Intre creatie si Big Bang II – de ce nu functioneaza unificarea fortelor

Una dintre cele mai mari provocari intimpinate de savantii care au construit scenariul cosmogonic al Big Bang a fost sa modeleze functionarea Universului foarte timpuriu. Pentru aceasta, a trebuit sa rezolve problema interactiunilor dintre particule, la nivel subatomic si la o densitate enorma a materiei.

Interactiunile sint exprimate si masurate prin forte, la aceasta data fiind identificate 5 tipuri de forte fundamentale, pe care savantii au incercat sa le reuneasca, pornind de la premisa ca toate provin, la origine, dintr-o singura forta fundamentala, care actiona in momentul 0 al Universului. Astfel s-a dezvoltat Teoria Unificarii Generale, acceptata azi pe scara larga, desi inca prezinta mai multe variante, in curs de testare si definitivare, teorie care poate descrie unificarea a 4 dintre forte, cu exceptia fortei gravitationale. Desi savantii viseaza la o Teorie a totului, deocamdata nu exista nici una care sa candideze cu succes la titlu. Teoria stringurilor(corzilor), care a facut furori incepind cu anii ’90, fascinind imaginatia datorita multidimensionalitatii propuse, precum si alte idei mai recente, intimpina dificultati deocamdata insurmontabile.

Daca nu sinteti familiarizati cu fortele fundamentale, o scurta descriere, accesibila oricui si destul de instructiva, gasiti aici:  http://www.descopera.org/teorii-unitare-si-teorii-nedualiste/ Va rog sa fiti ingaduitori si sa faceti abstractie de introducere, in care cei 4 evanghelisti au fost trei (sic!), de faptul ca „electromagnetismul” este reunirea a 2 forte si de greselile de ortografie din imaginea explicativa.

 Au fost totodata inventariate in univers doua tipuri de particule, fermionii, care sint purtatori de masa si bosonii, care sint purtatoarele interactiunilor (energie), fiecarui tip de forta fiindu-i specific un anumit boson.

Asa arata o sinteza a unificarii fortelor fundamentale, simplificata la extrem si prezentata in cronologie inversa fata de evolutia Universului – ordinea in care au fost teoretizate. ( Informatii preluate din Prof. Dr. Adrian Patrut – De la normal la paranormal, ed. a II-a revazuta, Ed. Dacia, Cluj-Napoca 1993 si revizuite la zi.)

unificare 2

Forta inseamna putere, iar puterea apartine Creatorului. Universul este unitar, insa mai multe forte actioneaza in el. Tot astfel, Creatorul este Unul, dar natura sa este multipla. Aceasta inseamna ca am putea verifica teoria unificarii fortelor, comparind evolutia cronologica a numarului de forte cu evolutia cronologica a numarului persoanelor divine, pe care o regasim in Biblie.

O schema a acestei evolutii, de aceasta data in ordine fireasca, incepind cu Geneza, arata astfel:

evolutia persoanelor divine

Suprapunind cele doua scheme, vedem ca unele aspecte ale teoriei Big Bang se confirma, altele se infirma, iar unele ar trebui modificate.

  • De pilda, revenind la Crez, ce spune acesta? „Cred intru Unul Dumnezeu, Tatal Atottiitorul„. Care este „atotiitorul” fortelor? Gravitatia, care asigura coeziunea materiei. Gravitatia, de altfel, prezinta proprietati curioase. Bosonul corespondent, „gravitonul”, nu a putut fi descoperit niciodata, insa a fost anticipat si recent confirmat experimental bosonul lui Higgs, care nu transfera interactiune, precum ceilalti bosoni, ci confera masa celorlalte particule. Acest boson, supranumit si „particula lui Dumnezeu”, tratat fara legatura cu gravitatia, duce la rezultate bizare in scenariul cosmologic actual. Dar ce s-ar intimpla oare daca am lua in considerare ortodoxia si am cupla particula lui Dumnezeu cu forta lui Dumnezeu – gravitatia, renuntind la cautarea gravitonului? Pentru ca, pina la urma, doar conferind masa unei particule o supunem actiunii gravitatiei.
  • Creatorul este dual in momentul creatiei, astfel o Teorie a Totului iese din discutie – aceeasi forta, gravitatia, neputind fi unificata niciodata cu alte forte, deoarece Tatal este Unul si neschimbator in lista persoanelor divine.

