Romania, intre democratie si demagogie II – definitii

Aparuta in Atena antica,  uitata apoi si redescoperita in perioada Renasterii, democratia („puterea poporului”) era un act de incredere in zei si in om deopotriva. Senatorii erau alesi prin tragere la sorti – un act al vointei divine, iar fiecare cetatean avea dreptul sa-si exprime parerea asupra treburilor publice, prin vot.

De-a lungul ciclurilor istorice, conceptul original al democratiei s-a estompat si a fost deformat. Definitia insasi a suferit numeroase alterari, mergind pina la omiterea originii grecesti, in toate dictionarele, din 1998 incoace (cu o singura exceptie, de influenta vadit marxist-leninista). Omisiunea merge in paralel cu implementarea „democratiei” capitaliste de tip imperialist (globalizare, ca sa folosim un termen mai putin comunist).

Este foarte interesant modul in care , departe de a fi impartial, fiecare dictionar s-a adaptat la sistemul politico-economic in care vedea lumina tiparului. Daca ideea democratiei este simpla – poporul detine puterea – definitia oficiala se pare ca variaza functie de modul in care cei care au detinut cu adevarat puterea au incercat sa ne faca sa credem ca traim intr-un regim democratic.

Sa luam de pilda dictionarul Saineanu, ed. a VI-a (1929): „guvern în care poporul e suveran„. Aflindu-ne la doar citiva ani dupa validarea Constitutiei din 1923, in Romania se instalase deja monarhia ereditara. Acesta a fost un mare pas inapoi, deoarece Carol I si Ferdinand au fost practic alesi de catre oamenii politici ai momentului, cu interventia minii lui Dumnezeu1. Monarhia ereditara este opusul democratiei, de aceea, pentru a ne creea iluzia ca traiam intr-un stat democratic, definitia ne indruma in mod eronat spre guvern, puterea executiva si nu spre puterea legislativa.

Gasim aceeasi confuzie simplificatoare intre putere si guvernare in portalul eScoala2 si in articolul domnului Horia Pana „Democratie directa sau democratie reprezentativa?„, unde descoperim si ultima gaselnita in materie de democratie: democratia participativa3.

Mi se pare jenant sa vedem intr-un portal educativ afirmatii de genul „Ca forma de organizare si conducere politica a societatii, democratia presupune doua parti: conducatori si condusi (guvernanti si guvernati), prin consens intre cele doua parti. Detinatorii puterii politice, indiferent care ar fi apartenenta lor de grup social, trebuie sa reprezinte vointa majoritatii poporului.”  Parca puterea (si totodata conducerea) apartinea poporului, intregului popor, nu-i asa? Sau nu-i asa? Sau nu vorbiti dumneavoastra despre democratie, sau democratia despre care vorbiti e cu totul altceva. Ar fi penibil, daca n-ar fi manipulativ, in directia culorii politice a momentului. Cine este poporul? Ce inseamna puterea? De unde apar guvernantii si guvernatii?

A guverna = a conduce, a dirija, a administra un stat, un popor – aceasta este forma asupra carora majoritatea dictionarelor cad de acord. Guvernarea este actiunea de a guverna, guvernul este structura care administreaza aceasta actiune, guvernantii sint persoanele care desfasoara aceasta actiune. Le apartine lor puterea? Hotarit nu. Nimic nu poate fi organizat si condus in afara unui sistem – fie el numit stat, popor, UE, etc. Puterea, in intelesul principal de capacitate de actiune, apartine celor care creeaza sistemul.  Separarea celor 4 puteri in stat – legislativa, executiva, juridica si informationala – este o iluzie. Puterea legislativa este cea care creeaza sistemul si singura care poate sterge dintr-un condei restul diviziunilor. Ideile sint cele care au forta. Executivul (guvernul, in cazul nostru) doar face sa se materializeze ideile legislatorilor4.

Revizitind sistemul atenian, sa privim mai atent dualitatea procesului democratic. Prima etapa imbina lucrarea divina – tragerea la sorti ( = alegerea de catre zei) si supunerea la teste (= initierea) a pritanilor, cu lucrarea umana – validarea acestora de catre demos (= exercitarea liberului arbitru). A doua etapa, functionarea propriu-zisa a sistemului, consta in emiterea de propuneri legislative de catre pritani, in calitatea lor de conducatori de drept divin = inspiratie/revelatie, urmata de validarea legilor prin votul direct si nerestrictionat al cetatenilor = exercitarea liberului arbitru uman.

