Traditie

Biserica Ortodoxa are doi stilpi de fundatie: Scripturile si Traditia.

Pentru a putea merge mai departe in cautarea Adevarului, trebuie sa depasim o confuzie importanta privind Traditia, generata de militantismul B.O.R. in conflictul sau cu sectele. 1

Voi lua ca exemplu doua definitii intilnite de mine aleator – veti gasi si altele in aceeasi cheie, rasfoind internetul, sau citind diversele ghiduri pentru crestini.

Bogdan Mateciuc  ne spune: „Prin Traditie, ortodocsii nu înteleg doar niste obiceiuri arbitrare ramase întâmplator printre noi. Traditia este de fapt întreaga comoara de învataturi si practici crestine, acumulate de la Apostoli pâna în zilele noastre.”

Preotul Vasile Raduca, profesor universitar de teologie morala, scrie in Ghidul crestinului ortodox de astazi:

Adevarurile, invataturile, anumite practici si ritualurile liturgice predate de Iisus ucenicilor sai, neconsemnate in Scriptura, dar pastrate si transmise de Biserica prin viu grai, din generatie in generatie, constituie Traditia

Prima obiectiune care vine in minte oricui, este ca in Evanghelii nu se consemneaza niciunde ca Iisus ar fi predat vreun ritual liturgic. In nenumarate rinduri, el a intarit si reconfirmat puterea Vechiului Testament, implicit ritualurile liturgice deja existente. A doua obiectiune vine din aplicarea in ambele mentiuni a unei date de pornire a Traditiei.

A treia obiectiune, majora de aceasta data, reiese din lista de elemente acceptate de organismele bisericesti ca facind parte din Traditie: Hotaririle sinoadelor ecumenice, scrierile sfintilor, etc. Sare in ochi faptul ca acestea au autor cunoscut si sint consemnate in scris, deci ne batem cap in cap cu definitia sus-mentionata.

Haideti sa vedem ce inseamna cuvintul „traditie” in limba romana  – din Dictionarul explicativ al limbii române, editia a II-a

TRADITIE, traditii, s. f. Ansamblu de conceptii, de obiceiuri, de datini si de credinte care se statornicesc istoriceste in cadrul unor grupuri sociale sau nationale si care se transmit (prin viu grai) din generatie in generatie, constituind pentru fiecare grup social trasatura lui specifica. ♦ Obicei, uzanta; datina. ♦ Informatie (reala sau legendara) privitoare la fapte ori evenimente din trecut, transmisa pe cale orala.”

Pe scurt, tot ce inseamna scriere cu autor cunoscut devine cultura, opusul traditiei.

Confuzia este una majora si se datoreaza tendintei clerului ortodox de a se asimila Bisericii, in timp ce Biserica este in realitate alcatuita din intreaga populatie crestina ortodoxa, iar clerul este doar slujitorul lui Dumnezeu, intermediarul intre acesta si masa crestinatatii. Este ca si cum Levitii, desemnati prin Scripturi ca preoti, ar incepe sa se considere singurii evrei adevarati dintre cele 12 triburi ale lui Israel.

Trebuie sa regindim aceasta definitie prin prisma Homo Religiosus. Traditia este prin excelenta intemporala. Ea nu are autor cunoscut si originea ei se pierde in negura vremurilor. Ea este practicata de intreaga masa a populatiei, cu variatii minore datorate izolarii unor grupuri, sau interventiei modernitatii. Ritualurile culte, rezervate clerului, initiat prin hirotonisire, coexista cu ritualurile traditionale, accesibile intregii populatii. Pe scurt, daca toate Cartile Sfinte (in orice religie) sint Adevar Revelat, Traditia este Ritual Revelat, punere in fapta a Scripturilor. Ea nu necesita explicatii, pentru ca acestea se gasesc deja in Cartile Sfinte. Chiar daca nu sint intelese, iar uneori transpunerea lor in cuvinte ridica probleme chiar si initiatilor, practicarea ritualurilor traditionale produce aceleasi rezultate – mentinerea legaturii omului cu Dumnezeu si prin urmare, mentinerea curateniei sufletului si asigurarea functionarii corecte a unui Univers in care timpul este o conventie, iar actiunile noastre din prezent produc efecte in ambele sensuri pe axa temporala.

Pe scurt, daca iubiti lumea in care traiti, pe voi si pe aproapele vostru si mai presus de toate, pe Dumnezeu, care si El va iubeste – nu din frica, ci din dragoste, pastrati-va traditiile si luptati pentru ele!


  1. Iara va laud pre voi fratilor, ca de toate ale mele va aduceti aminte, si precum am dat voua, cele date (predaniile) tineti” / 1 Cor 11:2 a fost utilizat de multe ori ca validind Traditia, in sensul inteles de reprezentantii B.O.R. Oare nimeni n-a vazut ironia, ba chiar sarcasmul versetului, urmat de un cird de critici la adresa acelei biserici locale? Prin gura apostolilor insusi Dumnezeu vorbeste, deci nu predania lui Pavel trebuie s-o cautam in acest verset, sau in 2 Tes 2:15, ci predania lui Dumnezeu insusi. / ” Drept aceea, fratilor, stati si tineti predaniile care v-ati invatat, ori prin cuvant, ori prin Epistolia noastra.” / 2 Tes 2:15 / „Cuvintul”, pus in verset alaturi de Epistolie, ca text scris, este Cuvintul lui Dumnezeu, adica Scriptura. Pe scurt, nici unul dintre versete nu vorbeste despre Traditie. /Adevarata validare a Traditiei o face Iisus in Evanghelia dupa Marcu, cap 7, unde desfiinteaza ritualurile stabilite de Batrini (persoane cunoscute, deci  ritualuri culte), carora li se dadea prioritate in detrimentul „asezamintului” lui Dumnezeu. Nu este vorba de „cuvint”, adica de Lege, ci de „asezamint”, anume ” intelegere, tocmeala, invoiala”. 
Anunțuri

5 comentarii

Opinii? Comentarii? Aici le puteti exprima liber:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s