Ceea ce este esential in privinta persoanelor divine este ca, desi sint descrise ca entitati distincte, ele reprezinta un tot unitar. Nici una din ele nu este singura, sau de sine statatoare, iar fiecare este in acelasi timp toate celelalte, prin coeziunea asigurata de Tatal. Perceptia oamenilor asupra lor este insa in mod necesar distincta, deoarece oamenii nu Il pot „vedea” pe Dumnezeu, ei vad insa actiunea Sa in lume si pot intelege, cu ochii Duhului, principiile active, pe care ni le reprezentam ca persoane, sau laturi, ale naturii divine. Inmultirea persoanelor divine corespunde cu inmultirea fortelor care actioneaza in Univers.

Una din problemele ridicate de introducerea bosonului lui Higgs in ecuatie este ca Universul ar fi trebuit sa intre in colaps cindva, la inceputurile sale (v. de ex. Should the Higgs boson have caused our Universe to collapse? iun 2014). Aceasta deoarece teoria Big Bang presupune ca expansiunea Universului si divizarea fortelor au dus la disparitia singularitatii initiale. Ori, daca diferentierea persoanelor divine nu altereaza unitatea lor, rezulta in mod necesar ca ceea ce sta la originea Universului inca il genereaza constant – „principiul” creator (Geneza 1:1). Au existat, de altfel, si modele cosmologice, cum ar fi modelul „starii stationare” (abandonat in prezent, in urma noilor observatii astronomice), care au postulat generarea continua de materie, pentru a mentine densitatea constanta a Universului.

Demersul nostru a scos la iveala citeva fapte noi si despre ortodoxie. Ca o prima constatare, crucea, ca simbol fundamental al crestinismului, nu se suprapune cu Treimea, desi este indisolubil legata de Fiu. Ea se deseneaza pe trup tinind 3 degete impreunate, in numele Sfintei Treimi, dar atinge 4 puncte ale corpului, al patrulea fiind nenumit (dar spunem „Amin”, adica Adevarat!) si corespunzind lui Petru. Insa crucea este de fapt construita din 5 puncte, cel central fiind subinteles si corespunzind fratelui secret, Andrei, care totodata se reprezinta si printr-o cruce specifica in forma de X – Marea Necunoscuta.

In al doilea rind, Crezul de la Niceea, produs al celei de-a doua Biserici,  este depasit. Desi spune Adevarul, o face intr-un mod incomplet si inflexibil si nu ne pregateste pentru viitor. Nu doar ca nu ia act de toate persoanele divine, dar ne ancoreaza intr-un spatiu static, lipsit de evolutie, intr-o asteptare continua („astept invierea mortilor”, etc), care duce la lipsa de responsabilitate. Multi incep sa creada ca pot amina momentul in care sa-si recunoasca greselile si sa-si ceara sincer iertare pentru ele. Pina atunci, se simt liberi sa greseasca in continuare. Ce ne facem insa cind lucrul pe care il asteptam este aici? Cum recunoastem macar ca se intimpla? (Luca, 17:20, 21:34-35)

Daca ultimele doua stadii (de la 3 la 4 si de la 4 la 5 persoane) le-am discutat deja, ramine sa ne lamurim asupra celorlalte doua aspecte esentiale: dualitatea initiala a Creatorului si evolutia de la dualitate la trinitate.

Continuarea intr-un articol viitor…

Anunțuri

Opinii? Comentarii? Aici le puteti exprima liber:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s