Recunoastem citeva principii fundamentale: egalitatea (nu identitatea) indivizilor, increderea neconditionata (a oamenilor in Dumnezeu si a lui Dumnezeu in om), disciplina (supunerea la deciziile majoritatii), iubirea si responsabilitatea (participarea la dezbateri si apoi la vot, spre binele cetatii).  Prezumtia ca omul va vota spre binele comun si nu in interes propriu era implicita.

Hopa! Parca nu prea mai seamana cu „boborul suveran”… Seamana insa ceva mai mult cu Moise, alesul Domnului si cei 70 de intelepti dati lui ca ajutoare, alesi de el. (Numeri 11:16-17)

Desi ideea este genial de simpla, de ce punerea sa in aplicare este dificila si defectuoasa? Haha! De ce oamenii si-au facut idoli inca de la scrierea tablelor Legii?

Sa aruncam o privire acum asupra sistemului „democratic” actual. Sub pretextul populatiei prea numeroase, a fost nascocita democratia reprezentativa. Intr-o descriere succinta, aceasta este un sistem politic in care populatia deleaga atributiile decizionale unor reprezentanti alesi din rindul populatiei, de catre populatie, prin vot direct. Acesti reprezentanti decid pentru o perioada de timp in numele populatiei, dupa care mandatul lor expira si au loc noi alegeri.

Din primul moment constatam o contragere a democratiei, pentru ca reprezentantii nu mai sint alesi prin tragere la sorti, iar poporul nu mai voteaza de fapt nici o decizie ci doar pe reprezentanti. Factorul divin dispare din ecuatie, iar poporul este eliminat din procesul de constructie a sistemului.

Din pacate, acesta este doar virful aisbergului. Populatia nu alege prin vot din rindurile intregii populatii ci doar dintre cei ajunsi pe listele electorale. Cum se construiesc aceste liste este nedemocratic. La inceput, populatia trebuie sa se asocieze in partide politice, care teoretic sint create in jurul unei viziuni comune privind constructia sistemului si directia in care acesta se indreapta. In cadrul acestor partide, ar trebui sa existe un proces democratic de alegere a conducatorilor interni, dar si de alegere a persoanelor propuse pentru a reprezenta poporul. Avem deci  multiple procese de selectie preliminara, la care doar o mica parte a populatiei participa – membrii de partid. Prima falsificare a democratiei aici are loc, la nivel de partid. Majoritatea partidelor nu sint asocieri pe baza de idei ci pe baza de interese economice, iar majoritatea membrilor acestora nu participa in procesul de selectie preliminara. In plus, nu se voteaza reprezentarea din intreaga lista de membri, ci doar dintr-un numar de propusi. Orientarea politica a partidului poate fi schimbata peste noapte fara consultarea membrilor sai, iar in multe cazuri partidele nici nu se mai deranjeaza sa formuleze un program care sa contina si idei politice pe linga promisiunile electorale.

Pentru a putea ajunge pe listele electorale nationale, cineva care nu este inregistrat intr-un partid trebuie la rindul sau sa treaca printr-un proces de selectie preliminara – stringerea de semnaturi. Dar candidatii independenti nu beneficiaza de fonduri de la bugetul de stat, acestea sint rezervate doar partidelor.

Pentru ca accesul poporului in ansamblul sau la procesul democratic sa fie si mai restrictionat, tara este impartita in colegii electorale, iar cetatenii pot vota doar candidatii propusi in cadrul acestor colegii. In plus, fiecare unitate administrativ teritoriala trece prin acelasi proces, in care pot participa la vot doar cetatenii respectivei unitati administrativ-teritoriale. Informatiile privind candidatii sint reduse astfel doar la cele accesibile pe plan local.

Singura persoana care poate fi votata de intregul popor este presedintele. Cu siguranta acesta este si motivul pentru care buboiul s-a spart anul acesta exact la alegerile prezidentiale.

Dupa acest proces de alegere a reprezentantilor, urmeaza o a doua scadere a sistemului asa-zis democratic actual: separarea puterilor. Presedintele, singurul reprezentativ pentru intreaga tara, are puteri extrem de limitate, in timp ce reprezentantii partidelor nu doar ca detin puterea, prin legislativ, dar abuzeaza de ea, numind persoane care nu sint alese democratic nici macar in cadrul propriului partid, pentru a detine functii de executie in stat – functii care in prezent au si atributii legislative.

