Ce nu poate Obama | Dilema Veche

Articolul original: Ce nu poate Obama | Dilema Veche.

Interesant cum am gasit articolul imediat ce am scris despre aceeasi revista.

Nu simt nevoia sa ma inregistrez pe acest site si nici pe cel al ziarului Adevarul, unde este preluat partial articolul, asa ca voi comenta aici.

„Deşi a devenit o ţară de-a dreptul falimentară, [Rusia] nu pare că se sfieşte de puterea Americii”

Ce tara nu este falimentara la ora actuala? Si-au platit cumva S.U.A. datoria externa si nu stim noi? Romania nu mai are datorii externe? Grecia, cumva? Sistemul creditelor internationale si moda exportului de capital in sine duc la falimentarea statelor in favoarea companiilor private multinationale si al asa-numitelor „banci internationale” care imprumuta guverne, pentru ca e mai rentabil, mai rapid si dobinda e mai mare decit daca ar imprumuta cetateni individuali. Pe de alta parte, acelasi sistem duce la falimentarea cetateanului de rind, care plateste dobinda imprumuturilor de stat, taxele in cuantum suficient incit sa acopere gaura din buget creata de facilitatile fiscale acordate marilor investitori si cheltuielile plimbarilor si circului diplomatic necesare pentru crearea cadrului legal pentru a jupui populatia.

„A fost de înţeles că după politica asumat intervenţionistă a lui George Bush, Barack Obama a încercat să îndulcească imaginea Statelor Unite în lume. Dar e deja la al doilea mandat şi insistenţa pe această cale devine de-a dreptul contraproductivă. ”

Considera oare autorul ca au fost justificate prin dovezi atacurile asupra asa-numitelor fabrici secrete de bombe nucleare din Irak? Nu doar ca toate comisiile ONU au negat existenta lor, dar si dupa cotropirea acestei tari nimeni nu a gasit gram de bomba nucleara. Ce sugerati, domnule Manolescu? Ca o politica interventionista este salvarea omenirii si Obama greseste ca nu mai vrea sa fie jandarmul international? Pai va inselati amarnic, el chiar a aplicat o politica interventionista, insa fara sa se bata cu pumnul in piept. A tacut si a facut si apoi a vopsit gardul, in asa fel incit falsa ucidere a lui Osama Bin Laden (ah, cum au fost dovedite ca falsuri pozele, la nici un an dupa publicarea lor! Cine-ar fi crezut ca niste inventatori n-au altceva de facut decit sa le analizeze cu softuri create special pentru depistarea manipularilor foto?) sa apara ca salvarea lumii si nu drept ceea ce a fost: o interventie invazionista a armatei americane pe teritoriul unui stat suveran, Pakistanul, fara acordul acestuia. Razboi fara declaratie de razboi, cel mai josnic lucru posibil.

De fapt, daca stau sa ma gindesc, intr-o privinta sintem de acord, domnule Manolescu: „vulpoiul” Ronald Reagan a fost mai bun si decit „Fulgerul strimb” Barack Hussein Obama si decit cei doi „boscheti” Bush. Reagan a purtat un razboi rece, bazat pe ce a stiut el mai bine: teatrul. Nu s-a tras nici un glont si nu au murit oameni, iar vestitul Razboiul Stelelor a fost mai fictional decit filmul de la care a preluat numele (ca dovada, si azi e inca in faza de proiect si i s-au taiat fondurile in repetate rinduri, desi si-a schimbat numele intre timp intr-unul mai putin poetic: scutul anti-racheta). Totodata, Reagan a fost mai rau, prin consecintele actiunilor sale. Propaganda sa a indemnat milioane de oameni sa creada ca o tara e mai buna decit alta, mai puternica si cu o politica intemeiata pe mai multa dreptate, propaganda care a dus la urmatoarele razboaie: daca ne simtim mai drepti decit altii, de ce sa nu ne impunem dreptatea cu forta? „Cine este fara de pacat sa arunce primul cu piatra” – iar ei s-au simtit fara de pacat, nu ca indivizi, ci ca popor, si nu doar ei ci si aliatii lor si multi altii pacaliti de demagogia actorului Reagan, uitind ca pacatul national se rasfringe  asupra individului – si viceversa.

Deci Obama poate si chiar face mai mult decit Reagan: in loc sa vorbeasca, ataca. Ciinele care latra, nu prea musca, dar ce te faci cu dulaul care sta la pinda si iti sare in spate pe tacute? In loc sa laudati vestitul scut anti-racheta, amintiti-va ca americanii au baze pe teritoriul nostru si noi, romanii care inca supravietuim in aceasta tara, nu dorim ca ea sa fie confundata cu Pakistanul de catre prietenii americani. Spre amintire domnului Manolescu, al carui tata este critic literar, ceva ce invataram cu totii in scoala: la noi mai veni cu ginduri mari un Fulger numit Baiazid Ilderim si a plecat cum a venit.

Anunțuri

Opinii? Comentarii? Aici le puteti exprima liber:

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s