisericii, nu ar trebui sa fie folosita de biserica sau in folosul cultelor ci redistribuita celor care au nevoie de ea (crestini sau nu). 
  2. 1Cor 11:11-12 insista asupra faptului ca omul este complet in fata lui Dumnezeu doar in familie: ” Insa nici barbatul fara femeie, nici femeia fara barbat intru Domnul. Ca precum este femeia din  barbat, asa si  barbatul prin femeie; si toate de la Dumnezeu.” Cu atit mai mult preotul si cu atit mai mult cu cit este de rang mai inalt, are nevoie de sotie pentru desavirsi lucrarea lui Dumnezeu. 
  3. Pieire, nu pedeapsa – disparitia definitiva, inclusiv a amintirii sale, ca si cum n-ar fi existat niciodata, aceasta este soarta inevitabila a raului, promisa in repetate rinduri in Scripturi.