Adaugati si lipsa elementelor fundamentale – responsabilitatea si disciplina – care duc la un absenteism major al populatiei in ziua votarii.

Pentru a elimina aceasta scadere, devenita evidenta unei populatii din ce in ce mai educate, a fost scoasa din mineca democratia participativa. Aceasta permite organizarea de referendumuri si participarea populatiei in procesul decizional. Ideea insasi arata ca se porneste de la prezumtia ca reprezentantii alesi nu reprezinta de fapt vointa populatiei, nu doresc binele general si nu primesc ideile cele mai bune de la Dumnezeu.

In afara referendumului, toate mjloacele de acces la procesul decizional sint doar praf in ochi. Populatia poate depune proiecte sau inainta amendamente la proiectele legislative. Insa nu exista nicaieri obligativitatea ca ele sa fie luate in considerare de reprezentanti. Putem vorbi in sedintele de consiliu local sau judetean, dar nu e obligatoriu sa se tina cont de recomandarile noastre. Putem participa la dezabateri in adunarile publice, dar nu e obligatoriu ca acestea sa fie convocate.

In practica, majoritatea proiectelor avind caracter legislativ nici macar nu sint aduse la cunostinta populatiei, in special la nivel local.

Cit despre referendum, functionarea sa democratica depinde de modul de organizare.

Exista in schimb o multime de institutii ale statului cu atributii in verificarea functionarii sistemului, care au dreptul sa aplice sanctiuni. Atit de multe, incit esti trimis de la una la alta, iar fiecare angajat are puterea de a decide daca neregula semnalata este semnificativa sau nu merita sa-si piarda timpul. Dar ce sanctiuni sa aplice, daca legea nu prevede nimic?

Rezulta ca sistemul actual nu este democratie. Riscurile sale implicite se datoreaza pe de o parte eliminarii factorului divin din punerea sa in aplicare si pe de alta naturii umane afectate de pacatul originar. Dar slabiciunea umana poate fi compensata cu ajutorul lui Dumnezeu, asa cum asupra celor 70 de intelepti s-a insuflat duh de deasupra lui Moise (Numeri 11:25). Trebuie deci sa schimbam perspectiva si sa incepem sa dam lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu.

Daca sistemul actual este in mod evident sanctionat de populatia ortodoxa, este democratia in forma sa originala acceptabila pentru crestini? Poate fi ea implementata in lumea contemporana? Despre aceasta, intr-un articol viitor 😛


  1. Carol I a fost selectat ca a doua optiune, dupa ce primul ales a refuzat invitatia, iar Ferdinand l-a urmat pe Carol I pentru ca acesta n-a avut copii. 
  2. Acest portal este parte a proiectului Scoala Online, „Un proiect pentru consolidarea societatii civile dezvoltat de CRSC Europe” (Centru de resurse pentru societatea civila). Oare o fi vorba despre o eroare romaneasca, sau in aceasta directie ne indreapta UE? 
  3. Motivele confuziei insa nu mai sint aceleasi, deoarece si capitalismul incipient (da, eram oarecum in urma cu implementarea noutatilor, la fel ca si azi) sub monarhie, este extrem de diferit de capitalismul globalist in care traim in prezent. Sistemele politice si economice au evoluat mereu in paralel, fiind atit de strins legate, incit e greu de stabilit daca economicul a modificat politicul sau invers. Desi ideea ar fi trebuit sa fie prima, presiunile materiei asupra spiritului au alterat punerea in practica a acesteia. 
  4. Tendinta generala este de a acorda guvernelor si o putere legislativa limitata, un indicator sigur al falsificarii sistemului democratic. Emiterea unor acte legislative unilaterale, fara interventia Parlamentului lasa o parte din putere in mina primului ministru, numit din partea unui singur partid (detinatorul majoritatii parlamentare), care poate hotari, fie si temporar, peste capul celorlalte partide. Ori tocmai prezenta diverselor partide in Parlament este garantul democratiei reprezentative, presupunind ca diversitatea acestora reprezinta diversitatea opiniilor populatiei, iar numarul acestora impiedica dictatura si simplifica alegerea intre optiuni similare. 
Anunțuri

2 comentarii

Opinii? Comentarii? Aici le puteti exprima liber:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s